CĂŁlcĂŽiele

Grecii povestesc cĂŁ una dintre zeiĂžele lor, Thetis, mama eroului troian Ahile, aflĂŽndu-se cu treburi prin infern, de mĂŽnĂŁ cu odrasla, s-a gĂŽndit s-o facĂŁ invulnerabilĂŁ pe tot restul vieĂžii, scufundĂŽnd-o ĂŽn apele Styxului. L-a prins pe Ahile de cĂŁlcĂŽie Âşi l-a ĂŽnmuiat de cĂŽteva ori ĂŽn apĂŁ cu capul ĂŽn jos, dupĂŁ care i-a dat drumul ĂŽn lume.
Încrezãtor ºi plin de el, Ahile s-a preumblat peste tot, îngenunchindu-ºi adversarii cu uºurinþã, crezînd cã niciodatã nu va cunoaºte înfrîngerea. Habar nu avea cã-ºi poartã în sandale propriile vulnerabilitãþi. La cãderea Troiei, o sãgeatã meºteºugit plasatã într-unul dintre cãlcîie avea sã curme visul de glorie al eroului, nelãsîndu-i ºansa de a se bucura prea mult de victorie.
Societatea româneascĂŁ post-decembristĂŁ are o mare problemĂŁ, pe care trebuie sĂŁ Âşi-o gestioneze singurĂŁ. Trecerea de acum la economia de piaÞã este un proces la fel de brutal ca Âşi trecerea, dupĂŁ 1944, de la capitalism la comunism. Filmul ĂŽncercĂŁrii de a crea ĂŽn mod mecanic Âşi meticulos „omul de tip nou“ pentru societatea multilateral dezvoltatĂŁ a trebuit derulat cu repeziciune ĂŽnapoi, pentru ca ĂŽntr-un timp record sĂŁ redevenim, fĂŁrĂŁ nici o pregĂŁtire prealabilĂŁ, omul democratic Âşi compatibil cu un alt tip de societate. Nenorocirea cĂŁ acest tip de societate pentru care sĂŽntem proiectaĂži la normĂŁ Âşi cu care trebuie sĂŁ fim compatibili nu se gĂŁseÂşte ĂŽn România, ci undeva prin Europa, unde trebuie sĂŁ ajungem ĂŽmpreunĂŁ. PĂŽnĂŁ atunci, problema care ar trebui sĂŁ ne frĂŁmĂŽnte este aceea dacĂŁ sĂŽntem compatibili cu România realĂŁ.
Ne fãurim tipare morale ºi politice cu viteza cerutã de integrare, pe care le croim ºi le rãscroim Întruna, ÎnnebuniÞi de dorinÞa de a arãta cÎt mai bine În ele În momentul cÎnd vom intra În corul naÞiunilor europe. Spaima mea este cã vom ajunge În Europa ºi ne vom uita neputiincioºi În urmã, la România care se miºcã mai Încet. Firesc ar fi sã o Împingem cu toÞii din spate pentru a-i grãbi procesele, dar unii sÎnt prea grãbiÞi sã ajungã undeva cÎt mai repede ºi, mai ales, sã ocupe cÎt mai urgent poziÞiile din faÞã, pentru ei ºi neamurile lor. Pentru aceste poziÞii se dã o luptã pe viaÞã ºi pe moarte Între politicieni, partide, guvernanÞi, parlamentari, primari ºi consilieri, care se calcã În picioare unii pe alÞii, chiar dacã fac parte din acelaºi clan politic sau economic.
Ca În orice bãtãlie, pe cÎmp rãmÎn Înºirate victimele directe sau colaterale, de care nimeni nu se sinchiseºte, viaÞa Împinge Înainte. România vine ºi ea din urmã. Avem un procent Îngrijorãtor de mare de oameni sãraci ºi supersãraci, dezmoºteniÞii de serviciu ai tranziÞiei de pe culmile socialismului biruitor pe culmile unui capitalism de cumetrie, În care doar partidele de buzunar nu prea au reprezentanÞi. DezmoºteniÞilor le-a murit ºi SperanÞa, trãdaÞi zilnic de cãtre propriii guvernanÞi, cãrora le-au cedat ºi ultimul bun pe care l-au avut, votul.
