Traian Bãsescu, rãsfãtat de comparatia cu Ceausescu
Am citit, si nu doar în aceste zile, revoltate si îndreptãtite analize, iscãlite de condeieri de frunte, în care presedintele României scãpate de dictaturã, domnul Traian Bãsescu, este comparat cu Nicolae Ceausescu. Ba unii merg chiar mai departe spunînd si scriind cã Bãsescu întrece mult tot ce a îndrãznit împuscatul de la Tîrgoviste, prin insolenta cu care-si impune vointa personalã (nu se consultã nici mãcar cu PD-L, propriul partid), prin construirea fãtisã a unui sistem autoritar. Nu mã voi opri aici la cît de îndreptãtite sau fortate, eventual, sînt aceste analize, iscãlite, repet, de analisti reputati, unii feriti cu totul de bãnuiala partizanatului, ci la lipsa de reactie a presedintelui. De ce nu se aratã insultat Traian Bãsescu, de ce nu protesteazã vehement spunînd cã el, ca luptãtor declarat împotriva comunismului si securismului, urmas, cum cred unii din diaspora, al lui Corneliu Coposu (chiar asa!), nu are nici în clin nici în mîneca sacoului cu fostul dictator? De ce tace? Tace si face, din ce în ce mai apãsat. Sã ne amintim doar cã desfiintarea Senatului a fost primul act cerut imperios de rusi în vara lui 46 iar voia Moscovei s-a împlinit cu toate protestele liderilor partidelor istorice (încã nebãgati la puscãrie) si a Regelui. Cu armata sovieticã aici, comunistii, inexistenti în satul meu din Prahova, cîstigau alegerile cu 99 la sutã, în detrimentul liberalilor si tãrãnistilor care formau majoritatea covîrsitoare. Poporul, zice presedintele, s-a pronuntat pentru Parlament unicameral. Sînt convins cã s-ar fi pronuntat si pentru desfiintarea cu totul a Parlamentului în conditiile în care un sondaj fãcut public în aceste zile aratã cã trei sferturi dintre români n-au habar care-i diferenta între un Parlament unicameral si unul bicameral. În conditiile în care tara se scufundã, presedintele modificã asa cum vrea el Constitutia, sporeste ametitor pentru o tarã pretins democraticã rolul si forta sefului de la Cotroceni si amputeazã orice alt glas care ar încerca sã spunã altceva. Totul pe fatã. Fãrã rusine. Asta scriu analistii (chiar si presa de afarã dã semnale cã în România se petrece ceva necurat) si totusi domnul Bãsescu nu pare cîtusi de putin deranjat.
Ieri, nu mi-am gãsit masina în locul în care o parcasem, între alte automobile, dupã ce absentasem de lîngã ea o jumãtate de orã, plecat cu treburi. Nu bãgasem de seamã cã la vreo 50-60 de metri, pitit în spatele unui copac, apãruse un x al parcãrii interzise. Am crezut cã masina mi-a fost furatã, ceea ce nu era mare pagubã, dar aveam înãuntru toate actele, ceea ce îmi crea un înspãimîntãtor disconfort. Mã rog, pînã la urmã cineva m-a lãmurit cã niste haidamaci cu macarale pe roti au sãltat zece automobile si fac asta zilnic, din douã în douã ore, venind în acelasi loc la sigur. Dincolo de ore de alergãturã si de cheltuirea a sapte milioane de lei vechi, am avut si avantaje gazetãresti. Am aflat de pildã cã si în acest caz, ca si în contractul încheiat de Prigoanã cu primarul Negoitã, firma particularã ia tot. Mã gîndeam cã banii mei ajutã la micsorarea impozitelor bucurestenilor, ajutã la astuparea unor gropi. As! Ajutã niste buzunare pline sã dea peste ele. Atît primarul de sector cît si ciorditorul de autoturisme de pe strãzi împart prada. Un alt amãnunt aflat a fost de ce nu se supãrã Bãsescu atunci cînd e comparat cu Ceausescu. Pentru cã, îmi zice aproape rãstit un sofer de taxi, lumea o duce prost, din ce în ce mai prost si nu sînt putini care-l plîng si regretã pe Ceausescu. Faceti un sondaj si o sã vã îngroziti cîti îl vor înviat pe fostul lider comunist. Comparati-l mereu cu Ceausescu, voi ziaristii, si chiar îl faceti pe Bãsescu jupîn, adicã sã ne-o tragã la toti cum si cînd vrea el. Asa e. Noi clãmpãnim la televizor pe tema actelor nedemocratice ale lui Zeus iar lumea, cu foamea în gît, cu spaima cã mîine bãtrînii nu-si mai iau pensiile iar tinerii nu mai au slujbã vrea certitudinea mîncãrii din farfurie. ÃŽntrebarea pentru multi, din ce în ce mai multi romîni, e ce vor pune pe masã? Bãsescu o sã le spunã cã parlamentarii le halesc bucãtile din ciorbã, iar politicienii (cu cîteva exceptii, fireste) sînt niste nenorociti. Si va fi crezut, ca de atîtea ori. Se face dictator? Sã se facã dacã el ne promite pãpicã. Fireste cã acesti oameni au uitat privatiunile de 25 de ani impuse de Ceausescu pentru a plãti o datorie externã de cîteva ori mai micã decît cea de azi. Fireste cã acesti oameni nu realizeazã cã peste doi ani, asa cum avertiza un academician al analizelor economice, nu vom mai putea cumpãra gaze si iarna vom îngheta în apartamente. Ceausescu plãtea cu carne de porc (aici rãmîneau „adidasii“), cu gãini care plecau la rusi fãrã gheare, vietãti crescute în marile combinate de stat. Cu ce va plãti Bãsescu? Acele combinate nu mai sînt iar datoriile sînt din ce în ce mai ametitoare. Cu ce le-a zis el odatã sindicalistilor din balcon, cînd era ministru al transporturilor si ãia cereau lefuri mai mari. Ceva ce nu poate fi scris aici. Oricum plata nu va fi acceptatã de rusi si nici de altii, oricît de larg va fi fiind slitul prezidential.
De ce nu se simte insultat Traian Bãsescu de o comparatie care pare jignitoare într-o tarã care a vãrsat sînge pe strãzi pentru democratie? Fac pariu cã rîde si fac pariu cã, pînã si din aceastã nenorocire îsi trage voturi. Curînd votantii foamei vor fi extrem de numerosi. Întrebarea e dacã nu cumva foamea genereazã si reactii incontrolabile. Incontrolabile si de unul care pare a controla deja tot.
|