Ziua masacrului, la Poiana Largului

August - septembrie 1944

• muntenii din Poiana Largului ĂŽsi amintesc cu groazĂŁ de perioada august - septembrie 1944 • ĂŽn zonĂŁ s-au dat lupte grele ĂŽntre trupele germane si cele ruse • localnicii au avut mult de pĂŁtimit si vorbesc de oameni aruncati ĂŽn de vii ĂŽn fĂŽntĂŽni cu mĂŽinile tĂŁiate si executii • Ana Vatamanu a supravietuit dupĂŁ ce un beci a fost aruncat ĂŽn aer • „NemtĂŽ s-o ĂŽntors, s-o aruncat pisti noi 8 grenadi, din carĂŽ 6 o explodat, 2 nu. Ni-o mĂŁcelĂŁrit aproapi pi tĂŁtĂŽ. Pintri cii scapati o fost mama rĂŁnitĂŽ tari, cari o apucat sĂŽ tĂŽrascĂŽ ĂŽn popusoi sĂŽ eu, dispri cari mama credea cĂŽ-s moartĂŽ. Norocu’ meu, cĂŽ a doua zĂŽ am isĂŽt din beci ĂŽn patru labi sĂŽ m-o gĂŁsĂŽt altĂŽ nemtĂŽ, care fusĂŁsĂŽrĂŽ ĂŽncartiruitĂŽ la noi sĂŽ mĂŁ cunostiau“, rememoreazĂŁ bĂŁtrĂŽna din cele aflate peste ani •

Pentru vĂŽrstnicii din Poiana Largului fiece sfĂŽrsit de august si ĂŽnceput de septembrie ĂŽnseamnĂŁ o dureroasĂŁ amintire a evenimentelor din ‘44. Si asta, pentru cĂŁ trupele germane, aflate ĂŽn retragere, si cele rusesti, ĂŽn atac, au dus lupte crĂŽncene ĂŽn chiar vatra satului lor. Din nefericire, printre victimile ĂŽnclestĂŁrii armate s-a numĂŁrat si o bunĂŁ parte din populatia civilĂŁ. Din discutiile purtate zilele trecute cu oamenii satului, aveam sĂŁ aflĂŁm amĂŁnunte despre unele momente ale groazei trĂŁite de cĂŁtre multi dintre poienari, pentru unii acestea ĂŽnsemnĂŽnd sfĂŽrsitul lor tragic. Pe parcursul celor douĂŁ sĂŁptĂŁmĂŽni de ĂŽnclestare armatĂŁ si rĂŁzbunare nedreaptĂŁ pe populatia civilĂŁ acuzatĂŁ nejustificat de trĂŁdare, dupĂŁ ce s-a decis ruperea aliantei cu Germania nazistĂŁ, la 23 august 1944, au fost familii ĂŽntregi decimate, oameni ĂŽmpuscati miseleste, sĂŁteni aruncati de vii ĂŽn fĂŽntĂŽnĂŁ, iar unii cĂŁzuti victime terenului minat dintre linii. Ziua cea mai neagrĂŁ din perioada celor douĂŁ sĂŁptĂŁmĂŽni de masacru a fost duminicĂŁ, 3 septembrie 1944, cĂŽnd iuresul atacului rusesc asupra nemtilor avea sĂŁ-i scoatĂŁ din minti pe acestia din urmĂŁ. „Din cele povestite de cĂŁtre sĂŁteni, stiu cĂŁ ĂŽn locul numit «Gura Faurului» din Poiana Largului, s-au dat lupte dure ĂŽntre cele douĂŁ forte armate, nemtii, care ĂŽncercau pe toate cĂŁile sĂŁ tinĂŁ piept puhoiului rusesc pentru a-si pregĂŁti retragerea, si rusii, care ĂŽi ĂŽmpingeau pe nemti spre vest. Pe cĂŽnd primii pregĂŁteau terenul, pentru a le ĂŽngreuna rusilor atacul, actiunile germane constĂŽnd ĂŽn minarea unor zone si aruncarea ĂŽn aer a podurilor din beton de pe Valea Bistritei si Valea Bistricioarei, s-au trezit cu trupele rusesti peste ei. Acestia coborĂŽnd din munti, simultan, dinspre CrĂŁcĂŁoani - Hangu si TĂŽrgu Neamt - Pasul Petru VodĂŁ. În Poiana Largului era un loc unde se intersectau toate drumurile spre Ardeal. AtĂŽt prin Pasul Tulghes, cĂŽt si prin Vatra Dornei, deci interesul era unul singur, tinerea sub control a cĂŁilor de retragere pentru unii si de atac pentru altii. De aceea au avut loc la Poiana Largului lupte pe viatĂŁ si pe moarte. Numai cĂŁ necazul a cĂŁzut pe cei nevinovati, populatia satului“, a afirmat profesorul Dorel Rusu, cel ce avea sĂŁ ne fie cĂŁlĂŁuzĂŁ ĂŽntru aflarea nefericitelor ĂŽntĂŽmplĂŁri trĂŁite de cĂŁtre oamenii locului.

