• aceasta ar fi fost vîrsta pe care ar fi împlinit-o fostul dictator • Monitorul vă prezintă o altfel de biografie a cuplului Nicolae și Elena Ceaușescu •
Astăzi, 26 ianuarie a.c., Nicolae Ceaușescu ar fi împlinit 88 de ani. Invers decît nostalgicii, vă propunem un fragment din „Haita. Incredibila biografie a domnului Nicolae Ceaușescu“, o lucrare de mai mari dimensiuni, scrisă de Cristian Timofte, gazetar, colonel (r) și amuzat biograf declarat al dictatorului. Textul se află, pe undeva, între gazetărie și proză, iar dacă Monitorul, edițiile de Neamț și Roman, îi acordă spațiu, asta înseamnă că e de bine, de normalitate.
24 de ani de dictatură ceaușistă grea, rea a' driacu'
VORBIM DESPRE VENIREA lui la putere, adică despre anul 1965, iulie, 19-24, cînd Ceaușescu avea 47 de ani și cînd a fost ales secretar general al Partidului Comunist Român, adică, practic, șef al statului. Dumitru Popescu, zis Dumnezeu, povestește ceva, într-o carte, despre cum a fost cu Congresul IX al PCR, despre cum Ceaușescu a rupt coada la ibric, dîndu-se la birocrații învățați să facă Raportul în șase luni și obligîndu-i să-l facă în doar cîteva săptămîni, el muncind cot la cot cu ei și știind regula de a nu arunca la coș prima variantă. (Cînd comuniștii români veniseră la putere, patru din cinci români trăiau la țară. În 1981, mai bine de jumătate din populația României locuia în orașe, un lucru petrecut în cea mai mare parte a blocului comunist, dînd naștere, în sînul leaderilor de partid din aceste țări, unor sentimente asemănătoare acelora pe care prim-ministrul polonez Mieczslaw Rakovski, destul de lipsit de diplomație, le-a exprimat, cînd a vorbit cu ostilitate muncitorilor portuari din Gansk, în ajunul alegerilor din 1989: ...dacă nu ar fi fost comunismul, voi toți grămadă încă ați mai fi păscut vacile - Mark Frankland).
Noaptea care a urmat morții lui Dej a fost de-a dreptul paralizantă: cotcodăceli, guițături, grohăituri, urlete, zbierete, țipete, miorlăituri, în fine, toate animalele fuseseră isterizate de cîinii Bucureștilor, care turbaseră în masă, înregistrîndu-se, în acea seară și noapte, la Spitalul Victor Babeș, peste 650 de cazuri, toate victimele fiind vaccinate antirabic, epuizînd inclusiv stocul strategic al Ministerului Armatei. Victimele, ca să fim corecți din punct de vedere istoric, făceau parte, în marea lor majoritate, din categoria intelectualilor și a copiilor aflați singuri pe stradă. Cînd a sunat Maurer la telefon, Ceaușescu, în chiloți, proaspăt ieșit din iatacul Elenei lui, se afla închis în baie, unde tocmai își termina de făcut bucla cu drotul electric, Made in Germania. După ce informația de la telefon devenise certă, sub frizura cu buclă a început să se coacă, într-un ritm îngrijorător, destinul României pentru următoarele două decenii și ceva.
Despre generalul Ceaușescu, 47 ani, simplu secretar al CC al PCR, trist membru al cortegiului funerar, se știa de către cei din primele rînduri că era un apropiat al PUTERII. La Congresul al IX-lea al partidului a fost ales secretar general. C.V.-ul său, prezentat de Maurer, era impresionant: luptător comunist, ilegalist, închis la Doftana, Jilava, Caransebeș, unde i se tăiase pînă și vîrful limbii (motiv mai mult decît scuzabil pentru gîngăveala, rîrîiala și bîlbele personajului), un comunist cu origine sănătoasă, fiu de țăran, pămîntean. I-au fost, și atunci și ulterior exploatați pînă și părinții, Andruță și Alexandra, supuși mai tîrziu unei nereușite operațiuni de sanctificare ortodoxă.
