 COCIOABE DE POLITIE
• sediile unor posturi de politie aratã jalnic • la Pîncesti postul e si nu e • nu poate sta si lucra nimeni în maghernita oferitã pe un deal ca sediu si eventual locuintã • proaspãta comunã este pãzitã doar de o tînãrã agentã, ce stã în Poienari • în sediul de la Podoleni, tavanul din biroului sefului a cãzut, iar lupta împotriva ploii se face cu lighene • „Ne rugãm sã nu plouã puternic, pentru cã sînt sanse mari sã ne cadã acoperisul“, spune agentul sef Ermil Paraschiv • De la politisti se vrea eficientã si fermitate maximã, sînt blamati de multi doar din cauza faptului cã poartã uniformã, legislatia nu-i aparã cînd se aflã în exercitiul functiunii si trebuie sã ia decizii extreme, iar de implicarea societãtii civile în activitãtile cotidiene ale oamenilor legii nu se poate vorbi în România, pasivitatea fiind cuvîntul de ordine. Lãsînd la o parte problemele salariale cu care se confruntã, dar si cele legate de dotare, cînd vine vorba de posturile de politie situatia este si mai neagrã. Cu mici exceptii, sediile din judet aratã foarte prost. Liderii de sindicat au ridicat în nenumãrate rînduri aceastã problemã si au solicitat fonduri pentru reabilitarea lor, însã fãrã nici un rezultat. Prezentãm douã situatii de acest gen.
„Fata asta care a fost adusã, sãraca, ce sã facã aici de una singurã?“
Vreo 1.500 de oameni din satele Pîncesti, Holm, Ciurea, Patricheni si Tãlpãlãi, mare parte bãtrîni, au ajuns sã plãteascã „colateral“, cu propria sigurantã, ceea ce multi considerã acum o simplã „ambitie“ sau un „patriotism local“ dorinta de a avea o comunã de sine stãtãtoare, în jurul celei mai rãsãrite dintre localitãtile mentionate - Pîncesti. Infrastructura nu a cunoscut nici pe departe dezvoltarea asteptatã, desi din punct de vedere oficial au apãrut toate institutiile necesare unei noi unitãti administrative. Numai cã satele au pierdut, din multe puncte de vedere. Poate cel mai important aspect al problemei este, într-adevãr, siguranta cetãteanului. ÃŽn fond, cine sã stea în Pîncesti sã-i pãzeascã pe oamenii care se încãpãtîneazã sã reziste într-una dintre cele mai sãrace comunitãti din Neamt? Bunã întrebarea, care naste de la sine altele asemenea: „unde?“, „cu ce mijloace?“ sau „oare se meritã, cu lefurile tãiate cu 25% pentru oamenii legii?“. La fata locului, se vede foarte simplu de ce, în caz de... necaz, contribuabilii trebuie mai întîi sã îsi facã o cruce mare, asteptînd sã intervinã cineva pentru ei. Pînã la urmã, nu din rea-vointã, ci „din cauza sistemului“ cetãtenii noii comune nu au post de politie în sat, în ciuda faptului cã... el existã. Politia Neamt a alocat pentru aceastã localitate douã functii de agent, din care, în prezent, numai una este ocupatã, de cãtre o tînãrã. Dar politista nu stã în sat, trebuind sã gãseascã gãzduire în localitatea învecinatã, Poienari. Nici masinã de serviciu nu are, fiind nevoitã, în majoritatea cazurilor de nevoie, sã apeleze la colegii din satul amintit sau la cine poate si ea. „Norocul nostru este cã avem telefoane mobile si, în caz de nevoie, se poate suna la 112. Oricum, de regulã, dureazã pînã ajunge cineva la fata locului. Ne descurcãm si noi cum putem. Fata asta care a fost adusã, sãraca, ce sã facã aici de una singurã? E kamikadze?!“, a sintetizat situatia Gheorghe Ungureanu, un gospodar din Pîncesti. Autoritãtile publice locale sustin cã au gãsit doar o solutie „pe mãsura posibilitãtilor“ pentru amenajarea unui post de politie, însã nici pe departe nu este vorba despre un sediu care sã fie în ton cu anul 2011. Si se vede treaba cã asa va rãmîne situatia, multã vreme de acum...
