 MILIOANE DE DOLARI,MIZA UNUI PROCES
Elvetieni pãcãliti, amînãri si abtineri,
• astãzi, Curtea de Apel Bacãu va decide într-un dosar controversat cu mizã de multe zeci de milioane de dolari • povestea e veche din 2002 si a pornit de la un parteneriat cu cîntec între Cerealcom si o firmã elvetianã • ambele au ajuns în faliment iar creditorii din ambele tãri au pornit rãzboiul în instantã • zvonurile vorbesc de relatii la nivel înalt si interes de a ocoli posibile probleme penale delicate • Un complet de trei judecãtori de la Curtea de Apel Bacãu va da astãzi o sentintã într-un caz mamut cu ramificatii în timp tocmai din 2002, dar si cu sume de ordinul zecilor de milioane de dolari implicate. Interesul, cînd e vorba de atîtia bani, e evident, iar la nivel de zvon a început deja sã se vorbeascã de o serie de lucruri „curioase“ legate de luptele „seculare“ din dosar. Aici intrã abtinerea unei judecãtoare din completul initial de judecatã, lipsa unei cereri de clarificare cãtre autoritãtile elvetiene si presupuse legãturi de prietenie între pãrti din dosar si sefi de la instanta bãcãuanã.
Povestea a început în urmã cu mai bine de 10 ani, cu o afacere între Cerealcom VS SA si o firmã din Elvetia, Salco Grain AG. ÃŽn rezumat elvetienii veneau cu banii, nu putini, sumele vehiculate fiind de ordinul zecilor de milioane de dolari, în vreme ce Cerealcom ar fi trebuit sã vinã cu grîne. Cum a decurs afacerea au scris ziarele din perioada respectivã, cu acuze dure de ambele pãrti si autodenunturi la DNA. Cert este cã 2002 a fost anul falimentelor. Mai întîi Cerealcom, apoi Salco Grain spre sfîrsitul anului. S-au cerut sume ce bãteau spre 80 de milioane de dolari, s-a intrat în pãienjenisul termenelor de tot felul. Dupã deschiderea falimentului pentru firma elvetianã, la cinci ani avea sã se producã un eveniment, aparent minor, dar care asteaptã abia mîine un verdict în instanta de la Bacãu. Dacã nu se dã vreo amînare. ÃŽn conformitate cu legislatia elvetianã, la cinci ani de la declararea falimentului pentru o firmã statul îsi ia mîna de pe procedurã, în sensul cã nu o mai gestioneazã. Ca o parantezã, nu mai cheltuie bani, ceea ce ar putea fi un exemplu interesant pentru statul român, care uneori pune la bãtaie milioane ca sã recupereze sute. Revenind la cazul nostru, creditorii, dacã tot mai trag nãdejde la bani, n-au decît sã numeascã un reprezentant, care, pe cheltuiala sa, sã participe în continuare în bãtãliile din instante. Asta au fãcut si creditorii Salco, iar societatea care a fost mandatatã, Corna Holding, a venit la Piatra Neamt sã încerce sã recupereze datoria pe care Cerealcom o avea la elvetieni. ÃŽn acest moment lucrurile se încurcã. Dacã Tribunalul Neamt admite pe Corna Holding, în baza unor notificãri din Elvetia, legalizate si superlegalizate, doi alti creditori ai Cerealcom se opun. Tribunalul Neamt admite participarea Corna Holding, însã se face recurs la Curtea de Apel Bacãu. Cît timp se judecã recursul, si vom reveni asupra lui, Tribunalul Neamt mai dã recent o sentintã: „stabileste la suma de 38.556.873,66 USD creanta definitivã a creditorului Salco Grain AG - prin Corna Holding AG Elvetia si dispune înscrierea acesteia în tabelul definitiv“.
Cine se teme de Corna?
Asadar, s-ar putea crede cã lucrurile vor mai continua în acest ritm încã ceva ani, recuperarea unor eventuali bani fiind pusã sub un mare semn de întrebare, dar cu Corna în loc de Salco. Ce ti-e una, ce ti-e alta pînã la urmã? s-ar putea întreba cineva însã nu toti gîndesc asa, pentru cã alti doi creditori tin mortis ca sã nu mai fie Corna (asta însemnînd logic cã n-ar mai fi nici Salco), unul dintre ei, în parantezã fie spus fiind un client mai vechi al presei, care a scris despre evolutiile sale ca si comisar al Gãrzii Financiare. Asupra recursului în cauzã trebuie sã se pronunte azi instanta din Bacãu. Pînã aici poate ar atrage atentia doar suma mare aflatã în joc: peste 38,5 milioane de dolari, însã pe piata zvonurilor circulã si alte variante. Astfel, nu s-ar dori ca firma elevetianã Corna sã aparã în proces pentru cã aceasta ar fi mandatatã sã reprezinte defuncta Salco Grain si în eventuale procese penale care ar duce cãtre personaje importante. Mai mult, interesul celor care asteaptã sentinta de azi a fost suscitat si mai puternic de faptul cã din completul initial de trei judecãtori s-a abtinut o judecãtoare, desi pãrtile ar fi fost de acord cu prezenta ei, chiar dacã mai judecase într-o altã cauzã cu aceeasi actori si dãduse cîstig atunci reprezentantilor Salco Grain (tot ca o parantezã, procesele pe acest subiect sînt multe, multe). Se vorbeste de presiuni, dar si de filiatii interesante între pãrti din dosar si sefi de la instanta bãcãuanã. În lipsã de probe, acestea rãmîn simple afirmatii, însã cîteva întrebãri se nasc totusi, chiar dacã au un pronuntat caracter retoric:
1. În conditiile în care oricum sperante pentru creditorii mai de la coada tabelului de a recupera banii sînt aproape nule, de ce ar vrea cineva sã scoatã din proces un creditor cu o sumã atît de uriasã?
2. În conditiile în care s-au prezentat niste notificãri din Elvetia, a fãcut instanta din Bacãu o cerere cãtre autoritãtile din tara respectivã pentru a vedea dacã aceastã Corna poate sau nu sã fie parte în proces?
Probabil cã sentinta de azi va clarifica aceste aspecte, dar ca jurnalist nu se poate sã nu te întrebi ce interes s-ar putea ascunde în spatele acestor atîtia ani de procese, cine ar fi interesat sã amîne atît deznodãmîntul unui faliment si, eventual, cã tot vrem sã atragem investitori strãini, cum se vor simti elvetienii, care au dat banii, dar ar putea rãmîne cu amîndouã buzele umflate?
|
Autentificare
