Asmarandei, pompier de aur la New York
• atletul Florin Asmarandei, de la CA Roman, a avut o evolutie fulminantã în acest sezon în proba de aruncare a ciocanului • a doborît record dupã record si s-a întors cu medalii de la mai toate concursurile • recent, a cîstigat la New York douã medalii la întrecerea mondialã a pompierilor si politistilor • Romascanul Florin Asmarandei, recent medaliat cu aur la aruncarea ciocanului si bronz la aruncarea greutãtii, la Jocurile Mondiale ale Pompierilor si Politistilor, de la New York, a început sportul de performantã la Clubul Atletic (CA) Roman, sub îndrumarea antrenoarei Carmen Bolea (Iederan). Plutonier major al Detasamentului de Pompieri Militari Roman, dupã ce a fãcut scoala de subofiteri la Boldesti, Asmarandei este detinãtorul a numeroase distinctii pe plan intern si nu numai. A avut, în 2010, o revenire spectaculoasã dupã o întrerupere care i-ar fi putut fi „fatalã“ în cariera sportivã, reusind sã progreseze constant. ÃŽsi împarte timpul mai ales între pasiunile sale: performanta, serviciul si studiul.
Reporter: Finala de la New York a însemnat, în sfîrsit, prima medalie de aur a carierei tale, mai ales cã a venit dupã un concurs atît de important si cu peripetii.
Florin Asmarandei: În acest concurs mondial al pompierilor si politistilor a fost cît pe ce sã ratez proba de aruncare a ciocanului, prinzînd, din cauza decalãrii programului, numai ultimele douã încercãri. Pe prima am dat-o de sigurantã, la circa 51 de metri, iar la a doua am fortat si am trimis-o în plasã. La aruncarea greutãtii am luat bronzul pe merit, adversarii fiind, într-adevãr, mai buni. A fost, într-adevãr, ceva de vis în ciuda peripetiilor.
Rep.: Asadar, experienta newyorkezã va rãmîne ceva special.
F.A.: Ce pot sã spun altceva decît cã New York-ul este parcã de pe o cu totul altã lume, asa cum stie toatã lumea. În ciuda faptului cã programul organizatorilor a fost dat peste cap, delegatia noastrã a fost bine pusã la punct din aceastã privintã. Am avut timp sã vizitãm orasul si m-a impresionat, din toate punctele de vedere. Îmi va rãmîne mereu ca o experientã extraordinarã posibilitatea de a concura si învinge acolo.
Rep.: Totul se întîmplã în cel mai bun an al carierei tale, pe fondul unei ascensiuni excelente. Cum privesti 2011 competitional, retrospectiv?
F. A.: Anul 2011 a început cu finala Campionatului National de Aruncãri Lungi, în martie, la Bucuresti, unde am avut Personal Best (PB - cel mai bun rezultat personal, n.r.) de 57,34 metri, luînd simultan argintul la tineret si bronzul la seniori. A venit, în mai, Grand Prix-ul de la Onesti, de unde m-am întors cu locul al III-lea la seniori, cu un nou PB, 59,06 metri. La Campionatele Internationale ale României, la începutul lui iunie, la Snagov, am iesit tot al treilea la seniori, cu 58,45 metri. Campionatul National de Tineret, de la finele aceleiasi luni, mi-a adus un nou PB, 60,34 metri, asa adjudecîndu-mi medalia de argint. Aici am depãsit un prag psihologic, al celor 60 de metri, eu reusind pînã atunci asemenea aruncãri numai la antrenamente. Campionatul National de Seniori a fost o dezamãgire, în august, la Bucuresti, iesind pe locul al IV-lea la seniori, cu 57,92 metri. Am avut greseli tehnice si o aruncare de circa 61 de metri, care sigur îmi aducea argintul, dacã n-ar fi fost în afara sectorului.
Un luptãtor în toate
Rep.: Aceste performante nu sînt întîmplãtoare; cîti ani de muncã sînt în spate?
F. A.: Prima mea medalie dateazã din anul 2004, cînd am luat bronzul la Campionatul National de Aruncãri Lungi, cu circa 35 de metri, la juniori III. La juniori II, în 2006, am luat argintul la «aruncãri lungi» si bronzul la finala din varã. ÃŽn 2008, la Campionatul National de Juniori I, am prins argintul, la fel ca la «aruncãri lungi». ÃŽn 2009 am întrerupt activitatea pentru cã am plecat la scoala de subofiteri de pompieri de la Boldesti si, în 2010, cînd m-am întors, am dat mai slab ca în 2008, luînd un bronz la tineret
Rep.: Cît de greu este sã revii pe podium dupã o asemenea întrerupere?
F. A.: Nu am un fizic atît de impresionant ca restul competitorilor la vîrf în aceastã probã, însã încerc permanent sã compensez prin tehnicã. Mã impresioneazã, din acest punct de vedere, viteza Biancãi Perie, care cred cã este cea mai mare dintre a tuturor aruncãtoarelor de ciocan din lume. Dacã as avea 60-70% din viteza ei, as fi foarte departe. Oricum, tehnica a fost aspectul cel mai important al revenirii mele, pentru cã mi-am mentinut conditia fizicã. Doamna antrenoare Carmen Iederan m-a sprijinit foarte mult, alãturi de domnul director Traian Macovei, de la CA.
Rep.: Cum privesti viitorul, acum, la final de sezon oficial?
F. A.: Cea mai mare dorintã este sã obtin si o medalie de aur la întrecerile nationale. Îmi va fi foarte greu, deoarece la categoria mea, chiar cu doi ani mai mic, îl avem pe Alexandru Mehes, un sportiv de 1,92 metri si 130 de kilograme, care este antrenat de proprii pãrinti, fosti campioni si care, în afarã de sport, nu face nimic altceva. Am fost foarte aproape sã-l înving, de douã ori pînã acum. Îmi va fi foarte greu, la aceastã probã, deoarece aruncarea ciocanului este dominatã de 17 ani de cãtre Cosmin Sorescu, din Craiova, care, la cei 36 de ani ai sãi, afirmã cã nu se va retrage decît cînd va fi cineva în stare sã-l batã. La seniori, categoria în care intru de la anul, mai este si Andrei Alestar, din Vaslui, detinãtor al unui PB de 68 de metri, care se retrãsese anul trecut, iar acum a revenit la nationale. Oricum, de acum pînã la jumãtatea lui octombrie mã voi odihni, dupã care voi relua progresiv antrenamentele pentru a atinge vîrful de formã în vara lui 2012, cînd am în obiectiv medalii cît mai strãlucitoare si sã ajung undeva la 65 de metri.
Rep.: Serviciu, antrenamente si facultatea pot „convietui“ pentru a nu afecta performanta în nici unul dintre aceste domenii?
F. A.: Timpul este într-adevãr cea mai dificilã problemã pentru mine. Lucrez în regim 24/72, deci am trei zile libere dupã una lucratã, iar asta îmi permite sã mã antrenez asa cum trebuie. În al doilea rînd, sînt la o facultate de inginerie economicã, la Bacãu si studiul îmi va lua, de asemenea, mult timp. Sper sã le pot îmbina în continuare pe toate, deoarece atît serviciul în acest colectiv minunat, cît si învãtãtura, la fel ca sportul de performantã îmi plac foarte mult.
|
Autentificare
