O lege pentru evazionisti

EVAZIUNE CU ACTE LEGALE

• guvernantii au încercat să împiedice, fără succes însă, vînzarea societătilor cu datorii • o ordonantă interzice cesionarea actiunilor unor societăti care au datorii la bugetul de stat • în urmă cu cîtiva ani o măsură similară a functionat doar pentru cîteva luni • politistii spun că ordonanta poate fi fentată usor de evazionisti •

Vînzarea societătilor cu datorii la bugetul de stat a fost sport national în România ultimilor 20 de ani. Desi în nenumărate rînduri, politistii, procurorii, dar si alte persoane cu atributii în combaterea evaziunii fiscale au solicitat legislativului elaborarea unui text de lege care să interzică aceste practici, nimeni nu a miscat un deget. Sau dacă au miscat au miscat prost, ambiguu si interpretabil. Asa se face că în ultimii ani, evazionistii si-au făcut de cap, iar prejudiciul produs prin astfel de practici ar fi de ordinul miliardelor de euro. Prins în corzi de criza economică, Guvernul a aruncat pe piată o ordonantă de urgentă prin care se doreste stoparea acestui fenomen. Din păcate pentru cetătenii onesti, plătitori de taxe si impozite, actul normativ poate fi lejer fentat, printr-o schemă simplă.
Pînă la aparitia OUG 54, smecherii care voiau să scape de societătile pe care le detineau cu acte, dar si cu datorii substantiale, scăpau de răspundere foarte simplu. Si legal. Se cesionau părtile sociale unor persoane care nu mai puteau fi trase la răspundere de statul român. Si în Neamt a existat moda înstrăinării societătilor către persoanele insovabile. Adică cetăteni săraci care nu au aveau nici un bun pe numele lor, astfel că în momentul în care Fiscul ajungea la ei pentru a recupera datoriile constata că nu mai poate face nimic. Alti evazionisti si-au cesionat actiunile unor indivizi fără domiciliu, sau chiar unor persoane fictive. O altă variantă aplicată era aceea de a înstrăina părtile sociale unor persoane din spatiul extracomunitar care dispăreau fără urmă, fiind destul de greu de găsit.

„Măsura Guvernului nu va stopa în nici un caz vînzarea firmelor cu datorii“

Guvernantii au sperat că prin aplicarea OUG 54, care a modificat legea societătilor comerciale, vor stopa acest fenomen al înstrăinării societătilor comerciale cu datorii mari la buget, însă s-au înselat amarnic spun specialistii. Prin OUG 54, Oficiul Registrului Comertului este obligat să comunice Fiscului orice intentie de vînzare a unei societăti. În 30 de zile, finantistii, dar si alti potentiali creditori au posibilitatea de a opri cesionarea actiunilor, adresîndu-se instantei de judecată. Oricum, cei de la Fisc nu vor da liber la o cesiune de actiuni în cazul în care firma are datorii la bugetul de stat. Iar acest lucru este comunicat Oficiului Registrului Comertului care nu va perfecta documentele „vînzării“ societătii. Băieti isteti, românii implicati în acest gen de afaceri au găsit repede scăpări ale legii. Politistii care au analizat ordonanta spun că actul legislativ nu va împiedica smecheriile cu firmele înglodate în datorii. „Măsura Guvernului nu va stopa în nici un caz vînzarea firmelor cu datorii. Deja au apărut societăti de consultantă care îsi oferă serviciile celor care vor să se debaraseze de firmele cu datorii. Una dintre metodele uzitate, în conformitate cu OUG 54, este aceea de a accepta noi asociati în societatea cu probleme, unul dintre ei urmînd să preia si functia de administrator. Ulterior, noii actionari vor cere o mărire de capital, după care actionarii care au făcut datorii se pot retrage linistiti din actionariat. Si asta, pentru că Ordonanta Guvernului se referă doar la situatia cedării actiunilor către alte persoane si nu si la cea a intrării unor noi actionari“, ne-a declarat un ofiter de politie care a dorit să-si păstreze anonimatul. De obicei, toată această afacere este taxată de „consultanti“ cu un 10% din valoarea datoriilor. O parte bună a OUG 54 se referă la faptul că într-un imobil nu-si vor mai putea desfăsura activitatea mai multe societăti comerciale. Sau, mai exact, într-un imobil va putea functiona cîte o firmă pentru fiecare cameră disponibilă.

