Basarabia, ca o bunicutã la 92 de ani, bolnavã de Alzheimer
Cine-i va mentine sãnãtatea si siguranta? Sîmbãtã, 27 martie, mã plimbam prin centrul Chisinãului si încercam sã-mi imaginez evenimentul crucial de acum 92 de ani, cînd Sfatul Tãrii a strigat de aici, cãtre lume: Vrem cu Tara! Contrastul dintre ceea ce a fost Basarabia atunci si ceea ce este astãzi, mi s-a pãrut izbitor. Am descoperit pe multe fete, un soi de lîncezealã ciudatã, iar în privirile tinerilor o liniste a nelinistei. De parcã pluteau într-o barcã care se rotea, dezorientatã, între valuri. Iar pe cerul primãvãratic se imprimau semne de întrebare: ÃŽncotro? Cu cine? Cu RO? Cu RU? Cu EU? Simteam, în mod obscur, cã sînt ros si eu de incertitudini. Aveam impresia cã metropola (nu si provincia în amortire) era înlãntuitã de o sumedenie de manifestatii proromânesti si de nici una. La care sã mã alãtur? Abia pe la prînz a apãrut ceata de tineri cu Tricolorul anului 1918, scandînd „Unire, frati români!“ pe traseul Academie - fostul sediu al Sfatului Tãrii. Dar, uimitor de trist, prea putini dintre privitorii de pe trotuare reactionau la chemarea tinerilor: „Noi am venit la voi, din diferite colturi ale României, veniti si voi cu noi, sã ne reunim!“. Departe gîndul de a ponegri sau de a acuza de separatism demnitarii si intelectualitatea basarabeanã. ÃŽn ciuda lîncezelii deprimante, a smintelilor nationale de pe ambele maluri de Prut, comemorarea eroilor Unirii la Chisinãu a avut efect scontat... în mintile sãnãtoase. Dar ce ne facem cu populatia pestritã, manipulatã si cu demnitatea terfelitã? Nu e vina tãranului basarabean, onest si harnic, cã a ajuns victima mancurtizãrii. Problema gravã e cã neamul românesc suferã si azi de altã boalã cronicã, intuitã de Mircea Vulcãnescu, care tine de unirea politicã, dar nu si sufleteascã. Iatã de ce parcurgem o cale mai lungã si mai anevoiasã de izgonire a sclavului din noi. Neuniti sufleteste, sîntem striviti si mutilati mai usor. Paradoxal, ne considerãm un popor imaginativ si pragmatic, dar, la nivel de individ, sîntem lipsiti de initiativã, vanitosi... Asteptãm un Manole extraterestru pentru a ne zidi imaginea internã si externã, fãrã propriul exercitiu al mentalitãtii, fãrã cunoasterea limbii române... Toate aceste hibe au sters din memoria bunicutei Basarabia experienta vietii românesti, interbelice, i-au cauzat credinte false, nelinisti, probleme de gîndire si logicã. Este la fel de greu de stabilit cauzele genetice ale acestei grave afectiuni, numitã Alzheimer, cît si stadiul în care se aflã. Important e imboldul de a descoperi mijloacele de prevenire a ei, pentru a nu molipsi si nepotii bunicutei de boala suprimãrii memoriei. Vaccinul, oricum, e la discretia diplomatiei bucurestene, iar solicitarea trebuie sã vinã de la autoritãtile Basarabiei române. Dacã problema e între noi si noi, atunci închei, pe o notã optimistã, cu cel mai vibrant apel al FDRM-ului, animat de Nicolae Dabija: „Politicieni de pe douã maluri, uniti-Vã, uniti-Ne! Istoria Vã asteaptã!“
|
Autentificare
