 100 de ani de împãcare cu semenii si cu Dumnezeu
• Maria Rãducanu împlineste astãzi 100 de ani • „Singurã îmi fac mîncare, îmi fac focul, îmi spãl, îmi sparg lemne si-mi lucrez grãdina. Asta cît ã'oi mai putea. Numai Dumnezeu stie! Pentru cã, sã stii mata, fãrã credintã nu ajungeam suta“, ne-a spus centenara • bicãjeanca i-a dat flori Reginei Maria si s-a întîlnit si cu Regele Mihai • Maria Rãducanu spune cã, dacã s-ar mai naste o datã, crezul sãu ar fi tot munca de gospodinã vrednicã • „Ati reusit sã treceti peste toate, sã fiti o învingãtoare si sã ne priviti acum de pe culmile unui veac cu întelepciune si blîndete“, au fost cîteva din vorbele primarului Sãlãgean la aniversarea bãtrînei •
Maria Rãducanu din Bicaz, o femeie micã la stat, dar mare cît istoria unui veac, împlineste astãzi, 16 ianuarie 2013, vîrsta de 100 de ani. Pentru ea, ziua în care va pãsi într-un nou secol, va fi o zi ca oricare alta, deoarece rudele au tinut s-o sãrbãtoreascã sîmbãtã, 12 ianuarie, într-un cadru festiv la Restaurantul Ceahlãul din orasul de sub baraj. Cu acel prilej, distinsa centenarã a Bicazului i-a avut alãturi pe feciorul sãu, pe norã, pe cei doi nepoti si pe strãnepotul de doar 5 anisori, care cu deosebitã recunostintã au tinut s-o felicite si sã-i ureze multã sãnãtate si la multi si fericiti ani. S-au alãturat rudelor, întru sãrbãtorirea evenimentului, primarul Bicazului, Nicolae Sãlãgean, consilierul judetean Gabriel Pavãl, liderul local al veteranilor de rãzboi, Vasile Chiritescu si o delegatie a Organizatiei PSD Femei, condusã de cãtre Florica Budacã. Dupã oficierea de cãtre preotul paroh, Gheorghe Mihalache, a unei slujbe de binecuvîntare, primarul i-a oferit sãrbãtoritei din partea administratiei locale o diplomã aniversarã, un cos cu flori, un tort personalizat si un plic continînd un modest sprijin financiar.
„Sînt foarte fericitã si mã simt foarte bine printre copiii, rudele si vecinii mei“
Acestor simbolice daruri, în semn de respect si recunostintã, primarul le-a mai adãugat si unele vorbe frumos mestesugite, cuprinzînd urãrile sale de sãnãtate, bucurie si liniste sufleteascã. „Pentru mine este un moment unic sã fiu pãrtas la un eveniment cînd unul dintre bicãjeni împlineste vîrsta de 100 de ani. Mã bucur cã, în calitate de primar al Bicazului, mã aflu lîngã «mama Maria Rãducanu», care, la vîrsta domniei-sale, este mama noastrã, a tuturor. As dori ca astfel de evenimente sã fie tot mai multe la Bicaz. Dar, din nefericire, sînt extrem de putine persoanele care sã aibã în spate o vîrstã cît o istorie-ntreagã, o etate cu trei cifre. Sigur, aceastã vîrstã a presupus si lucruri bune si unele mai putin bune. Dar, cu credintã în Dumnezeu, cu rugãciune ati reusit sã treceti peste toate, sã fiti o învingãtoare si sã ne priviti acum de pe culmile unui veac cu întelepciune si blîndete. Alãturi, ca si la aceastã aniversare, v-a fost familia pe care am reusit sã o cunosc si pentru care meritati toate felicitãrile noastre. Sînt oameni minunati si asta dovedeste ca v-au urmat exemplul. Din partea administratiei locale vã oferim un modest, dar din toatã inima noastrã, dar, alãturi de urãrile cele mai sincere de sãnãtate, viatã lungã în continuare si multe bucurii alãturi de cei dragi“, a spus printre altele primarul Sãlãgean. Plinã de emotie, sãrbãtorita a luat loc la masã, a închinat cu toti cei prezenti un pahar cu vin si a gustat un crîmpei din tortul celor 100 de ani de viatã. „Sînt foarte fericitã si mã simt foarte bine printre copiii, rudele si vecinii mei. Sînt bucuroasã cã l-am cunoscut pe domnul nostru primar si le urez la toti ani multi si fericiti, cu noroc înainte“, avea sã spunã Maria Rãducanu.
