Alergia, o boalã a omului modern
• alergiile sînt tot mai frecvente si mai greu de tratat • medicii cred cã numãrul acestor afectiuni a crescut spectaculos din cauza poluãrii, a chimicalelor din alimente si tot ce ne înconjoarã, dar si din cauza medicatiei excesive • tratamentul este dificil si de cele mai multe ori boala doar se amelioreazã Alergiile sînt mai frecvente si mai agresive ca niciodatã, avertizeazã specialistii, care explicã simptomele, cauzele, metodele de diagnostic si tratamentul lor. Alergiile respiratorii sînt cele mai cunoscute alergii numite rinite, rinosinuzite, astm bronsic alergic. Principalele simptome ale pacientilor cu alergie respiratorie sînt: în cazul rinitei alergice: strãnut, mîncãrime de nas (prurit nazal), nas care curge apos (rinoree apoasã), nas înfundat (obstructie nazalã bilateralã, alternantã); în cazul astmului alergic: mîncãrime în cerul gurii (prurit palatinal) si în ureche (prurit otic), obosealã (fatigabilitate), durere de cap (cefalee), lipsa poftei de mîncare (anorexie), scãderea sau lipsa mirosului (hiposmia sau anosmia), tuse, respiratie suierãtoare (wheezing), senzatie de sufocare (dispnee) sau de constrictie a pieptului. Alergiile respiratorii se pot manifesta sezonier sau zi de zi (peren) în functie de prezenta alergenului cauzator si se pot prezenta în forme diferite de severitate. Cei mai frecventi alergeni respiratori sînt acarienii din praful de casã, mucegaiurile, polenurile, epiteliile si perii de animale de companie (cîini, pisici, iepuri etc). Alergiile alimentare se manifestã rapid dupã ingerarea alimentului alergenic si se manifestã prin prurit orofaringian, eruptii cutanate pruriginoase, edeme faciale, linguale sau glotice (acesta din urmã reprezintã edem cu localizare de gravitate putînd determina sufocare si deces prin insuficientã respiratorie acutã), greatã, vãrsãturi, diaree sau uneori reactii brutale ale întregului organism asociate cu scãdere de tensiune arterialã (soc anafilactic). Principalii alergeni alimentari sînt: proteinele laptelui de vacã, albusul si gãlbenusul de ouã, alunele, arahidele, soia, pestele, telina, morcovul, fãina de grîu, rosiile, kiwi, bananele, cafeaua, cacao, piersici, caise etc. Teoretic orice proteinã alimentarã poate fi alergenicã. Alergia alimentarã se întîlneste cel mai frecvent la copii, dar este destul de des întîlnitã si la îârsta adultã. Pe lîngã cele 2 categorii mai existã si alte tipuri de alergii: la veninul de insecte, medicamentoase, la animale etc.
Diagnostic: Cum afli la ce ai alergie?
Diagnosticul alergiei si identificarea alergenului care cauzeazã reactia alergicã sînt uneori dificile, necesitînd identificarea acestor IgE specifice prin diverse metode. Se pot efectua teste alergologice, fie cutanat (tehnica prick), fie prin recoltare de sînge si tehnici specifice de laborator. Testarea cutanatã prick este cea mai des utilizatã (folosind solutii standardizate de alergeni pentru testare), este cea mai ieftinã si mai rapidã (rezultatele se obtin în 15-20 minute) si este mai bine corelatã cu adevaratele sensibilizari alergice relevante pentru simptomele pacientului. Este nonagresivã, nedureroasã si nepericuloasã dacã este efectuatã corect, în corelatie cu istoricul alergic al pacientului si cu stadiul de boalã prezent. Pentru o bunã interpretare a testarii, este necesar întreruperea administrarii oricarui tratament antialergic cu minim 3 zile anterior efectuãrii acesteia. Se poate efectua la orice vîrstã, inclusiv la copii mici. Testarea alergologicã din sînge se indicã doar pentru pacientii la care nu se pot respecta conditiile unei testãrii cutanate corecte, sînt investigatii invazive (presupun recoltare de sînge venos), sînt mult mai scumpe, rezultatele se obtin în functie de laborat, în cîteva zile. Existã tehnici diferite de laborator care identificã fie individual anticorpii de alergie pentru un singur alergen, fie pentru un grup de alergeni (exemplu: analizele numite Panel 20 alergeni). Testele sangvine nu sînt superioare ca sensibiliate si specificitate testelor cutanate, de multe ori necesitînd o interpretare corectã a relevantei lor în functie de simptomele pacientului.
