„Muzica, precum rugãciunea, coboarã din cer“
• era fraza din finalul unui interviu, de prin 2005, prin care maestrul Alexandru Morosanu definea crezul sãu într-ale artei sunetelor Pentru cei care, de-a lungul anilor, s-au aflat aproape de spatiul cultural nemtean, disparitia violoncelistului Alexandru Morosanu poate însemna un spatiu sufletesc vãduvit de încã un simbol. A trecut în lumea de dincolo de undeva de pe meleagurile Brãilei, unde se afla ca în fiecare varã în apropierea unui eveniment cultural perpetuat în memoria cîntecului. De altfel, maestrul Alexandru Morosanu era permanent aproape de ceea ce însemna muzicã; oriunde s-ar fi întîmplat sã se petreacã. A demonstrat nu o datã si la Piatra Neamt, dacã mai era nevoie, cã este unul dintre cei mai mari si mai înzestrati instrumentisti ai momentului, avînd de partea sa atît o temeinicã si profundã cunoastere a fenomenului muzical, cît si o capacitate remarcabilã de întelegere a sensurilor, deloc facile, ale interpretãrii autentice. ÃŽn urmã cu mai multi ani, dupã ce ne vrãjise cu sonoritatea instrumentului sãu, îndrãzneam sã scriu, cu respectul si consideratia pe care o datorãm maestrilor: „Vigoarea sunetului si expresivitatea frazãrii, nuantarea particularizantã a planurilor dinamice, pregnanta expunerii tematice, dozarea inteligentã a traseului arcusului de la talon la vîrf, deplina stãpînire a tehnicii instrumentului, îmbinate cu o sensibilitate care, pe alocuri, poate fi suspectatã de exacerbare, ca si profunzimea consistentã a registrului grav, prezenta celui mediu si incisivitatea celui acut - împãnat, nu de putine ori, cu tehnici de executie ireprosabile, de la flageolet la pizzicato – au constituit o demonstratie de mãiestrie interpretativã la care publicul pietrean avea dreptul sã fie pãrtas. O adevãratã întîlnire de suflet si din suflet.”
De altfel, prezent la foarte multe din editiile „Vacantelor muzicale“, Alexandru Morosanu se simtea la Piatra Neamt ca acasã: „Pentru noi, Piatra Neamt înseamnã foarte mult. ÃŽn afarã de acel oras cu o deschidere intelectualã pe care o stim cu totii, este un oras în care,
mi-aduc aminte bine, Filarmonica din Iasi, cu regretatul Ion Baciu, a fãcut primele stagiuni de concerte permanente cu sãli arhipline. (...) Mie mi-a plãcut mult aici. Si o parte din tineretea mea s-a întîmplat aici. Ca student, ca profesor, ca solist. Aici nu refuz nici o invitatie, aici am prieteni. Piatra Neamt ar trebui sã fie perla României. Sigur e frumos, dar ar merita de o sutã de ori pe atîta.“ Si, de regulã, conchidea invocînd dimensiunea divinã a artei sunetelor: „Crezul meu artistic? Muzica, precum rugãciunea, coboarã din cer si trebuie sã se întoarcã în cer prin intermediul sufletelor noastre. Dacã reusesc într-o searã sã vã iau cu mine, mãcar pentru o clipã, si sã vã duc în sus, înseamnã cã eu, ca artist, mi-am atins scopul“. De bunã seamã, maestre, muzica a coborît asuprã-vã si s-a întors la cer. Cu sufletul dumneavoastrã ales.
|
Autentificare