Martor al rãzboaielor, monarhiei, comunismului si revolutiei
Cu decanul de vîrstã al urbei de sub baraj aveam sã ne mai întîlnim într-o frumoasã searã de ianuarie, cu douã zile înainte de împlinirea celor 100 de ani, cînd i-am fãcut o vizitã pentru a afla mai multe despre ce si cum cu viata sa. Ne-a primit în camera în care vietuieste în liniste si care strãlucea de curãtenie. Ne-am tras sufletul, si dupã cîteva momente de studiu reciproc am pornit la discutii. Noi mai mult cu întrebãrile si „mama Maria“, asa cum îi spusese primarul, cu rãspunsurile. Asa aveam sã aflãm cã, sã trãiesti 100 de ani nu-i usor deloc. A trecut prin prea multe, încît, de unele abia de-si mai aduce aminte. Vãduvã de veteran de rãzboi, femeia poate fi socotitã fãrã rezerve cronicarul în viatã al secolului trecut si primului deceniu al secolului XXI. Soarta i-a hãrãzit sã treacã prin ambele conflagratii mondiale, prin foametea din ã'47, prin perioada comunistã, sã afle ceea ce presupunea viata cotidianã la Domeniul Coroanei, simtind prezenta la Bicaz a Regilor Carol I si al II-lea si Mihai I, a Reginei Maria si a altor fete înalte ale monarhiei românesti, sã asiste la constructia barajului si sã treacã prin strãmutare, iar în urmã cu douãzeci si trei de ani, sã fie martor al Revolutiei din ã'89. ÃŽn toatã aceastã perioadã a fost o femeie modestã, echilibratã si plinã de blîndete, o gospodinã ce a stiut sã tinã frîiele casei, astfel încît sã fie un exemplu pentru cei din jur si propria familie.
Amintiri cu Regina Maria si Regele Mihai
„M-am nãscut în satul Cîrnu, un sat din Bicaz, care acum nu mai existã. Cam pe unde-i barajul. Am fost de toti zece copii, douã fete si opt bãieti. Eu am fost al noulea. Pãrintii nostri erau oameni simpli, asa cum am fost si noi mai tîrziu. M-am cãsãtorit pe la 28 de ani. La sot mi-a plãcut cã era un om harnic. A lucrat la plute, la baraj, la tunel... si în gospodãrie. Cã atunci cînd am fost vrednici am avut vaci cu lapte, oi, porc, pãsãri, tot ce avea un gospodar pe lîngã casã, iar vara fãceam fîn...“, a povestit bãtrînica cu nostalgia anilor tineretii sale. Revenind la anii copilãriei, mama Maria poartã încã vii în amintire întîlnirile cu Regina Maria, care, atunci cînd trecea cu masina prin satul Cîrnu era întîmpinatã de copii cu flori. „Si eu i-am dat flori de mai multe ori, iar ea se dãdea jos din masinã si mã mîngîia. ÃŽmi mai amintesc de Regele Mihai care pe la vreo 10 ani a fost asteptat la Mãnãstirea Pîngãrati la o sfintire. Era tare frumos. Dar l-am vãzut si am dat mîna cu el si atunci cînd a venit la Bicaz, dupã Revolutie. Eram în fata primãriei, fostul Palat Regal. Acum este bãtrîn, dar este un om bun. Ei, ce frumos era pe atunci cînd familia regalã venea la Bicaz! Parcã-i vãd si astãzi cum stãteau pe terasa palatului si se uitau cum trec plutele“, a adãugat centenara de astãzi. Acum tanti Maria locuieste singurã în propria-i casã, în cartierul Mãrceni, dintr-o pensie de urmas, la care se adaugã cele cîteva zeci de lei, drept recunostintã pentru calitatea de vãduvã de veteran de rãzboi.
