„Dacã ai comenzi, ai si marfã, ai marfã, ai bani“
• Vasile Dumitrache, fost director la Petrotub, spune metaforic despre actuala Arcelor Mittal Steel cã este un bolnav cu metastaze“, dar nu imposibil de vindecat • el considerã cã problemã majorã o constituie acum repartizarea inechitabilã din Cehia a productiei • în companie mai lucreazã aproximativ 900 salariati • Unul dintre ex-directorii de productie ai fostei firme Petrotub, Vasile Dumitrache, e de pãrere cã societatea, care a trecut în 2017 printr-o perioadã mai dificilã în ceea ce priveste mentinerea unui portofoliu de comenzi care sã-i asigure profitabilite, poate sã se mentinã pe piata tevilor fãrã sudurã. Asta, numai în cazul în care actualul management va reusi sã rezolve cîteva din problemele cu care se confruntã. „M-am numãrat printre specialistii invitati, recent, la marcarea a 60 de ani de la darea în folosintã a combinatului Petrobub si am perceput firma în faza actualã de dezvoltare ca fiind un «bolnav cu metastaze», dar care poate fi vindecat. Probleme existã în fabricã, în diverse locuri. Se încearcã sã se repare cîte ceva, pe ici pe colo. Importantã a fost rezolvarea uneia dintre problemele de mediu, legatã de instalatia de lãcuire a burlanelor. Cei care lucraserã la Laminorul de 16 toli, în primii ani de la darea în folosintã, au fost impresionati de instalatia de lãcuire modernã. Rezolvarea problemei lãcuirii tevilor a fost dintotdeauna nodul gordian al uzinei de la Roman. Discutînd metaforic despre societate este ca în cazul unui bolnav de neoplasm, care, dupã extirparea unui punct cu metastaze se laudã spunînd: «Uite ce ficat curat am eu acum» dar, de fapt, el are bolnav întreg organismul. Am înteles din discutia cu cei din actualul top-management cã boardul international al companiei nu vrea sã închidã capacitatea de productie de la Roman, dar mingea se aflã în terenul celor care lucreazã acum, aici“, a declarat Vasile Dumitrache. Acesta a apreciat cã cea mai mare problemã a companiei o constituie faptul cã portofoliul de comenzi al Arcelor Mittal se împarte din Cehia dupã principiul «cine împarte, parte-si face!», cehii producînd acum componente pe care nu le-au fabricat niciodatã, de tipul burlanelor 958 API, «perla» Petrotub de altãdatã. Opinia fostului director este aceea cã, neavînd o structurã avantajoasã de productie, este aproape imposibil ca societatea sã progreseze asa cum se doreste: „Nu e vorba de bîrfe, ci de informatii certe, aflate de la acea reuniune cu o parte dintre cei care au lucrat la Petrotub, fie la darea în folosintã a capacitãtii de productie, în perioada 1957-1959, fie ulterior. ÃŽn opinia mea, rezolvarea problemelor de la Mittal Steel ar trebui începutã cu repartitia corectã a comenzilor. Dacã ai comenzi, ai marfã, ai marfã, ai bani si atunci poti spune cã «mirosi a destept», cum se exprima, plastic, cineva. Asta înseamnã cã poti sã-ti faci o strategie de dezvoltare pe termen mediu si lung a societãtii“.
Încã se face productie
Fostul director a mai arãtat cã productia în luna decembrie 2017 a fost de aproape 9.000 de tone de teavã, ceea ce ar însemna aproape 100.000 de tone pe an, existînd însã sincope în cantitatea totalã a ultimilor ani. Cît priveste viitorul societãtii, fost director spune cã afirmatiile sale au o anumitã dozã de subiectivism, pe care o au toti cei care au lucrat la Petrotub: „Refuz sã cread cã fabrica de la Roman se va închide, în ciuda notei de pesimism pe care o au o parte din specialistii care au plecat în diverse etape din societate. Personal, mã numãr printre cei care cred cã fabrica încã mai poate scoate productie. Patronul, atunci cînd a cumpãrat si-a luat o serie de angajamente înscrise în contractul de privatizare, chiar dacã Guvernul Nãstase a modificat ulterior o parte din clauzele din contractul de vînzare - cumpãrare“. O altã problemã esentialã a fabricii ar fi împutinarea personalului calificat si înalt calificat, prin prisma faptului cã nu s-a reusit o colaborare eficientã cu Inspectoratul Scolar pentru ca sã se reia pregãtirea fortei de muncã pentru Arcelor Mittal Steel, în sistemul învãtãmîntului profesional dual si post-liceal. „S-a ajuns în etapa în care nu se mai prea poate progresa cu cîrpeli, ci trebuie sã se treacã la înlocuirea unor module. Societatea a rãmas cu trei capacitãti de bazã: FMT, 16 si 20 de toli, pe care a fost conceputã uzina de la Roman în 1957. Partea de Trãgãtorie, Stossbank de 4 toli, partea de Reductor si partea de 1 tol, 2 toli 1 si 6 toli au fost capacitãti de nisã, fabricate la Roman în perioada în care piata internationalã cerea teavã. Pentru fabricarea lustrelor, de exemplu se folosea teavã de trãgãtorie, care în anii 1991-1992 era cea mai scumpã teavã produsã la Roman. Cele trei capacitãti de bazã de care vorbeam sînt în picioare si pot face teavã, în conditiile în care în paralel se va aplica si un program serios de investitii“, a mai opinat Vasile Dumitrache. Acesta apreciazã ca la ora actualã nu mai existã probleme cu materia primã, tagla, care se gãseste fãrã restrictii si la preturi accesibile. „Nu criza petrolului sau a tevii face ca la Roman sã nu fie comenzi. Fabrica aceasta a fost datã în folosintã în 1957 ca sã facã burlane de tubaj de mare adîncime. Problema mare este cea pe care v-am spus-o: repartitia productiei din Cehia, care nu are experienta Romanului în fabricarea de burlane 958 API. Romanul poate lejer fabrica 250.000 de tone de teavã pe an“, a mai explicat specialistul. Reamintim faptul cã SC Petrotub a fost vîndutã de Guvernul Nãstase în octombrie 2003 fiind preluatã de Mittal Steel, care mai detine în România capacitãti de productie la Galati, Hunedoara si Iasi. ÃŽn 1989 la Petrotub lucrau vreo 10.000 de angajati, în prezent rãmînînd 920.
|
Autentificare
