 Sobrietate ºi minuþie interpretativã într-un concert de calitate
Vineri seara, iubitorii muzicii simfonice din Piatra Neamþ au avut ocazia sã fie din nou alãturi de muzica de bunã facturã, graþie concertului oferit de orchestra simfonicã a Filarmonicii de Stat „Mihail Jora“ din Bacãu, dirijatã de maestrul Ovidiu Bãlan, care continuã astfel cu rigurozitate programul stagiunii iniþiate de Centrul pentru Culturã ºi Arte „Carmen Saeculare“ ºi susþinutã financiar de cãtre Consiliul Judeþean ºi Primãria Piatra Neamþ.
ÃŽn programul concertului din aceastã lunã au figurat Concertul pentru vioarã ºi orchestrã de Aram Haciaturian ºi Simfonia a V-a, în Re major, op.107, „Reforma“ de Felix Mendelssohn-Bartholdy, solist fiind violonistul Daniel Podlovschi.
Alãturi de ªostakovici, Prokofiev, Muradeli, Miaskovski sau Vissarion ªebalin, Haciaturian a reprezentat frontispiciul muzicii sovietice din 1930 încoace, chiar dacã recenziile ideologice caracterizau - sub influenþa inflexiunilor politice de sistem - muzica lor ca fiind „inexpresivã, sãracã, nearmonioasã, neclarã... confuzã ºi discordantã, construitã pe disonanþe continue ºi combinaþii de sunete care zgîrîie auzul“. Mai mult, la 10 februarie 1948, Comitetul Central al PCUS a emis o rezoluþie incriminatorie prin care toþi aceºtia erau acuzaþi de „formalism, de tendinþe antidemocratice care sînt strãine poporului sovietic ºi gusturilor sale artistice, amintind foarte mult de spiritul muzicii moderniste burgheze contemporane din Europa ºi America“. Acuzaþia de decandentism a fost ornatã cu un program în cinci puncte menit „sã amelioreze starea culturii muzicale sovietice“.
ªi chiar dacã aceastã greºealã ideologicã a fost „reparatã“ printr-o scrisoare comunã ºi, evident, de circumstanþã, a grupului de compozitori, adresatã tovarãºului Stalin, lucrãrile nãscute anterior, sub influenþa decadentismului european, au continuat sã existe. Este ºi cazul Concertului pentru vioarã ºi orchestrã scris de Haciaturian în 1940 pentru marele violonist David Oistrah, în care se regãsesc trãsãturile fundamentale ale componisticii atît de originale ale înzestratului armean.
Cele trei pãrþi (Allegro con fermezza, Andante sostenuto ºi Allegro vivace) pun în valoare o sonoritate oarecum stranie ºi o ritmicã extrem de elaboratã ºi, din aceastã pricinã, dificilã. Particularitãþile scriiturii sînt evidente în suita de pasaje cromatice descendente ale orchestrei, în contrapunctul uneori laborios, în abundenþa dublelor corzi, în intervalica pretenþioasã, în folosirea surdinei la instrumentul solist sau în structura originalã a cadenþei, al cãrei incipit este subliniat de clarinet.
Fostul solist al Filarmonicii ieºene, Daniel Podlovschi, a oferit o interpretare pe cît de corectã pe atît de pedantã, evitînd spectaculozitatea ieftinã ºi gratuitã, concentrînd, în schimb, mesajul sonor într-o evoluþie sobrã dar riguroasã. Conlucrarea cu aparatul orchestral a fost impecabilã, în ciuda dificultãþilor tehnice de care aminteam. În acelaºi timp, ansamblul orchestral a dovedit de aceastã datã multã scrupulozitate în coordonare.
Lucru observat, de altfel, ºi în interpretarea precisã a Simfoniei a V-a, în Re major, op.107 „Reforma“ de Felix Mendelssohn-Bartholdy.
„Era foarte bine crescut, puþin cam snob ºi oarecum pedant cînd a mai înaintat în vîrstã“ - spunea Harold C. Schonberg despre Felix Mendelssohn-Bartholdy. „A dus o viaþã tihnitã de familie, a avut o soþie devotatã, s-a ocupat de copii ºi s-a deosebit de ceilalþi burghezi înstãriþi ai vremii lui numai prin faptul cã întîmplãtor a fost genial“.
Spre deosebire de celebrele simfonii „Italiana“ ºi „Scoþiana“ - în umbra cãrora pe nedrept este deseori aºezatã - „Reforma“ este o creaþie pe cît de sobrã pe atît de individualizatã. Motivele unor vechi coraluri protestante ºi cele ale unor vechi cîntece germane slujesc intenþiile unui programatism ideatic care subliniazã tendinþa cãtre autonomia spiritului naþional. Sub bagheta precisã a maestrului Ovidiu Bãlan, orchestra simfonicã a filarmonicii bãcãuane a demonstrat acurateþe, precizie ºi coerenþã în exprimare ºi, mai ales, un rafinat simþ al decupãrii planurilor dinamice.
În totul, un concert care face cinste atît muzicii propuse cît ºi celor care s-au strãduit a-i oferi o interpretare de þinutã.
|
Autentificare
