OAMENI ARTIFICIALI
ACCENT
Existã pe lume, se stie, copii conceputi artificial. O injectie, o procedurã medicalã anume, si gata, femeia este, în sfîrsit, însãrcinatã. Doar ãsta e scopul, nu? Restul, decurge ca în modelul stiut de cînd lumea. Viitoarea mamã are toate emotiile si zbuciumurile care se stiu, pînã cînd, tot dupã modelul clasic, la nouã luni, naste. Cel mai adesea, un copil frumos, sãnãtos, zîmbitor. Si astfel, casa se umple de bucurie, e mai plinã de viatã, mai bogatã sufleteste. Si, de precizat, o familie absolut normalã. Asta si pentru cã a adus pe lume un copil. Chiar dacã nu dupã modelul clasic. Un copil normal, care se dezvoltã normal, ca toti oamenii. Ce urmeazã tine, în chip firesc, de sansele fiecãruia. Copilul despre care vorbim, cel conceput artificial (stiu cîteva astfel de cazuri), evolueazã absolut firesc, poate fi chiar performer, devine un om de bazã peste tot unde calcã. Vã propun, însã, si pentru comparatie, sã ne gîndim si la situatii, destule, cînd oameni maturi, veniti pe lume în mod clasic, si care sînt, s-ar zice, total naturali, maturi fiind, se poartã artificial. Par strãini cu totul de natura fireascã, autenticã, a omului, a omenescului. Sînt, de obicei, egoisti, sînt oportunisti si mincinosi (pentru ei nu conteazã mijloacele, scopul sã si-l atingã!), dau cu laba la bunurile altora (ãla de ce sã aibã si eu nu?), sînt si putin turnãtori (poate ies si din asta niste avantaje si niste bani!). Sînt lasi prin excelentã, îi lasã pe altii sã vinã în fatã, sã se batã pentru ei. Sînt, cu alte cuvinte, oameni de nimic, pe care nu se poate conta. Sînt, prin comportament, nu oameni normali, asa cum au venit pe lume, ci artificiali, neoameni. Si, culmea, în destule cazuri, ãstia cîstigã. Si, dacã mai fac si politicã... Da, numai cã succesul lor nu tine mult. Oamenii normali îi taxeazã asa cum meritã. Bine, si dacã nici asta nu-i afecteazã?! Pentru cã, se vede, peste toate, oamenii artificiali n-au nici rusine! Nu le crapã obrazul. Pentru cã, desi conceputi natural (oare asa sã fi fost?), au o hibã profundã: nu le crapã obrazul, pentru cã n-au.
|