Premierã la Teatrul Tineretului „România 21“ de Peca Stefan
Sîmbãtã seara, 24 aprilie 2010, la Teatrul Tineretului din Piatra Neamt a avut loc premiera spectacolului cu piesa „România 21“, un musical de Stefan Peca, pus în scenã de regizoarea britanicã Pia Furtado. Muzica: Christoph Bauschinger, efecte sonore: Dave Mackie, scenografia: Morgan Large, Ioan Murariu, coregrafia: Andreea Gavriliu, asistent regie: Andreea Dragoman. Spectacolul, realizat în parteneriat cu British Council, are în distributie pe: Victor Giurescu, Isabela Neamtu, Horia Suru, Matei Rotaru, Nora Covali, Cezar Antal, Cãtãlina Iesanu, Adina Suciu, Rares Pîrlog. Pînã cînd ne vom exprima si opiniile noastre privitoare la un spectacol care, negresit, si-a propus si a reusit sã iasã din tiparele consacrate, cel putin aici, consemnãm opinia tînãrului dramaturg Peca Stefan privitoare la propria-i creatie: „România 21 este o piesã despre identitate, în care sînt discutate multe stereotipuri culturale din afara si dinlãuntrul nostru. E o piesã-întrebare: o încercare de a diseca ce înseamnã istoria recentã a României si de a afla care e relatia mea cu propria tarã. ÃŽntr-o parte din acastã istorie a fost copilãria mea (anii 80), în alta - tranzitia nesfîrsitãdin anii 90 - 2000 - adolescenta si maturizarea. De-aici a venit si decizia sã nu prezint lumea asta realist - ci mai degrabã brechtian. Si muzical - muzica are efectul de a contrabalansa sarcasmul piesei. Cu toate astea, personajele au vise mãrete - în care familia si relatia cu Dumnezeu sînt pe primul plan. Fundamental, visele nu sînt deloc gresite sau aberante, dimpotrivã. E ceva divin care îl mînã pe Ion, protagonistul, în drumul lui spre fericire. Numai cã, orbit de dorintele lui, personajul nu-si vede greselile, la fel ca în orice tragedie. E ceva în personaj care ar lua orice drum ocolitor si usor decît sã se priveascã sincer în oglindã. Dar e si ceva înduiosãtor atunci cînd îl vedem cum tot încearcã, din nou si din nou, aceleasi drumuri ocolitoare pentru a-si împlini dorintele. ÃŽnsã niciodatã asumîndusi responsabilitatea pentru actiunile pe care le face. E o problemã definitorie nu doar pentru celelalte personaje din piesã, dar si pentru societatea româneascã de azi - lipsa generozitãtii de a privi dincolo de tine si de a-ti asuma responsabilitãti. S-ar putea sã mã însel si atunci luati-o ca o poveste îndepãrtatã dintr-o tarã fictivã, o comedie muzicalã. Chiar dacã nu mã însel - tot o comedie muzicalã rãmîne care se trage dintr-o traditie binecunoscutã a noastrã, a românilor, de a face haz de necaz. Ceea ce am realizat din 2004 si pînã acum în 2010, în istoria dezvoltãrii acestei piese - e cã a rãmas (poate îngrijorãtor) extrem de actualã. Si din semnele pe care le avem, la 21 de ani de la Revolutie (nu la cei 21 pe care îi aveam cînd am scris-o) s-ar putea sã rãmînã actualã ceva timp de-acum încolo“.
|
Autentificare