Barajului 17 sau cum să tepuiesti statul legal

În ultimii ani, cotidianul „Monitorul“ a prezentat zeci de cazuri de administratori ai unor firme cu datorii uriase la buget si care au scăpat de orice responsabilitate după ce si-au înstrăinat actiunile. Una dintre cele mai spectaculoase cazuri, taxat cu un frumos NUP de către politisti a fost „Afacerea Barajului 17“. La acest sediu, în orasul Bicaz, redactorii de la „Monitorul“ au identificat nu mai putin de 27 de societăti, majoritatea avînd datorii de ordinul zecilor de miliarde de lei la stat. Toate firmele au fost aduse din alte judete din tară, iar înaintea schimbării sediului social au căpătat si o altă denumire, probabil pentru a li se pierde mai usor urma. Odate ajunse la Bicaz, cele 27 de firme si-au schimbat vechii actionari cu două societăti de peste granită. Este vorba de Way Consulting Corporation Limited si Sylmedia Limited - ambele înregistrate în statul Delaware, SUA. Cu alte cuvinte, aceste societăti din străinătate au preluat firmele cu datorii la bugetul statului român. Se pare că artizanul întregii afaceri, de altfel si administrator al celor două societăti, este un neozeelandez pe nume Ian Taylor, un individ care nu a făcut altceva decît să speculeze proasta legislatie din România. Politistii au avut în lucru o anchetă penală aici, însă solutia a fost aceea de neîncepere a urmăririi penale. Motivul? În România anului 2009 nu era interzis să cesionezi actiunile unei societăti cu datorii. În aceste conditii, păgubit din toată afacerea a iesit statul, iar de cîstigat au cîstigat evazionistii. Recent, „Monitorul“ a prezentat un caz similar, de această dată înregistrat în Dumbrava Rosie, pe strada Dudului 16A. Aici sînt înregistrate 7 societăti comerciale, majoritatea schimbîndu-si sediul dar si actionarii. Asupra unor firme planează suspiciunea că ar fi adus prejudicii de miliarde de lei bugetului de stat. Ancheta se află în lucru la Serviciul de Investigare a Fraudelor Neamt.

Cine are interes să tepuiască statul?

Multi s-au întrebat, pe bună dreptate, de ce statul nu ia măsuri pentru a stopa astfel de practici. Unul dintre răspunsuri ar fi acela că evazionistii au strînse legături în lumea politică. Ba, mai mult decît atît, presa a relatat chiar cazurile unor „nume grele“ din tară ce au apelat la acest tertip pentru a scăpa de datoriile pe care le datorau statului. Că există interese uriase la mijloc o demonstrează o tentativă esuată din anul 2002 de a interzice cesionarea actiunilor societătilor datornice. În acel an, parlamentarii au adoptat un act legislativ în acest sens, însă el nu a rezistat nici un an. Articolul 30 din Legea 414 din 26/06/2002, stipula clar: „(1) Cesionarea sau înstrăinarea sub orice altă formă a actiunilor ori a părtilor sociale ale societătilor comerciale, precum si transferul patrimoniului unei entităti apartinînd unei persoane nerezidente se pot face numai după achitarea la bugetul de stat a obligatiilor fiscale de natura impozitului pe profit si a impozitului pe dividende. Fac exceptie situatiile în care urmează să se preia obligatiile fiscale restante ale contribuabilului, pe baza unui protocol încheiat cu organele administratiei de stat, document din care să rezulte obligativitatea achitării acestor datorii, precum si tranzactiile efectuate pe piata de capital. (2) Oficiul Registrului Comertului este obligat ca la operarea oricărei modificări de natura celei prevăzute la alin. (1) să solicite dovada eliberată de organele fiscale teritoriale, din care să rezulte plata obligatiilor fiscale, sau protocolul încheiat cu organele administratiei de stat, în cazul în care se preiau aceste obligatii fiscale. (3) Nerespectarea prevederilor alin. (1) si (2) constituie infractiune pentru administratorul societătii sau reprezentantul legal, după caz, precum si pentru emitentul certificatului de mentiuni si se pedepseste potrivit legii penale“. Din nefericire pentru plătitorul de rînd, legea a fost abrogată la sfîrsitul anului 2003, moment în care România a devenit din nou un rai al evazionistilor.