Cine ne pãzeste de E-uri?
• în judetul Neamt, autoritãtile îsi recunosc neputinta de a analiza un aliment din punct de vedere al continutului • farmacistul Radu Nãstasã zice cã situatia e mult mai gravã: un singur laborator în tarã care depisteazã E-urile, dar nici acela pe toate • „Poate determina 201 E-uri acceptate din cele peste 1.500 folosite“, zice farmacistul • Monitorul va apela la serviciile acestui laborator pentru a analiza cîteva din cele mai renumite mãrci alimentare nemtene • ÃŽn editia de ieri vã prezentam ingredientele unei înghetate de succes - Amicii -, ingrediente ce sînt în mare parte aditivi alimentari. Permisi de lege, au spus fabricantii si am recunoscut si noi. Reactiile cititorilor nostri si întregul tãvãlug de opinii care a urmat aparitiei materialului nostru demonstreazã cã, dincolo de eticheta sau marca sub care se ascund E-urile alimentare, problema este de interes general. Ne-au contactat foarte multi oameni, pãrinti în special, preocupati de cele scrise. E varã, e cald, ochii celor mici vãd, inima le cere. Le cere suc, le cere înghetatã. Numai cã acestea ascund de cele mai multe ori E-uri. Multe si cu efect negativ asupra sãnãtãtii. Am prezentat pentru început reteta celor de la Amicii, asa cum apare ea pe diverse sortimente, gen
„Miss Amicii“, „Amicellino“ si „My love“. ÃŽn general frigiderele cu înghetatã sînt pline de astfel de „bucurii“. O zic cei care au disecat reteta produsului, în special dr. Gheorghe Mencinicopschi, de la Institutul de Cercetãri Alimentare. Acesta considerã înghetata un aliment hrãnitor, din clasa produselor lactate. Preparatã traditional, se obtine prin înghetarea unui amestec de lapte sau derivati (smîntînã, zer, unt, lactozã) cu zahãr, ouã, fructe, ciocolatã, nuci, alune, lichioruri etc. ÃŽnghetatele industriale au în compozitia lor alte ingrediente fatã de cele de altãdatã: lapte praf în loc de lapte obisnuit, grãsimi vegetale în loc de smîntînã, arome artificiale în locul celor naturale, îndulcitori chimici de sintezã în loc de zahãr, E-uri de tipul gumelor, E-uri pentru emulsionare, E-uri pentru colorare etc. Toate astea la 100 de milioane de euro anual, cît costã pofta de înghetatã a românilor. Vorbim deja de o industrie a înghetatei cu E-uri. De exemplu, înghetata de cãpsuni si cu aromã de vanilie Nestle Ice Cream (care are gumã guar, gumã carruba, alge Euchema transformate, alginat de sodiu), înghetata de friscã cu cirese veritabile de la Betty Ice (cu E171 - dioxid de titan, plus rosu ponceau, considerat cancerigen), înghetata cu cãpsuni si glazurã de ciocolatã albã de la Class si chiar înghetata de cãpsuni - praf - de la Dr. Oetker (plinã de gumã tara, fosfat de potasiu, azorubinã si galben auriu). Astea sînt cîteva exemple. Desi de sezon, înghetata este asadar un pericol frumos ambalat, pentru cã toate retetele au coloranti, agenti de îngrosare, gelifianti, glazuranti naturali sau artificiali. E122 (azorubina) este un colorant rosu, obtinut din gudron, care poate produce reactii adverse la astmatici. E150 (caramel) se recomandã a fi evitat în alimentele destinate copiilor, E407 (caragenan) dã tulburãri digestive, vomã, colici abdominale. E123 (amarantul) este considerat cel nociv dintre aditivi, provocînd moarte fetalã si cancer, motiv pentru care este interzis în multe state. ÃŽn aceeasi categorie e si E110 (galben auriu), folosit la dulciuri, care poate da distrugeri cromozomiale, spasme vasculare, afecteazã si sistemul gastroinstesinal, iar la copii declanseazã sindromul de hiperactivitate si deficientã de concentrare (ADHD), mai ales dacã este folosit în combinatie cu conservantul E211 (benzoat de sodiu). E330, acidul citric, produce afectiuni ale cavitãtii bucale si are puternicã actiune cancerigenã. Si se gãseste în aproape toate sucurile din comert.
Vrem sã stim ce mîncãm
Dar nu avem nici o sansã sã aflãm. Un singur laborator din tarã poate face analiza pe componenta retetarului, dar nici aceea nu completã. Iar demersul este unul tare anevoios. Dacã se lanseazã pe piatã un produs si cineva vrea sã stie dacã e cu E-uri ori ba, trec vreo trei-patru luni pînã vine analiza, timp în care produsul s-a vîndut ca pîinea caldã, iar E-urile s-au dus exact unde trebuie (la ficat, inimã, rinichi, creier). Si cine se sesizeazã? Nimeni. E pe bazã de autosesizare. „ÃŽn general, astfel de analize, alimentare, se fac la laboratorul de chimie alimentarã a Sanepidului. Dar cel de la noi nu este atît de dotat încît sã se afle într-adevãr ce contine un aliment, în totalitate. Nici mãcar o componentã pe ingrediente nu se poate face la noi, de exemplu. E posibil ca Directia Sanitar-Veterinarã si OPC sã aibã ceva, mai utilat ca al nostru, dar nici la ei nu sînt foarte multe dotãri. Depinde ce se urmãreste: dacã se urmãresc toxine, se trimite la toxicologic, dacã se urmãresc ciuperci, se trimite la Iasi. Pentru o analizã legatã de E-urile din alimente nu la noi. Nu existã decît un laborator în România care poate determina 201 E-uri acceptate din cele peste 1.500 folosite. Atentie, 1.500! Nu avem laboratoare utilate în România pentru determinarea tuturor E-urilor“, spune farmacistul Radu Nãstasã, de la DSP Neamt.
Atunci cine rãspunde pentru otrãvurile din mîncarea zilnicã a copiilor nostri? Ar fi cazul ca reprezentantii statului în teritoriu sã ia mãsuri, sã nu se mai lase în baza semnalelor de alarmã trase pe bloguri sau prin ziare, semnale fãrã ecou întrucît puterea de decizie e în mîna institutiilor, iar cea de cumpãrare în mîna oamenilor. Ziarul Monitorul va face un prim pas si va începe demersurile pentru a afla ce mãnîncã în realitate nemtenii. La cererea lor. Va trimite la analize principalele produse marca Neamt. De la înghetatã pînã la pîine, salamuri si brînzeturi. Ca sã stim unde e adevãrul: în etichetã sau în pungã?
|
Autentificare