Spirometria, esentialã în diagnosticarea alegiilor
Pentru pacientii cu alergie respiratorie se impune de cele mai multe ori efectuarea de investigatii ale functiei pulmonare, cea mai utilizatã fiind spirometria. Spirometria mãsoarã cu ajutorul unui aparat numit spirometru, volumele si debitele de aer pe care le mobilizeazã plamînul unei persoane la un moment dat. Este o metodã non-invazivã, usor de realizat, ieftinã. Prin aceastã investigatie se evidentiazã mai ales obstructia cãilor respiratorii, severitatea si reversibilitatea acesteia la tratament bronhodilatator. E bine de efectuat seriat, repetat, în diverse momente, fie ale zilei, fie în functie de simptomele pacientului pentru a obiectiva cauzele acestuia, fie pentru monitorizarea rãspunsului la tratament. Trebuie stiut cã toti pacientii cu rinitã si rinosinuzitã alergicã ar trebui sã efectueze spirometria, pentru cã, aceastã afectiune se poate croniciza si poata da astm bronsic. Orice investigatie clinicã, biologicã sau functionalã a unei alergii va fi stabilitã numai dupã un consult alergologic în care medicul va detalia în amãnuntime întreg istoricul alergic si medical al pacientului, astfel încît investigatiile sã fie alese corect si sã fie relevante pentru stabilirea corectã a diagnosticului si a tratamentului adecvat. Prima masurã de tratament în alergii, evitarea alergenilor, reprezintã o etapã esentialã în tratamentul. Tratamentul medicamentos al rinitei alergice se adreseazã controlului simptomelor: strãnut, mîncãrime nazalã (prurit), rinoree apoasã si nas înfundat (obstructie nazalã). Corticosteroizii aplicati intranazal (topic) sînt cea mai eficientã medicatie deoarece amelioreazã simptomele si reduc inflamatia. Terapia astmului bronsic cuprinde douã brate terapeutice: medicatia de control, care se administreazã zilnic, pe termen lung si urmãreste controlul simptomelor si medicatia de crizã reprezentatã de bronhodilatatoare cu duratã scurtã de actiune (Salbutamol etc.) care actioneazã rapid si care se folosesc cînd apar simptome de astm. ÃŽn cazul rinitei alergice sau al astmului ce prezintã si sensibilizare la un alergen, imunoterapia specificã cu vaccinuri alergenice este singura metodã terapeuticã care reuseste sã inducã desensibilizarea fatã de alergenul sensibilizant. Administrarea ITS se poate face sub piele – asemãnator vaccinurilor (subcutanat) sau sublingual. Durata medie a acestui tratament este între 3-5 ani.
Ce sînt de fapt alergiile
„Omul modern este mai izolat ca niciodatã si prins în plasele societãtii moderne (serviciu, televizor, jocuri, socializare virtualã etc). Aceastã izolare expune repetat organismul la alergenii din clãdiri (praf, mucegai, pãr de animale). Igiena exageratã, agresiunea organismului cu substante chimice si consumul de alimente tratate chimic, reprezintã o parte importantã din factorii declansatori ai aparitiei bolilor alergice“, avertizeazã specialistii alergologi. Ei explicã si ce înseamnã o alergie: un rãspuns imunitar îndreptat într-o directie gresitã, adicã sistemul imunitar produce în cantitate crescutã niste anticorpi (Imunoglobuline E- IgE) fatã de anumite substante numite alergeni, substante tolerate însã de majoritatea persoanelor. Existã si alte mecanisme de producere a reactiilor alergice, dar cel mai frecvent întîlnit este acesta prin IgE. Bolile alergice se pot manifesta la nivelul pielii si mucoaselor (urticarie, angiodem cu sau fãrã localizare de gravitate), la nivel digestiv (alergii alimentare, diaree, meteorism abdominal), la nivelul ochilor (conjuctivitã alergicã), la nivelul cãilor respiratorii (rinitã, astm bronsic alergic) sau chiar la nivelul întregului organism (reactii sistemice - soc anafilactic). Alergia este o boalã care se manifestã prin reactii necorespunzãtoare sau chiar exagerate ale sistemului imunitar la diferite tipuri de substante, ce pot fi flori, alimente, factori chimici. Simptomele alergiei pot fi de mai multe tipuri: digestive, adicã apare diareea, voma, durerile abdominale; cutanate adicã prin urticarie sau edeme; respiratorii cînd apare astmul sau rinita si alte afectiuni obisnuite. La primul contact cu alergenul respectiv, organismul persoanei în cauzã formeazã anticorpi împotriva lui. La al doilea contact însã acesti anticorpi generati elibereazã substantele care sînt cauzatoare de alergii.
Tratamente homeopate sau naturiste, utile în alergii
ÃŽn afara medicatiei standard ce poate fi stabilitã doar de un specialist, existã si numeroase remedii homeopate sau naturiste ce pot fi de mare ajutor în tratamentul alergiilor. Aconitum Napelus – este un remediu care se administreazã în cazul astmului sau spasmelor, care sînt provocate de expunerea organismului la un frig uscat. Aceastã alergie se manifestã prin neliniste fizicã, dar totodatã si mentalã. Criza de alergie ia sfîrsit cu o transpiratie abundentã, dar pot apãrea si urticarii cu mîncãrimi puternice. Allium – este remediul homeopat recomandabil în cazul unei rinite alergice, o reactie la elemente care apar în aer, ca polenul. Acest tip de alergie se manifestã prin strãnuturi consecutive, puternice si greu de stãpînit. Antimonium Tartaricum - este bun în cazul cînd apar atacuri astmatice puternice sau si în cazul în care persoana bolnavã se luptã cu o rãcealã foarte mare si se simte slãbitã. Durerea este simtitã în tot corpul, iar acest lucru se agraveazã pe timp de noapte. Apis Melli Fica – este un remediu recomandat în special pentru un edem al laringelui, asociat cu asfixiere severã. ÃŽn acest caz gîtul se umflã si doare. Starea persoanei bolnave se înrãutãteste dacã este expusã la cãldurã. Acest medicament este recomandat si în cazul conjunctivitelor alergice, atunci cînd pleaoapele sînt umflate, ochii lãcrimeazã abundent si sunt foarte iritati. Nitric Acid – este un remediu naturist recomandat în cazul rinitei. De asemenea se mai foloseste si în cazul aftelor care sînt însotite de dureri întepãtoare dar si pentru simptomele alergiilor respiratorii cum ar fi tusea seacã sau gîtul iritat. Un alt leac la îndemîna tuturor este ceaiul de trei frati pãtati.
|
Autentificare
