 În furcã
La vita e bella
Japonezii trãiesc o dramã. Românii nu se lasã mai prejos. Niponii se luptã cu stihiile naturii. Românii se luptã între ei; pînã în 2012, cînd s-ar putea sã li se taie curentul. Electric. De cînd „lampa lui Ilici“ a înlocuit opaitul, electricitatea si, mai apoi, electronica au fost puse în slujba omului. De la calculator la bastonul cu electrosocuri. Ba, tinînd seama de faptul cã mulgãtoarea electricã nu mai e demult o noutate, se poate spune cã si în slujba vacii. Performantele epocii actuale sînt impresionante. Si tocmai de aceea folosite din plin. Si ziua, dar mai ales noaptea.
Dormiti linistiti! Cineva vegheazã!
Sîmbãtã seara, undeva cãtre miezul noptii. ÃŽntîi au intrat într-o micã rezonantã frigiderul, boilerul, ondulatorul de pãr si prãjitorul de pîine. Apoi a început sã bolboroseascã buda. Contrariat de mica anomalie, ies din casã si aflu ceea ce cred eu cã e, probabil, pricina insignifiantului disconfort casnic. O micã masinã albã, cu numãr de sector agricol, adastã la marginea trotuarului. Pe geamul din dreapta, pe jumãtate coborît, iese o beldie de vreo doi metri, terminatã cu o placã în formã de lopatã din care porneste un cablu legat la bord. La volan, un individ chel se îndeletniceste foarte preocupat cînd cu telefonul, cînd cu un caiet în care noteazã cîte ceva. Bãnuiesc cã nu îsi scrie memoriile. Nelinistitoarea si inedita activitate, exercitatã la o orã tîrzie, are darul de a mã irita si, în acelasi timp, de a mã face curios. ÃŽntr-un tîrziu, vehiculul porneste usor de-a lungul trotuarului si se opreste în fata urmãtorului megies. De unde pleacã treizeci de secunde mai tîrziu pentru a se opri la urmãtoarea casã. Stiind cã recensãmîntul agricol s-a încheiat de mult, iar cel al populatiei nu a început încã si cã acum cîteva nopti tocmai mi-au dispãrut din cotet cîteva gãini, devin vigilent si hotãrãsc sã urmãresc mai îndeaproape fascinanta activitate. Trãind într-o epocã mustind de delatiune, mã gîndesc, printre altele, cã ar putea fi un „ascultãtor“. Mai greu e sã descifrez motivele. Ce ar putea sã asculte haidamacul? Vecinul meu tocmai a fãcut un infarct si se pregãteste de urmãtorul. Mai la vale, o bãtrînicã precis cã-si bea la ora asta ceaiul de sunãtoare si se gîndeste cum o sã drãmuiascã luna asta pensia. Chiar, ce ar putea afla? Cã sîntem condusi de cãtre niste imbecili? O stie toatã lumea. Cã se trãieste tot mai greu? E un truism. Cã lumea e nemultumitã profund? Este evident. Cã în fiecare zi se scumpesc toate cele? O simtim pe propria noastrã piele si pe propriul buzunar. Cã statul si bãncile, în spiritul solidaritãtii sociale, au gãsit perioada optimã de hãrtuire si belire totalã a populatiei? O stiu si judecãtoriile care binecuvînteazã cu nonsalantã executãrile silite, precum o stie si pomenita bãtrînicã, transformatã mai nou, telefonic, în agent bancar nevoit sã dea relatii recuperatorilor dacã azi dimineatã am iesit sã mai fac pipi pe gard.
Ne datorati o explicatie
Asa cã pornesc masina si îi asigur escorta. Dupã ce oprim, ca popa la Boboteazã, în fata mai multor porti, individul devine suspicios si, vigilent, demareazã în trombã. De ce oare, dacã exercita o activitate nevinovatã? Constat cã a depãsit cu mai mult de cincizeci de kilometri la orã viteza legalã în localitate. Regret lipsa unui radar. Nu-i nimic; mã vor prinde pe mine cînd voi avea 61 de kilometri sau nu mã voi fi priponit în centurã. Vreau sã-i spun asta si în cele din urmã reusesc sã-l blochez. Iritat si fãrã sã pãrãseascã masina, individul refuzã sã-mi acorde un interviu. ÃŽsi manifestã vehement doar insatisfactia de a fi fost oprit din migãloasa activitate pe care, ca un om al muncii harnic si responsabil - nu ca lenesii invocati de badea Nelutu - o desfãsoarã la miezul noptii fãcînd ore suplimentare si, probabil - pînã la iesirea din crizã de pe 1 aprilie - neplãtite, pe strãzile urbei. Considerînd cã e mai sãnãtos sã dea totusi o explicatie, mai ales cã între timp vecinii mei în pijamale ne-au ajuns din urmã, si neasumîndu-si riscul de a se alege cu tehnologia „hai cualiti“ turtitã, mormãie ceva în legãturã cu niste repere „gipies“ necesare la mãsurarea distantei dintre stîlpii troleibuzului si, la insistentele mele invocã numele unei mari societãti ce se vrea a fi respectabilã. ÃŽn cele din urmã, ca sã ne consolãm, ne amenintãm reciproc cu ceea ce a mai rãmas sau va mai rãmîne din politie si ne despãrtim cordial. Cu toate cã mã rugase sã-l las sã-si continue nobila activitate, întoarce si dispare în noapte. Adicã în neant. Pe calea undelor. La rîndu-mi, în numele cetãtenilor martori, înzestrati cu spirit civic si vigilentã revolutionarã, îmi fac datoria de a solicita public Romtelecom - cãci ea era societatea invocatã - sã ne confirme sau sã dezmintã autorizarea si justificarea unei asemenea actiuni cu iz de film american - invariabil prost si stupid - în care a implicat un autoturism Peugeot 206 alb, cu tot cu cheliosul din dotare si prãjina aferentã, cu numãrul de înmatriculare IF 03 KKP, sîmbãtã 12 martie 2011, ora 22,30, pe strada Petru Movilã. Solicitarea este valabilã si pentru Inspectoratul Judetean de Politie care ne-ar putea spune al cui este autoturismul cu datele mentionate, convertit în masinã de serviciu al unui operator public de telecomunicatii. Care, se vede, pe criza asta nu mai are bani nici de benzinã pentru masinile proprii. Astept cu înfrigurare si opiniile autorizate ale idiotului de serviciu al democratiei reformatoare. Asta, spre linistea cetãtenilor ce pot dormi de acum linistiti stiind cã cineva vegheazã dacã au pus bine telefonul... în furcã.
P.S. Dacã am gresit cumva noi, si bãnuielile se dovedesc a fi neîntemeiate, ne cerem scuze de pe acum.
|
Autentificare
