TÃRANUL LA ORAS

ACCENT

Un vĂŁr de-al meu, de la tarĂŁ, mai crud decĂŽt mine si mai timid, venit ĂŽn oras cu ai lui, a trebuit sĂŁ doarmĂŁ peste noapte la mĂŁtusa lui si a mea. DupĂŁ primele contacte cu viata de oras, total noi pentru el, s-a culcat, a trebuit sĂŁ se culce. În camera ĂŽn care urma sĂŁ doarmĂŁ, becul rĂŁmĂŁsese aprins. DupĂŁ un timp de asteptare si vĂŁzĂŽnd cĂŁ lumina rĂŁmĂŽne tot aprinsĂŁ, s-a ridicat din pat si s-a dus ĂŽn bucĂŁtĂŁrie, unde trebĂŁluia mĂŁtusa noastrĂŁ. „Tanti, zise el. Pot stinge eu lumina? CĂŁ a rĂŁmas aprinsĂŁ“. MĂŁtusa, normal, i-a zis s-o stingĂŁ. DupĂŁ un timp, a intrat ĂŽn camerĂŁ si ce credeti cĂŁ a vĂŁzut? Nepotul ei, tĂŁrĂŁnusul, era urcat pe un scaun si sufla de zor si din toate puterile, ĂŽn bec. Sufla, sufla, dar ĂŁla nici se stingea. Un rĂŽs nebun a cuprins toatĂŁ casa. A rĂŁmas de pominĂŁ. Dar nici acum nu se rusineazĂŁ deloc. Cum nu se rusineazĂŁ cĂŁ, ĂŽntr-o altĂŁ zi, venit din nou ĂŽn oras cu ai lui, a vĂŁzut pe stradĂŁ un om care ĂŽmpingea ceva ce era aidoma cĂŁruciorului din care vindea ĂŽnghetatĂŁ duminica, ĂŽn satul lui, un evreu bĂŁtrĂŽn. „Aha, ĂŽnghetatĂŁ!“, s-a bucurat el. Mai ales cĂŁ afarĂŁ era o cĂŁldurĂŁ ĂŽnĂŁbusitoare. Asa cĂŁ s-a dus glont, cu banii ĂŽn mĂŽnĂŁ la cĂŁruciorul acela, cerĂŽnd precipitat, o ĂŽnghetatĂŁ. Omul cu sort se uitĂŁ la el si se cruceste. „MĂŁi, tĂŁran mic, ĂŁsta nu-i pentru ĂŽnghetatĂŁ, e tomberon de gunoi.“ Ce a fost mai departe? VĂŁrul meu de la tarĂŁ, fostul copilandru, a urmat, ĂŽntre timp, un liceu, o facultate si, dacĂŁ mi s-a spus corect, are si un masterat. Acum e inginer silvic, foarte respectat. A ajuns si director. Dar sĂŁ stiti cĂŁ nu se sfiieste deloc sĂŁ povesteascĂŁ aceste ĂŽntĂŽmplĂŁri nostime. DimpotrivĂŁ, le spune si ne amuzĂŁm cu totii. Oameni scoliti, inteligenti, adevĂŁrati performeri ĂŽn bransa lor, proveniti de la tarĂŁ, au fost si sĂŽnt mereu ĂŽn cam toate domeniile. Si e firesc sĂŁ fie asa. Satul si orasul nu sĂŽnt delimitate ferm, ca niste realitĂŁti incompatibile. HotĂŁrĂŽtoare sĂŽnt aici valoarea, calitatea umanĂŁ ale celor care trec pragul dintr-o parte ĂŽn alta. SĂŁ dea Domnul ca acest adevĂŁrat izvor aurifer sĂŁ nu sece sau sĂŁ fie vĂŽndut altora pe nimic! Pentru cĂŁ, sĂŁ ne aducem aminte: aproape cu totii venim tot de pe undeva de la tarĂŁ. E o bucurie, nu o rusine! Primele ĂŽntĂŽlniri cu orasul purtau ĂŽn ele stĂŽngĂŁcia simpaticĂŁ, ĂŽncercarea timidĂŁ de adaptare la un alt fel de viatĂŁ, a unui om nĂŁscut, trĂŁit si ĂŽnvĂŁtat pĂŽnĂŁ atunci cu tĂŁrĂŽna satului, cu pĂŁdurile si cu pajistile lui, cu fĂŽntĂŽnile si izvoarele limpezi si curate, unde omul era liber si neĂŽngrĂŁdit, ca pasĂŁrea cerului. Aici, la oras, a descoprit un fel de colivie aproape dusmĂŁnoasĂŁ. S-a adaptat, bineĂŽnteles, dar cu greu. Cine-i tĂŁran prin nastere, sau mĂŁcar prin adoptie, ca mine, tĂŁran rĂŁmĂŽne! Si, uite, are ce povesti...