Despre Petru Rares, o traditie dispărută si Angela Ciochină

Nevers, 9 iulie 2015.
Stimată doamnă director, dragi colegi,
În prima jumătate a veacului trecut se împământenise o traditie a liceenilor de la Rares si anume ca fiecare promotie să-si aleagă un nume, totdeauna al unui profesor care le-a fost mentor, si să organizeze o excursie în tară sau în străinătate. Din păcate, odată cu reforma de tip sovietic din anul 1948, această valoroasă traditie s-a pierdut. Departe de scoala care ne-a format ca viitori intelectuali si pe care, mai apoi, ca profesori, am slujit-o cu credintă si dragoste, am aflat de disparitia Angelei Ciochină, care a debutat în strălucita ei carieră fiind încă elevă în clasa a IV-a D, promotia 1973-74 (profesor de muzică George Grigorică, diriginte Alexandrina-Camelia Mancas).
Câstigătoare a concursului televizat, national, Steaua fără Nume, absolventă a Conservatorului din Bucuresti, a devenit curând o celebritate a muzicii românesti, pe urmele Elenei Botez si ale Luciei Roic. Avea, caz rar în muzică, „auz total“ si o voce de o limpezime unică, de Murano. Modestă si ocolind drumurile facile în carieră, era iubită de milioane de români si are încă, datorită înregistrărilor păstrate, sute de mii de admiratori. Soarta nu i-a fost prielnică. Si-a pierdut întreaga familie, a căzut într-o depresie profundă si oameni răi au adus-o, în câtiva ani, într-o stare ireparatorie. Chiar si asa, a sperat până în ultima clipă că va putea cânta din nou, unica ei dorintă. Ca fosti dascăli si prieteni ai Angelei, profund îndurerati, vă propunem ca promotia sa, 1973-74, să-i poarte numele, având în vedere că artista avea si titlul de profesor, iar fotografia artistei să figureze la un loc de cinste, până ce va fiinta un muzeu al scolii. Dispunând de o înzestrare excelentă si de un colectiv de profesori de înalt prestigiu, colegiul încă nu are un muzeu pe măsura istoriei si rolului său în dezvoltarea intelectualitătii românesti. Cel existent odinioară, înfiintat de Mihai Stamatin si îmbogătit de Constantin Turcu, a dispărut după 1944. Suntem convinsi că, odată cu sărbătorirea a 150 de ani de la înfiintarea colegiului, acest muzeu va renaste. Dar până atunci, întru cinstirea fostilor elevi ajunsi celebri si pentru renasterea traditiei amintite la începutul mesajului nostru, se poate găsi un spatiu corespunzător, unde să figureze si chipurile fostilor dascăli care nu se mai află în viată. Vă multumim cu anticipatie, fiind convinsi că apelul nostru de departe nu va rămâne fără de ecou. Vivat, crescat, floreat Alma Mater Petrodavensis!

Alexandrina-Camelia MANCAS (Dabija, ca elevă la Rares), fost diriginte al clasei
Mihai-Emilian MANCAS, fost director al Colegiului National Petru Rares.