Detalii dintr-o lecturã tristã
Spre deosebire de anii cînd Comisia Europeanã ne administra Rapoarte de Þarã (nu semnasem încã Tratatul de Aderare la UE - n.a.) ºi fiecare era urmat de dispute politice aprige ºi dezbateri interminabile, Raportul de Monitorizare din acest an reuºeºte cel puþin sã nu dezbine þara. Referirile la tonul moderat sau la caracterul exigent ºi obiectiv indicã din start cã acest raport nu va mai fi o pîine bunã de mîncat pentru analiºtii ºi comentatorii „consacraþi“. Dupã ce reprezentanþi ai grupurilor popular, ecologist ºi cel al euro-parlamentarilor independenþi l-au criticat dur pe comisarul Olli Rehn, acuzîndu-l de indulgenþã în întocmirea rapoartelor pentru România ºi Bulgaria, ar cam veni cã trebuie sã fii puþin ºui sã te apuci sã mai comentezi documentul. De comentat ºi analizat sînt altele, anume ce ºanse reale sînt ca, pînã la primãvarã, sã rezolvãm temele restante. Aici e durerea cea mare, nu în altã parte. Altfel, ne întîlnim cu clauza de salvgardare ºi mai aºteptãm un an.
Raportul în sine este un fel de radiografie a României pe 102 pagini, cu tot cu copertã ºi cuprins. E o radiografie fãcutã cu o rigoare ameþitoare, fiind greu de crezut cã oficialilor UE le-a scãpat, acolo, o carie, ceva. Trist este cã multe dintre nerealizãri ºi întîrzieri ne sînt amintite într-una ºi degeaba. N-am sã mã opresc acum asupra marilor teme, binecunoscute ºi tocate pe toate pãrþile; am sã aleg alte aspecte, aparent mai paºnice, dar care au relevanþa lor.
Bunãoarã, spre ruºinea mea, nu ºtiam cã la Guvern existã o Unitate pentru Politici Publice. Noroc de raport c-am aflat, cãci la ce foloseºte n-au înþeles nici oficialii Uniunii. Am priceput însã cã se calcã bine de tot pe picioare cu Secretariatul General al Guvernului ºi Cancelaria Primului ministru, de unde rezultã o disfuncþionalitate… perfectã. Cîte or mai fi de-astea, printre tentaculele atîtor ºi-atîtor agenþii guvernamentale, poate vreun parlamentar silitor sã le ºtie.
Am început cu aceastã „glumiþã“ din simplul motiv cã ºi la birt se vorbeºte despre reforma administraþiei. Cînd vine vorba de acþiuni concrete, descoperi cã administraþia centralã e în permanentã curã de îngrãºare, iar ponoasele le trag amãrîþii din administraþia publicã localã. Pe-acolo, pe sus, aproape de stratosfera corupþiei babane, fiecare funcþionar mai rãsãrit îºi dezvoltã ºi cîte un Cabinet personal, dar în teritoriu nu poþi angaja sau promova un singur funcþionar fãrã autorizare de la o agenþie centralã. Adicã, vorbim în batjocurã de-un fel de autonomie prin centralizare de-a ajuns sã-i doarã capul pe funcþionarii de la Bruxelles. Pentru cine are memoria cifrelor, ar fi de reþinut cã în 2004, faþã de anul precedent, cheltuielile noastre cu aparatul guvernamental au crescut cu 4,6%, iar pe prima jumãtate a acestui an s-au speriat ºi experþii UE de cifre ºi nu le-au mai publicat.
Dacã am ajuns la cifre, am cîteva din zona Justiþiei. De ani ºi ani ni se imputã lungimea proceselor. Celebra fentã cu neprezentarea unui avocat e deja subiect de bancuri. Mersul greoi al instanþelor civile ºi comerciale este de notorietate ºi nu se schimbã nimic vizibil. Dar, despre o altã belea nu prea am auzit vorbindu-se: fix 30% din hotãrîrile Judecãtoriilor ºi 20% din cele ale Tribunalelor sînt infirmate dupã atacarea lor în instanþele imediat superioare. Concluziile le trage fiecare pentru sine.
Sigur, unii vor spune cã mã iau de niºte detalii. Sînt ele detalii, nimic de zis, însã nu pot fi ocolite cîtã vreme fac parte din viaþa noastrã. Puþinã lume, de exemplu, ºtie cã Produsul Intern Brut a crescut anul trecut ºi pe baza creºterii spectaculoase a consumului casnic, susþinut în principal pe creditul de consum. ªi, dacã în 2004 acest consum a crescut cu 10,8%, numai în primele ºase luni ale acestui an a fãcut un salt de 11,7%. Parcã s-ar fi luat la întrecere cu Ordonanþele de Urgenþã, nu alta! Tot puþinã lume, impresionatã sau nu de reportajele TV cu deþinuþii care stau claie peste grãmadã, ºtie cã situaþia din penitenciare e cam altfel. Sînt 37.635 de locuri în puºcãrii, în timp ce în august erau înregistraþi 38.805 de „clienþi“. E limpede cã problema þine de organizarea proastã dintr-un sistem prost croit.
Aºa cã, adunînd asemenea detalii, care scapã sau nu intereseazã, þi se dezvãluie multe necunoscute ale României reale, cea radiografiatã de Raportul de Monitorizare. Este o lecturã tristã, greoaie pe alocuri. Dar, o recomand (pe bune!) celor dornici sã înþeleagã pe ce lume trãiesc ºi sã se imunizeze faþã de povestioarele dulci despre o þarã frumoasã, silitoare ºi devreme acasã.
|
Autentificare