„Din 23 di oamini, o murit 18“

Dintre cele multe auzite, avea sĂŁ ne marcheze profund povestea de groazĂŁ trĂŁitĂŁ de Ana Vatamanu, de 67 de ani, femeia, ce aduce, prin chipul ei serafic ĂŽn mintea noastrĂŁ, ideea de sfĂŽntĂŁ coborĂŽtĂŁ printre oameni direct din icoanele catapetesmei vreunei biserici. Povestea ei si-a familiei sale nici n-o depĂŁrteazĂŁ prea mult de viata vreunei sfinte adevĂŁrate. La nici 9 luni, cĂŽt avea ĂŽn ziua masacrului petrecut cu marea majoritate a familiei sale, Ana Vatamanu avea sĂŁ se nascĂŁ pentru a doua oarĂŁ. Asa si-a ĂŽnceput femeia crunta sa poveste. „Ce vĂŁ spui, stiu di la mama, di la bunica si di la alti oamini, multi dintri ei plecati dintri noi. Pi timpul rĂŁzboiului, cĂŽn’ nemtĂŽ sĂŽ bĂŁtiau cu rusĂŽ, aici ĂŽn satul nostru, tata, cari era vinit acasĂŽ cĂŽ sĂŽ rupsĂŁsĂŽ frontu’ ne-o luat pi tĂŁtĂŽ sĂŽ-mpreunĂŽ cu altĂŽ vecini s-o ascuns ĂŽn beciu’ casĂŽ. Eram vro 23 de oamini, mĂŁi multi fimei sĂŽ copchii. Di la noi, era tata, mama sĂŽ sĂŁpti feti. Eu eram cea mai micĂŽ, aveam 9 luni. S-o stat acolo vro douĂŽ sĂŁptĂŁmĂŽni. Într-o zĂŽ, o vinit o echipĂŽ de nemtĂŽ, cari ne-o scos afarĂŽ, ne-o numĂŁrat s-o plecat. Tata s-o dat sama c-o sĂŽ s-ĂŽntimpli ceva, da un-sĂŽ fugi, cĂŽ jios ĂŽn sat era frontu’, linia-ntĂŽi. A doua zĂŽ, nemtĂŽ s-o ĂŽntors, s-o aruncat pisti noi 8 grenadi, din carĂŽ 6 o explodat, 2 nu. Ni-o mĂŁcelĂŁrit aproapi pi tĂŁtĂŽ. Din 23 di oamini, o murit 18. Pintri cii scapati o fost mama rĂŁnitĂŽ tari, cari o apucat sĂŽ tĂŽrascĂŽ ĂŽn popusoi sĂŽ eu, dispri cari mama credea cĂŽ-s moartĂŽ. Norocu’ meu, cĂŽ a doua zĂŽ am isĂŽt din beci ĂŽn patru labi sĂŽ m-o gĂŁsĂŽt altĂŽ nemtĂŽ, care fusĂŁsĂŽrĂŽ ĂŽncartiruitĂŽ la noi sĂŽ mĂŁ cunostiau. Întri timp mama ajunsĂŁsĂŽ la o vecinĂŽ, la familia Iosub, care nu sĂŽ retrĂŁsĂŁsĂŽ pentru cĂŽ avea de ĂŽngrijĂŽt un ficior venit din armatĂŽ rĂŁnit. Biata mamĂŽ vroia sĂŽ moarĂŽ pintri oamini nu sĂŽngurĂŽ pin popusoi. În tĂŁt timpu ista ea crezusĂŽ cĂŽ eu ĂŽs moartĂŽ. Si pentru cĂŽ nemtĂŽ din casa noastrĂŽ, cii cari mĂŁ gĂŁsĂŽsĂŽrĂŽ pe mini aflasĂŽrĂŽ cĂŽ mama-i la vecinĂŽ, m-o dus la ea, ne-o pus pi amĂŽnduoĂŽ pi-o targĂŽ si ne-o dus la spitalu’ lor di campanii undi ni-o dat primili ĂŽngrijĂŽri. Da’ sĂŽ mĂŁ-ntorc la povestia cu grenadili. Din familia noastrĂŽ o murit tata si surorili meli mai mari, Eleonora, Aurelia, Maria, Elena, Ioana sĂŽ Ecaterina. Dumnezeu sĂŽ li ierti“, a spus Ana Vatamanu, cu ochii ĂŽn lacrimi.

