 Luptã inegalã cu soarta
• cinci copii îl aºteaptã plini de speranþã pe Moº Crãciun • cei mari realizeazã cã pãrinþii abia au bani de mîncare ºi cã nu poate fi vorba de cadouri • trei dintre ei sînt elevi ai Liceului de Artã Piatra Neamþ • ei ºi-ar dori la Moºul sã le aducã cartoane, acuarele, pensule, iar surorilor lor pãpuºi, papucei roºii, o mãsuþã... • pãrinþii muncesc, dar greutãþile i-au doborît • Cinci copii sãrmani îl aºteaptã împreunã pe Moº Crãciun. Cu speranþã. Copiii sînt ai familiei Proboteanu. Cel mai mare este Gabriel. Bãiatul trece pe 15 ani ºi este elev în clasa a VII-a la Liceul de Artã, secþia Arte Plastice. Este pasionat de desen ºi învaþã bine. ªi-ar dori ca Moºul sã-i aducã cîte ceva din cele trebuincioase lucrului: cartoane, acuarele, pensule. Sînt scumpe, iar pãrinþii nu au cu ce sã le cumpere. Al doilea nãscut, Mihai Georgian, este ºi el elev la Liceul de Artã, în clasa a VI-a, Secþia Muzicã. ÃŽi place sã cînte la tobe ºi ar vrea sã se facã toboºar. Sau pictor - ºi el este îndrãgostit de desen, ca fratele cel mare. Pe Moº Crãciun îl aºteaptã cu jumãtate de inimã, cã ºtie cît de strîmtoraþi sînt pãrinþii. De unde bani pentru cadouri, cînd abia au ce mînca? Al treilea copil, Cristian Florentin, are ºapte ani ºi jumãtate ºi este elev în clasa I, Secþia Muzicã - tot la Liceul de Artã. A început ºcoala cu dreptul, primind multe calificative de „bine“ ºi „foarte bine“. Frumuºel, curãþel ºi cuminte, bãiatul ºi-a surprins dascãlii cu uºurinþa cu care învaþã sã cînte la pian. Urmeazã, apoi, fetiþele: Aneta, de ºase ani ºi jumãtate, ºi Cristina Beatrice - patru ani ºi jumãtate.
Cei mici îl aºteaptã pe Moº Crãciun cu tot sufletul: „Moº Crãciun, sã ºtii cã am fost cuminte ºi m-am dus la grãdiniþã în fiecare zi! Te rog sã-mi aduci papuci roºii, o pãpuºã Barbie ºi cadouri“, a spus Cristina, sigurã cã Moºul o va auzi. „ªi eu am fost la grãdiniþã în fiecare zi! Am cîntat, am spus poezii, am scris liniuþe. Aº vrea ca Moº Crãciun sã-mi aducã o pãpuºã Barbie, un castel ºi o mãsuþã“, a adãugat Aneta. Cristian, bãiatul cel mai mic, are alte rugãminþi pentru Moºul. Nu cã n-ar vrea ºi el cadouri - tare ºi-ar dori o orgã la care sã poatã cînta - dar i-a auzit de atîtea ori pe pãrinþi plîngîndu-se de greutãþi ºi lipsuri, încît cel mai mult ar vrea ca Moº Crãciun sã le achite datoriile la luminã, chirie, gaz ºi la întreþinere, ca sã nu fie daþi afarã.
„Ne descurcãm foarte greu. Am lucrat la Sãvineºti, apoi la o croitorie, iar acum vînd covrigi în faþa spitalului pentru un salariu de 3,3 milioane. Soþul meu nu a mai avut un serviciu stabil de doi ani. A lucrat la Mivan Kier, pe Calea Romanului, dar l-au trimis acasã, a mai lucrat la un depozit pe la Ursuleþi, l-au trimis acasã ºi de acolo, ºi tot aºa. S-a angajat acum, de curînd, la Argo, o fabricã de mobilã de prin Izvoare. El nu a avut serviciu, eu nu am primit salariul la zi, cu cinci copii, mai avem ºi niºte rate... S-au adunat datoriile - nici nu mai dorm nopþile cînd mã gîndesc cîte datorii am! 22 milioane la întreþinere ºi vreo 4,5 milioane cu tot cu majorãri la chirie. M-au dat ºi în judecatã, la Tribunal... Of, Doamne. Tare greu...“, a început sã plîngã Cristina, mama copiilor, o femeie slãbuþã, chinuitã, de doar 34 de ani.
Cei ºapte membri ai familiei Proboteanu locuiesc în Piatra Neamþ, într-o garsonierã din cartierul Speranþa. În camerã, un televizor ºi vreo trei canapele - aici dorm cu toþii. Bucãtãria, pustie. Odatã gazul tãiat, aragazul a ajuns o simplã piesã de mobilier. Pe un reºou improvizat dintr-un BCA fierbe un ceaun cu lapte - cina. Copiii, micuþi, firavi, se înveselesc jucîndu-se cu Betty, cãþeluºa pe care a scãpat-o mama lor din fãlcile unor dulãi fioroºi. I-a fost milã de bietul animal ºi l-a luat cu ea acasã. Betty este, acum, cea mai bunã prietenã a copiilor. Vorbesc cu ea ºi-i spun ºi ei ce bucurii ar vrea sã le aducã Crãciunul.
ÃŽn fiecare an, la 25 decembrie, sãrbãtorim, prin Naºterea Domnului, vestea minunatã cã toþi oamenii sînt fraþi, fii ai aceluiaºi Pãrinte ceresc, cã toþi au aceeaºi obîrºie, menire, demnitate ºi acelaºi drept sfînt de a se bucura în chip egal de toate bucuriile cu care Dumnezeu a binecuvîntat pãmîntul. Sãrbãtorim, prin Naºterea Domnului, vestea minunatã cã valoarea unui om nu se judecã dupã aparenþe, dupã haine, dupã bani, dupã rang ºi diplome, ci dupã frumuseþea sufletului sãu, dupã înþelepciunea sa, dupã binele care-l face semenilor sãi ºi celor în nevoi. Oameni buni, dãruiþi bucurie unor suflete curate de copii! Ajutaþi-i ºi pe ei sã aibã un Crãciun fericit! Cei care cred cã din ceea ce le prisoseºte pot sã aducã speranþa în casa familiei Proboteanu o pot face contactînd redacþia „Monitorul de Neamþ“, strada Calistrat Hogaº nr.3 sau la numerele de telefon 23.53.96 ºi 23.32.57.
|
Autentificare
