 „Nea Miticã“, „Piticu“, campion la 86 de ani
• nemteanul Dumitru Radu si-a sporit „avutia“ cu noi medalii si diplome, de pe urma alergatului • la 86 de ani fãrã douã zile, sportivul reuseste sã se impunã în fata contracandidatilor sãi cu iuteala piciorului • el considerã cã 2012 a fost cel mai bun an al sãu, analizîndu-si reusitele în competitiile din tarã si strãinãtate • pentru 2013 are un tel: sã meargã la Campionatul Mondial de Atletism pentru Veterani din Brazilia • Sã porti o discutie cu Dumitru Radu, „nea Miticã“ asa cum îl stie toatã lumea, renumitul alergãtor pietrean, e ca si cum ai citi o poveste. Personajul principal este pitoresc, probele la care este supus sînt trecute cu brio, iar finalul este happy. Cam în fiecare an, pe vremea asta, în preajma zilei de nastere, nea Miticã Piticuã' face recensãmîntul medaliilor si al diplomelor adunate de la ultima numãrãtoare. Pe diplome le bagã într-o pungã de plastic, apoi ruleazã „materialul“, îl fixeazã cu douã gume de pus la capacele borcanelor si îsi pune avutia în rucsacul de care nu se desparte decît noaptea. ÃŽntr-o altã pungã, pune zeci de medalii. Unele sînt legate între ele, altele sînt lãsate slobode... De, fiecare are istoria ei! Nea Miticã le tine si pe ele în rucsac si cînd are ocazia le aratã celor care vor sã stie „ce isprãvi a mai fãcut «Piticu»“. Cã si asa i se mai spune. Cu mîinile tremurînde le scoate tacticos si le însirã. La cum se uitã la ele, parcã îi tin de foame.
2012, cel mai bun an al sãu
Retrospectiva anului sportiv 2012 si-a fãcut-o „nea Miticã“ zilele trecute, ca sã stie, luni, 22 octombrie, cînd va împlini 86 de ani, ce a mai realizat. Si în aceastã toamnã, a dat Domnul si iarãsi are ce numãra. Dupã cum zice, numãrã mai mult ca în anii trecuti. „Anul asta a fost foarte bun pentru mine! Cel mai bogat dintre toti în medalii si cãlãtorii! Am fost în aprilie la Bucuresti si am venit acasã de la Campionatul National cu douã medalii de aur. Am fost patru candidati la categoria 85+. I-am luat pe toti!“, ne-a spus, mîndru de performanta sa. La cîteva zile dupã competitia din Bucuresti s-a dus în Finlanda si a alergat 8.000 de metri cros pe teren accidentat, pe drum de munte. Au fost cinci concurenti de acelasi leat si a iesit pe locul trei. „Am fost singurul român printre patru finlandezi. A fost greu pe munte, dar am reusit! Am alergat si în salã 5.000 de metri, apoi 1.500 de metri si a fost si o probã de 400 de metri. Am venit acasã cu trei medalii din Finlanda, din care douã sînt de argint si una de bronz. ÃŽn mai m-am dus în Serbia. Am alergat 2.000 de metri si am luat aurul. M-am luptat cu doi sîrbi si i-am înfrînt. Sper sã îmi dea Dumnezeu sãnãtate si putere si sã ajung ca un concurent din America - Sacramento, care merge la întreceri la 101 ani! Dupã Serbia, am cîstigat la Bucuresti. Am fost în iunie la Campionatul National de Stadion si am luat aurul la ambele probe din concurs, cea de 5.000 si de 800 de metri. Urmãtorul aur l-am luat la Blaj, la Cupa Cîmpia Libertãtii. Dupã Blaj m-am dus la Alba Iulia, la Cupa Unirii, unde am iesit tot primul!“, a povestit cu mîndrie Dumitru Radu, în timp ce „vîntura“ medaliile de diferite forme, dar cam toate de aceeasi culoare - galben strãlucitor.