„Norocu’ meu o fost cĂŽ am plecat din beci ĂŽnainti de a da nemtĂŽ grenadili“

„DupĂŁ ci-o trecut frontu’, o vinit bunica sĂŽ ni-o ĂŽngrijĂŽt ea. Mama o trĂŁit pi urmĂŽ cu schijĂŽli ĂŽn picioari sĂŽ-ntr-o mĂŽnĂŽ pĂŽnĂŽ o isĂŽt di la sĂŽni. Biata di ea cu dureri-n suflit o ajiuns vĂŽrsta di 79 di ani, da’ n-o putut uita niciodatĂŽ pin ci-o trecut. O fost dureri mari. Dispri cii cari-o aruncat grenadili mama sĂŽ alti oamini spuniau c-ar fi fost soldati ĂŽn uniformi nemtĂŁsti cu cap di mort pi mĂŽmĂŽ sĂŽ la gĂŽt (trupe SS - n.r.), un fel di emblemĂŽ. AltĂŽ, cĂŽ austrieci. Oricum nemtĂŽ cari-o stat la noi ĂŽn casĂŽ nu erau rĂŁi. SĂŽ purtau frumos cu oamini din sat. Cii cu cap di mort o fĂŁcut numa’ rĂŁli. Pi nisti ciobani i-o aruncat di vii ĂŽntr-o fĂŽntĂŽnĂŽ, dupĂŁ ci li-o tĂŁiet mĂŽnili ca sĂŽ nu aibĂŽ cu ci sĂŽ sĂŽ apuci di marginia fĂŽntĂŽni“, a mai spus femeia. Dintre cei rĂŁmasi ĂŽn viatĂŁ am cunoscut-o pe tata Aglaia lu’ FĂŁrcĂŁsanu, care ĂŽn momentul tragicului eveniment avea vĂŽrsta de 16 ani. „Nici nu vreau sĂŽ-mi mai aduc aminti di vremurili celi. Norocu’ meu o fost cĂŽ am plecat din beci ĂŽnainti de a da nemtĂŽ grenadili. CĂŽn’ o trecut tata pi la noi pi la beci ni-o spus: „FatĂŽ hĂŁi, iesi de-aici, cĂŽ treaba nu-i bunĂŽ“. Asa cĂŽ am isĂŽt sĂŽ m-am dus sĂŽ strĂŽng animalili si sĂŽ li duc ĂŽn zĂŁvoi undi sta retras tata. TĂŁtĂŽ oamini ascundeau animalili di rusĂŽ. Numa’ cĂŽ rusĂŽ o nĂŁvĂŁlit di pi dealuri sĂŽ s-o luat la batai cu nemtĂŽ. Atunci am lut-o pintri mini fĂŁrĂŽ sĂŽ mai tĂŽn samĂŽ. DumnezĂŁu m-o ajutat sĂŽ scĂŁp“, ne-a povestit cu emotie femeia. De la ea aveam sĂŁ mai aflĂŁm cum au fost ucisi si alti sĂŁteni tot de cĂŁtre nemti, acuzati fiind cĂŁ i-au ajutat pe rusi. Tata Aglaia ne-a dat si cĂŽteva nume de oameni nevinovati care au fost legati la ochi ĂŽntr-un prund din vatra satului si apoi ĂŽmpuscati. Gheorghe si Mihai Florea, Niculai Cerbu si ginerele sĂŁu, Vasile Ginea, unul Pipirigeanu si altul TĂŁnase Florea. CĂŽt priveste pe ciobanii aruncati ĂŽn fĂŽntĂŽnĂŁ, femeia ĂŽsi mai aminteste de cei doi feciori ai lui TanasĂŁ Chiruta. „O fost vremuri cumpliti. Nimini sĂŽ nu li mai trĂŁiascĂŽ vodatĂŽ. Numa DumnezĂŁu ni-o ajiutat“, a adĂŁugat Aglaia lu’ FĂŁrcĂŁsanu. Asa avea sĂŁ spunĂŁ si Ana Vatamanu, care pĂŁstreazĂŁ cu sfintenie ĂŽncĂŁ icoana pe care cei retrasi ĂŽn beciul casei de frica rĂŁzboiului o luaserĂŁ cu ei atunci pentru ĂŽnchinĂŁciune. FĂŁcutĂŁ zob de explozia grenadelor, cioburile au fost strĂŽnse la sĂŽn de supravietuitori ca mai apoi icoana sĂŁ „reĂŽnvie“ prin restaurarea executatĂŁ de cĂŁtre un mester din sat. Portretul Maicii Domnului cu fiul sĂŁu ĂŽn brate se aflĂŁ si astĂŁzi ĂŽn casa Anei Vatamanu. Asadar, peste povestile zguduitoare trĂŁite de poienari ĂŽn urmĂŁ cu 66 de ani se pare cĂŁ s-a asternut astĂŁzi uitarea. Sigur, ĂŽnsĂŁ nu, peste memoria celor douĂŁ femei cu care am avut ocazia sĂŁ discutĂŁm. Ele si ĂŽncĂŁ altii care-or mai trĂŁi constituie istoria vie a acelor vremuri si locuri. Lunca Poienii Largului - crucea drumurilor ce leagĂŁ Moldova cu Ardealul.