Avem o clasĂŁ de mijloc, condimentatĂŁ consistent cu buticari, afaceriÂşti interlopi, escroci de mahala, cu ifose de mondenism, care-Âşi ĂŽmping progeniturile prin Guvern, Parlament sau alte organisme cu lipici la banul public. Patroni de o zi peste combinate luate, pe comision, la kilogram, vĂŁtafi de Delta DunĂŁrii, posesori de conturi gata sĂŁ se prĂŁbuÂşeascĂŁ sub greutatea depunerilor, cĂŽÂştigĂŁtori de licitaĂžii trucate Âşi concesionari care trĂŁiesc ca miliardarii din subconcesionĂŁri, tuturor pĂŁrĂŽnduli-se cĂŁ nu cĂŽÂştigĂŁ destul, pe cĂŽt ar merita. Traiul din muncĂŁ cinstitĂŁ nu este deviza lor.
Avem ºi o clasã de vÎrf, locatari ai multiplelor domicilii, prezenÞi În top 300 sau la intrarea acestuia pe liste de aºteptare, posesori ai unor averi despre a cãror provenienÞã onestã pot scrie romane Întregi, cu excepÞia primului capitol.
ªi, în sfîrºit, avem o pleiadã de foºti ºi actuali conducãtori, preºedinþi, prim-miniºtri, miniºtri, parlamentari ºi primari care sînt aºa cum îi meritãm. Îi aduãlm sau îi detestãm, îi crucificãm sau le ridicãm statui, pentru vini sau merite care nu ne sînt suficient de clare.
Traian Bãsescu este un preºedinte care a fost mutat din sãlile Parchetului General În sãlile de la Cotroceni prin voinÞa a vreo cinci milioane de români, care din anii '90 au rãmas cu schimbarea În sÎnge. Nici premierul Tãriceanu nu se simte mai bine cÎnd se trec În revistã dosarele penale mai vechi, puse la fezandat. Actualul vicepremier George Copos, cu vocaÞie la dosar penal Înainte de a intra În Guvern, ne uluieºte cu declaraÞia sa de avere, la care a mai adãugat În 2005 Încã un mizilic de 50 de milioane euro, pe care vrea sã ne convingã cã i-a cκtigat cinstit, dar Parchetul are cu totul altã pãrere.
Fostul premier NĂŁstase, care are vorbe prin tĂŽrg de ceva vreme, este unul dintre beneficiarii infalĂžiei de mĂŁtuÂşi, care trĂŁiesc Âşi mor dupĂŁ modelul Hagi Tudose.
Toatã lumea se luptã, partidele, guvernanþii, parlamentarii se luptã, ideologiile se încruciºeazã prin relaþii nepotrivite, rezultînd partide cu pedigriuri dubioase. Încrezãtori ca ºi Ahile, toþi defileazã în pas gimnast ºi cu piepturile bombate, succesîndu-se prin faþa naþiunii, sperînd sã obþinã numai bile albe la interviul despre declaraþia de avere. Sau despre nepoþi, mãtuºi, pãrinþi cu vocaþie de manageri internaþionali smulºi de la cratiþã, declaraþii notariale despre cît sînt de sãraci sau despre conturi ivizibile.
PurtĂŽnd fiecare cĂŽte o armurĂŁ de recuzitĂŁ, care sĂŁ semene cĂŽt de cĂŽt cu cea a marelui Ahile, nu-Âşi dau seama ĂŽn gĂŁoÂşenia lor de riscul de a-Âşi expune la un moment dat cĂŁlcĂŽiele pe care le au ĂŽn mod sigur.
Electoratul rĂŁmĂŽne singura victimĂŁ colateralĂŁ la momentul marii pĂŁcĂŁleli, cĂŽnd va fi chemat ĂŽn termen sau anticipat sĂŁ-Âşi consume singurul bon de valoare care nu-i poate aduce cĂŽÂştig la bursĂŁ, votul. PĂŽnĂŁ atunci mai trebuie ascuĂžite sĂŁgeĂžile Âşi mai trebuie instruiĂži arcaÂşii pe care ĂŽi avem.