ÃŽn America a fost „senior“, acum este „boboc“
Competitorii la aceste crosuri sînt împãrtiti pe categorii de vîrstã, delimitarea fãcîndu-se din cinci în cinci ani. ÃŽn iunie anul trecut, „nea Miticã“ a mers în America la un concurs. La acel moment avea 84 de ani si 8 luni, astfel cã era „seniorul“ grupei de vîrstã. „Acum sînt boboc! Am 86 de ani fãrã douã zile. Sînt tînãr printre colegii de grupã! Ãsta e un avantaj. ÃŽn America, lucrurile au stat invers, dar tot am reusit sã obtin «Certificatul de participare» si medalie. Am alergat alãturi de sportivi din Canada, Japonia, SUA, Anglia, Germania, Mexic si Brazilia. La 5.000 de metri am scos 3ã':32ã'ã'. La 10.000 de metri, am avut 1:09ã'35ã'ã'. Mi-a plãcut ce am vãzut acolo... Oameni seriosi, care stiu ce înseamnã legea, oameni care te respectã, care au zîmbetul pe buze! ÃŽn alte tãri am fost dezavantajat doar pentru cã trebuia sã ia locul I cel din tara gazdã! Oameni si oameni, culturi si culturi!“, spune cu un oftat si ne povesteste cîteva dintre nedreptãtile suferite. Dar se uitã cu mîndrie la cîte distinctii are si uitã de necaz. Dumitru Radu este înscris la Clubul Ceahlãul Piatra Neamt. De circa 40 de ani aleargã prin toate colturile lumii, pe unde a auzit de concursuri care îl pot interesa. Mereu porneste cu un scop: sã fie cel mai iute de picior. Si cam asa a fost. Trei sferturi dintre medalii le-a dus la muzeu. „Acolo se pãstreazã mai bine, nu se pierd“ - îsi justificã el fapta. E tare bucuros cînd constatã cã multe dintre concursuri sînt în ziua de 22, pentru cã s-a dovedit cã acest numãr îi este norocos. „Mã consider un erou al sportului si am avut noroc la viata mea, desi am suferit mult si prin puscãrie, pentru cã am fost condamnat politic, si la reabilitare, si cu serviciul, si cînd mi-am pierdut un fiu la numai 22 de ani la canal... Dar conteazã foarte mult sã stii sã fii tare! Moralul e baza succesului! Si oxigenul! Trebuie mult oxigen, sã îti alimentezi inima si ea la rîndul ei sã hrãneascã toate celulele corpului!“.
Unirea promisã în ã'91 nu s-a mai înfãptuit
ÃŽn 1991, nea Miticã a alergat alãturi de multi alti sportivi în Republica Moldova. „Am alergat 400 de kilometri în opt zile, pentru recunoasterea în zonã a limbii noastre cea românã, nu a limbii moldovenesti. A fost o competitie organizatã de sportivii din Chisinãu si din România. Am mers eu si doi colegi din Iasi. Dupã ce am alergat 100 de kilometri, cînd am ajuns în Bãlti s-a destrãmat URSS. Atunci, sportivii din Basarabia cu care alergam ne-au spus: «Gata, ne unim cu voi!» Dar n-am mai apucat...“. Sirul povestii lui nea Miticã a curs frumos, cu pauze care lãsau loc la interpretãri, dar rapid a dat de medaliile obtinute acum o lunã, la Izmir, în Turcia. „Am luat aurul la 5.000 de metri si argintul la 400 de metri vitezã. Am plecat multumit! A fost campionat balcanic si eram 80 de români dintr-un total de peste 2.000 de sportivi din 12 tãri. A dat Dumnezeu si am si în acest an, de ziua mea, satisfactii mari! ÃŽmi doresc sã fiu sãnãtos si sã merg si la anul la competitii. Vreau sã ajung în Brazilia, la Campionatul Mondial de Atletism pentru Veterani, care se va tine în octombrie. Doar de douã ori am mai fost la competitii de acest nivel, în Spania si în Finlanda. Pentru mine, important în viatã este sã stii ce înseamnã ordine, muncã, disciplinã si respect reciproc. Asta conteazã!“, a mai spus octogenarul care în final ne-a rugat sã scriem cã toate succesele sale se datoreazã si primarului Gheorghe Stefan, care a acceptat sã îi sponsorizeze cele mai multe dintre deplasãri.
|
Autentificare