„ÃŽmi amintesc si cînd am fost eu mireasã“
Se gospodãreste singurã, desi copilul si nora, care trãiesc la Straja, Tarcãu, vin aproape zilnic s-o vadã si sã-i mai dea cîte o mînã de ajutor. „Singurã îmi fac de mîncare, îmi fac focul, îmi spãl, îmi sparg lemne si-mi lucrez grãdina. Asta cît ã'oi mai putea. Numai Dumnezeu stie! Pentru cã, sã stii mata, fãrã credintã nu ajungeam suta“. Si dacã tot veni vorba despre mîncare, am dorit sã aflãm care a fost regimul alimentar al bicãjencei de-a lungul vietii. „Am mîncat cît mi-a trebuit. Mi-a plãcut si carnea, dar si laptele ori brînza. Si-mi plac si astãzi, dar acum mãnînc putin, cît o gãinã. De asta mi-ajunge pensia. Nu am decît un fecior, doi nepoti si un strãnepot, dar toti buni cu mine. Apoi, am si niste vecini foarte buni. Acum cã a înghetat pompa, mã ajutã aducîndu-mi cîte o gãleatã de apã“, ne-a mai spus Maria Rãducanu, de la care aveam sã mai aflãm cã n-a fost o mare petrecãreatã cînd era tînãrã, dar îi plãcea sã meargã cu sotul la nunti. „ÃŽmi plãcea sã mã uit la cei care jucau si sã mai stãm de vorbã. Mai o glumã, mai o poveste... Era frumos. ÃŽmi amintesc si cînd am fost eu mireasã. Am avut o rochie albã si eram tare mîndrã de mine. Sotul a fost mai mic cu patru ani si s-a dus la cele vesnice, la 85 de ani. Ce sã-i faci? Asa a vrut Dumnezeu. Mã mai ciondãneam cu el cã nu prea mã asculta. Acum mã mai iau cu televizorul. Da-i grea si singurãtatea“, ne-a mai destãinuit oftînd.
„Dumnezeu sã-i ajute sã fie un primar bun“
Dar imediat s-a înseninat la fatã si a adus vorba despre petrecerea de sîmbãtã. „A fost frumos. Au venit multi sã mã sãrbãtoreascã. Mi-o fost drag primarul. Auzisem cã a fost director la fabrica de ciment, dar nu-l cunosteam. Dupã pozã credeam cã este un om voinic, dar este un om potrivit. ÃŽnsã-i foarte frumos bãrbat. Dumnezeu sã-i ajute sã fie un primar bun“, a afirmat bicãjeanca. De votat, n-a mai votat de mult: „Nu mã mai pot deplasa pînã la sectia de votare, iar cu urna mobilã n-a venit nimeni la mine acasã“. De pe culmea celor 100 de ani de viatã, Maria Rãducanu considerã cã, dacã s-ar mai naste o datã si ar lua-o de la început, crezul sãu ar fi tot munca de gospodinã vrednicã. „Eu nu stiu cum de sînt unele fete care nu vor sã munceascã. Cã treabã esteeee... slavã Domnului într-o gospodãrie“. Acum, la 100 de ani i-a mai scãzut puterea, dar încã se tine bine. „Dac-o fi sã mai trãiesc, consider cã numai Dumnezeu a vrut-o“, a adãugat centenara Bicazului, iar noi nevrînd s-o obosim, i-am promis cã o sã mai revenim pentru a mai dezlega din cele trecute si la anul, adicã la 101 ani. Cu umor, mama Maria ne-a spus cã ne asteptã cu plãcere pînã vom face si noi suta. Asa sã fie, si îi urãm si noi un sincer La multi ani!
|
Autentificare
