Pelerinaje la sfintii nemteni

• sĂŁptĂŁmĂŽna aceasta sĂŽnt prĂŁznuiti cuviosii Simeon si Amfilohie de la PĂŽngĂŁrati si cuviosul Chiriac de la TazlĂŁu

Credinciosii din judet, dar si pelerini din alte colturile tãrii, îsi îndreaptã pasii sãptãmîna aceasta spre mãnãstirile Pîngãrati si Tazlãu, lãcasuri monahale în care au vietuit trei dintre cei nouã sfinti nemteni canonizati în 2008, la Mãnãstirea Neamt. Pe 7 septembrie sînt sãrbãtoriti Cuviosii Simeon si Amfilohie de la Pîngãrati, iar în ziua de 9 septembrie este pomenit în calendarul crestin ortodox Cuviosul Chiriac de la Tazlãu. Sfîntul Cuvios Simeon s-a nãscut la începutul secolului al XV-lea într-un sat din apropiere de Piatra Neamt. A ales viata monahalã încã din tinerete, intrînd în obstea mãnãstirii Bistrita. Împreunã cu doi ucenici ai sãi, în anul 1432 s-a retras în isihie, pe malul stîng al pîrîului Pîngãrati. În jurul lui s-au adunat multi ucenici iubitori de liniste, asezãmîntul fiind cunoscut mult timp sub numele de Sihãstria lui Simeon. Voievodul Stefan i-a dãruit în 1461 bani si ajutor sã înalte o micã bisericã de lemn, cu hramul Sf. Mucenic Dimitrie, izvorîtorul de mir. Biserica a fost sfintitã la 26 octombrie de mitropolitul de atunci, care l-a hirotonit preot pe Simeon, care a devenit astfel primul întemeietor al Mãnãstirii Pîngãrati, aceasta numindu-se pînã în 1508 schitul lui Simeon. Dupã nãvãlirile turcesti din 1476, obstea s-a retras la o mãnãstire din Transilvania, unde cuviosul Simeon a decedat în toamna aceluiasi an. Ulterior moastele sale au fost aduse de voievodul Stefan si îngropate în Cetatea Sucevei. Un alt sfînt ocrotitor al Neamtului si al Moldovei este Cuviosul Amfilohie de la Pîngãrati. El s-a nãscut în 1487 în nordul Moldovei, intrînd în viata monahalã de tînãr, la Mãnãstirea Moldovita. A venit la Pîngãrati în anul 1508, îndrumînd obstea monahalã timp de 56 de ani. Pe 9 septembrie este sãrbãtorit Sfîntul Cuvios Chiriac de la Tazlãu. El s-a nãscut la sfîrsitul secolului al XVI-lea într-o familie de credinciosi din satul Mesteacãn si a intrat din fragedã tinerete în obstea de la Mãnãstirea Tazlãu, fiind hirotonit ulterior diacon si preot. S-a retras în pustnicie într-o pesterã, pe un munte din apropierea mãnãstirii, numit Mãgura Tazlãului. A fost considerat ctitorul duhovnicesc al lãcasului de cult amintit, a plecat la cele vesnice în jurul anului 1660 si are mormîntul în pridvorul mãnãstirii.