O pãrãsiturã care stã sã cadã
Imobilul care se doreste a fi Postul de Politie Pîncesti este semnalizat si cu indicatoare, realizate din foi scoase la imprimantã, lîngã singurul drum asfaltat din sat, gratie faptului cã localitatea s-a nimerit între Poienari si Dagîta (Iasi), comune ce au realizat un proiect comun în acest sens. Trebuie sã te uiti de cel putin douã ori ca sã te convingi cã pe tãpsanul de pe partea dreaptã a soselei, cum mergi spre primãrie, ar fi un fel de sediu pentru oamenii legii. Indiciile în acest sens sînt putine, dar trebuie sã recunoastem, elocvente: o inscriptie în culorile caracteristice, alb pe fond albastru, cu „Politia“, sau o cutie postalã pentru eventualele sugestii si reclamatii. ÃŽn rest, la drept vorbind, este o pãrãsiturã, cu peretii semi-vopsiti si lipiti cu lut, cu o dulie pentru un eventual bec în fata usii de la intrare, acoperisul din tablã ruginitã, edificiul avînd senzatia (poate o fi iluzie opticã din cauza pantei?!) cã se înclinã nitel spre deal. Clãdirea este împrejmuitã partial cu niscaiva gard, care se terminã odatã cu coltul estic, spre intrarea într-o fermã. Usa, cu aspect „de epocã“ a fost încuiatã cu lacãt, fiind dublatã cu o protectie metalicã si ea încuiatã - doar nu putea sã fie lãsatã la mîna hotilor, nu? De jur împrejur ceva iarbã si cîtiva pomi în linistea zonei, de... mai mare dragul sã pascã vacile pîncestenilor vara. Peste tot unde este politie în sat oamenii legii trebuie sã aibã si unde sta, dar aici nici vorbã, cu toate cã, la metri pãtrati, imobilul ar puncta destul de bine. Probabil riscul sã le cadã tavanele în cap sau chiar hornul, ce pare ros de „molii“ si luptã încontinuu cu gravitatia, au fost unele dintre motivele întemeiate care i-au tinut departe pe oamenii legii de Pîncesti, în probleme de domiciliu. Primarul Ioan Larion a afirmat cã acestea sînt resursele de care dispune în prezent si a mai mentionat cã poartã un dialog permanent cu IPJ pe aceastã problemã. Alesul local a recunoscut si cã existã probleme cu infractionalitatea, mai ales în satele mai îndepãrtate, însã se simte „legat de mîini si de picioare“. „Noi n-am avut Politie, efectiv, în sat, nici cînd am apartinut de Poienari, nici acum. S-a dat un sediu, cu iesire la drumul principal, însã nu are cum sã stea nimeni acolo. ÃŽn plus, ca sã fie politai în sat, trebuie sã aibã si unde sã stea, nu? Noi ne rugãm sã nu se întîmple nimic rãu, dar, la nevoie, ajung greu fortele de ordine la locul faptei. Au mai fost furturi, bãtãi si alte asemenea probleme, care trebuiau rezolvate rapid. Oamenii s-au învãtat sã se pãzeascã si singuri“, a mentionat Mihai Mocanu, si el din Pîncesti. ÃŽn rest, Dumnezeu cu mila!
În postul din Podoleni plouã cu... gãleata
Sediul Postului de Politie Podoleni aratã si el jalnic. Si asta în conditiile în care politistii de aici nu au stat cu mîinile în sîn. An de an, cu banii lor, lucrãtorii au dat cu var si au reparat tavanele. ÃŽn ultima perioadã însã, lucrãrile de reabilitare din buzunare proprii au fost sistate. Si nu în semn de protest, ci pentru cã acoperisul clãdirii stã sã se prãbuseascã. Tigla, „obositã“ de vreme este crãpatã si mãcinatã. Nici nu este de mirare, dat fiind faptul cã acoperisul are o vechime de 58 de ani. Pe peretele exterior, dinspre sosea, se vãd urmele lãsate de ploaie. Aveam sã aflãm cã nu cu mult timp în urmã, clãdirea a fost la un pas sã ia foc, dupã ce apa a ajuns la tabloul electric. L-am gãsit pe agentul sef Ermil Paraschiv, seful postului, cu mãtura si fãrasul în mînã. Aduna bucãtile de tavan cãzute. Aveam sã aflãm cã dupã fiecare ploaie face acelasi lucru. Biroul lui este cel mai afectat, desi adãposteste aparaturã de zeci de mii de euro. Este vorba de un echipament special, achizitionat de minister printr-un program Phare, ce le va permite politistilor accesul la o bazã de date impresionantã. „Nu se mai poate asa. Sînt conditii inumane. Am ajuns sã alergãm cu lighenele prin pod cînd plouã. Tavanul a cãzut si de cîte ori plouã picurã exact pe birou. Este o clãdire veche, construitã în anul 1952 si nu poti sã mai ai pretentii. ÃŽnsã poate fi reabilitatã, dar sînt bani. Sînt aici din anul 1988, iar de atunci nu s-a fãcut la acest post nici un fel de investitie, nimic. Singurele bunuri care apartin politiei din aceastã încãpere, în afarã de sediu, sînt douã dulapuri din fier si douã birouri. Scaunele le avem de la scoalã, iar celãlalt mobilier l-am adus noi. Pînã acum am vãruit noi, atît în exterior, cît si în interior. I-am pus uluci tot din banii nostri. De fiecare datã am pus mînã de la mînã si am fãcut ce trebuia sã facem. Problema este cã acoperisul este terminat. Au venit cei de la judet si ne-au spus cã trebuie fãcutã o reparatie capitalã. Adicã dat tot acoperisul jos si refãcut de la zero“, a declarat agentul sef Ermil Paraschiv. Ca sã ne convingã cît de grave sînt lucrurile, politistul ne conduce în biroul sãu, unde ne aratã tavanul cãzut si umezeala de pe masã. Aici avem montatã aparaturã de zeci de mii de euro. Imprimanta este a noastrã, a politistilor, pentru cã noi am dat bani pe ea. Acum nu ne mai apartine, pentru cã a fost bãgatã în inventarul politiei. Uitati cã biroul este ud de la atîta ploaie. Punem noi gãleti, dar degeaba. Acum avem în pod trei gãleti si douã lighene si ne rugãm la Dumnezeu sã nu plouã. Am vorbit cu preotii din sat si am dat acatiste ca sã nu plouã peste 30 de litri pe metru pãtrat. Nu de alta, dar ne cade tavanul în cap. Desi este de rîs, acesta este adevãrul. Trist, dar adevãrat!“, a conchis Ermil Paraschiv.
Nota redactiei: Documentarea articolului s-a realizat în urmã cu cîteva sãptãmîni.
|
Autentificare
