Sãraci si fuduli
Pãrerile pro si contra privind Legea falimentului personal ne zgîrîie neplãcut urechile în ultima perioadã. Mai neplãcut ne zgîrîie, si nu urechile, jena pe care o simtim cînd ne uitãm în portofel atunci cînd vine timpul sã plãtim ratele la bãnci. Citim în presã de exemplu cã, la finele lui ianuarie 2010, nemtenii aveau debite de peste 131 milioane lei ron, la bãnci. Tendinta e de crestere. Din ce în ce mai multi aruncã portofelul cînd cautã banii de ratã. O vorbã din bãtrîni zice cã de unde nu-i nici Dumnezeu nu cere. Banca sau recuperatorii însã da. Pun ochii pînã si pe carpeta din perete cu Rãpirea din serai, o pretãluiesc si vor sã ti-o ia. Casa, masina si televizorul au fost primele luate. Pielea de pe tine nu-i de nici o valoare, cã se fac posete din înlocuitori. ÃŽn acest mirabolant tablou de prea bine financiar auzim de legea falimentului personal, adicã al tãu. Cicã atunci cînd nu mai poti si nu mai ai, te duci la domnul judecãtor si îi spui. Iar el poate dispune, dupã ce te cerceteazã sã fii doar rãu-platnic nu si rãu-voitor, cã poti scãpa maxim de un sfert de datorie, îti poate îngheta penalitãtile si poate pune ham la hãmesitii de recuperatori legali sã nu-ti mai ia acoperisul de deasupra capului si toatã bruma de venit. Adicã îti mai lasã sã dai o coajã de pîine si la copii. Iar datoria o re-esalonezi si plãtesti cînd poti si cît poti. Bucurie mare cînd auzi de astea, te rogi la Ãl de Sus sã dea gînd bun deputatilor sã voteze legea. Sar însã bancherii de ceva în sus. Cum adicã sã nu mai punã ei mîna pe agoniseala ta de o viatã si sã nu-ti amaneteze si agoniseala pentru viitoarele sapte vieti, cît avea românul în pieptu-i de aramã la ultimul recensãmînt în domeniu? Ca o parantezã între timp ne-am cam îmbolnãvit multi dintre noi de tuberculozã, la care-i zice parcã si boala sãrãciei, si om fi rãmas cu mai putine vieti în piepturile tot mai scofîlcite. Revenim la bancheri. Sar în sus ziceam. Iar niste lingãi cu pretentii de analisti financiari le tin si partea. Cã e cu douã tãisuri legea si, nesimtitã ipocrizie, trag semnale de alarmã sã nu cumva sã se aprobe legea si sã ne fie nouã rãu apoi. Cicã douã ar fi marile pericole pentru noi, îndatoratii la bãnci. Uno: cã o sã scadã cîstigurile la depozite. Care depozite? ne întrebãm noi mofluzi, alea de cãrbune ale tãrii, cã de economii n-am auzit si mai nou ne numãrãm „avutia“ în credite la bancã si trãim dintr-o ratã în alta.
Secundo: dacã te dai falimentar n-o sã mai poti face credite în viata ta. De parcã ai mai vrea sã mai faci vreodatã credite dupã ce i-ai vãzut pe bancheri si recuperatori cum te hingheresc si te amenintã cã te aruncã în stradã cu tot cu copilasi. Si-apoi, stigmatul de falimentar e mult mai usor de dus decît cel de sãrac, nu zic lipit pãmîntului cã mã gîndesc cã trebuie sã plãtesti chirie si pentru bucata aia de pãmînt la care îi faci umbrã. Si mult mai usor de dus decît perspectiva de a-ti creste copiii sub cerul liber, de multi si-au atîrnat sãracii streangul de gît numai la gîndul ãsta. Vor asadar analistii, împinsi de la spate, pozitia în care stau e potrivitã, de bancheri, sã ne convingã sã rãmînem sãraci si fuduli. Sãraci sîntem, dar fudulia, ori fuduliile, le dãm dumnealor. Asa cã lãsati legea, cã nu ne-ati convins, asa cum nu ne-ati convins cînd ati spus cã legea-i bunã dar sã se aplice prin America, Marea Britanie si Germania, cã noi românii n-am fi capabili de un comportament financiar corespunzãtor. Adicã sîntem niste pigmei buni doar de muls pentru bãncile care, apropos, ati observat?, în buricul crizei raporteazã cã le-a scãzut profitul?! Deci ei nu sînt pe pierdere, asa cum sîntem noi toti. Curat solidaritate. Lãsati legea zic si lãsati-ne sã fim falimentari. Mãcar atît.
P.S. As mai scrie dar mã duc sã dau un anunt la mica publicitate, cã am auzit cã ne mai paste o binefacere a guvernantilor: coplata. Pentru sãnãtate. Vreau sã donez vreo 20 de ani de plãti fãcute la sistemul de asigurãri de sãnãtate fãrã sã fi avut nevoie de nici o zi de spitalizare si cu medicamente, pentru gripe minor cumpãrate cinstit de la farmacie. Unde-s banii mei? Mai cã-mi pare rãu cã n-am fost bolnav.
|
Autentificare