„Nicolae Ceaușescu, este un șef de stat puternic, independent, care a menținut relația cu China“
Presa comunistă, în extaz, juisează apoi pe tema tînărului conducător al României. Ani și ani, pînă în decembrie 1989, cînd este împușcat ca un cîine, chiar mai rău. Dar să vedem ce face, în acest timp, Conducătorul. Este greu de crezut, dar chiar în această perioadă fastă, după victoria de la Congresul al IX-lea al PCR, Nicolae își pregătește, neabătut, examenul de bacalaureat. Așa că, în decembrie 1965, pe Bulevardul 1 Mai, fost Filantropia (pe lîngă Piața Domenii), secretarul general al CC al PCR, practic stăpînul României, își trece, acolo, într-un cadru intim, bacalaureatul, intrînd în posesia unei diplome maro, deschizătoare de noi orizonturi intelectuale, cu numărul 351243. Diploma maro, decent, confirmă următoarele: În urma examenului depus în sesiunea noiembrie 1965, la Școala Medie nr.10, București, în anul școlar 1964/1965, prezenta Diplomă de Maturitate, secția..., spre a se bucura de toate drepturile acordate de legile în vigoare. Astfel, cu studiile puse la punct, oamenii puterii au putut răspîndi zvonul că cei doi sînt buni prieteni, că nu'ș ce școală au făcut ei pe la Oxford, împreună, oricum chestii confidențiale, secrete, aruncate în memoria colectivă. Așadar, pe 2 august 1969, președintele SUA, stăpînul de atunci al lumii, Richard Nixon, se pare coleg de facultate cu gazda, pe la Oxford, cică, vizitează România lui Ceaușescu. Persoana notează în Jurnalul său, devenit public, următoarele: 02.08.1969. Aterizînd la București, am devenit primul președinte al USA care sosește într-o vizită oficială într-o țară satelit. Președintele român, Nicolae Ceaușescu, este un șef de stat puternic, independent, care a menținut relația cu China, în ciuda permanentei amenințări a unei intervenții a rușilor în România, asemeni celor din Ungaria, în 1965, sau din Cehoslovacia, în 1968. Pînă acum, el a reușit, cu abilitate, să păstreze un oarecare echilibru. Fusesem prevenit că trebuie să mă aștept la o primire plină de curtuazie, dar amploarea, entuziasmul spontan al mulțimii au depășit toate speranțele mele. La un moment dat, Ceaușescu și cu mine am fost literalmente prinși în mijlocul mulțimii care cînta și dansa pe străzi. După vizită, cînd, îmbătat de căldura maselor, aproape că uitase să fie el însuși, s-a insinuat în viața lui Ceaușescu, parcă trimis, tovarășul Corbu. Un labrador megaloman, cu o ținută majestuoasă, acceptat aproape imediat în nomenclatură. Corbu a învățat repede limba română și a devenit prim sfetnic, adică un fel de prim consilier. Numai cu Nicolae se înțelegea, pe limba lui maternă, dar cîinele, prezent la piciorul fotoliului, la întîlnirile importante, tăcînd, recepta și înțelegea tot. Apoi, se închideau amîndoi în baia antifonată, de unde nu se auzeau hămăieli și lătrături pînă la răgușire. Tot în baie, fapt dovedit, Ceușescu își pălmuia miniștrii, în prezența cîinelui Corbu.
Pe de altă parte, Elena simțea că pierde teren, iar ofensiva tovarășului Corbu, mîngîiat permanent pe cap de stăpîn, și ascultat ca un consilier de taină, o aducea la isterie. În cele din urmă, echilibrul a fost adus de Șarona, o cățea rafinată, cu care Corbu, în timp, s-a dedat la perversiuni sexuale canine inimaginabile.
„Mihai Pacepa, celebrul general Pacepa i-a adus-o pe Șarona“
Mihai Pacepa, celebrul general Pacepa i-a adus-o pe Șarona, deși se mai spune că acești cîini, Corbu și Șarona, au fost dăruiți, ca pereche, familiei prezidențiale a României de către chiar Maiestatea Sa Regina Angliei, care i-a și tras cu caleașca regală prin Trafalgar Square, ca un mic simbol reparatoriu pentru măgăria făcută României, după război, de către marele fumător de trabucuri cubaneze, Sir Winston Churchill, un alcoolic obsedat de putere, un înfumurat, un grăsan nesimțit, naționalist și egocentric la sînge, cu maniere și melon, dar fără scrupule, ca mai toți insularii definitiv bolnavi de nostalgia puterii fostului lor imperiu.
Înainte de apariția Șaronei, gelozia atinsese culmi inimaginabile în familia prezidențială:
- Nicule, de-acu' înainte să te culci cu potaia, cu tov. Corbu al tău, el să-ți facă toate hachițele tale de bolnav la cap, că de la mine nu mai vezi ni'ca, înțelegi, ni'ca (arată, cu două degete de la mîna dreaptă, încrucișate).
- Eleno, tu uiți că noi luptăm pentru cauza clase muncitoare și a țărănimii muncitoare...
- Hai sictir, băi, Nicule, scutește-mă de vrăjelile astea! Tu știi ce-a pățit Iosif Broz Tito cu nevastă-sa, știi, nu?, că aia a fugit în Occident, unde a vărsat tot, nu? Și mai știm noi și altele, ce crezi tu?! (Viorica Paraschivescu, servitoare în casa Ceaușescu timp de 17 ani, credibilă, fără memorii publicate).
Da, vizionarea filmelor porno și ascultarea, prin microfoanele serviciilor secrete, a tot ce se întîmpla prin casele membrilor CC ai PCR o cam tîmpiseră pe nevastă-sa, pe Elena, șefa Cabinetului Doi. Ea, în fond, era o fată bună, mămoasă, dar i se cam urcase PUTEREA la cap. Ea, Elena, le spunea cîinilor copii. De unde iau mîncare pentru copii? Unde sînt copiii? Dar ea, ca femeie, din punct de vedere sexual, se simțea neglijată. Însoțit de doi cîini, doi dobermani, potențial fioroși, Ceaușescu conducea România, o stăpînea fără ca nimeni să îndrăznească a mișca în front. După douăzeci de ani de dictatură, totul era de neclintit, funcționînd doar după proiectul aflat în mintea lui. România era țara Ceaușescu. Un singur exemplu, banal, stupid, semnificativ: fotografia lui retușată, cu buclă, apărea inclusiv pe coperta revistei Femeia, o revistă cu cîteva pagini color, editată și tipărită la Casa Scînteii, actualmente Casa Presei Libere din România.
Mai cităm: Ceaușescu a avut curajul să facă ceea ce ceilalți conducători est-europeni au fost adesea tentați să facă, dar nu au îndrăznit: să-și trateze clasa muncitoare cu toată duritatea pe care el considera că o merită. Această atitudine tipică s-a putut vedea la construcția metroului din București, unde el a dorit ca stațiile să fie distanțate între ele, pentru că el considera metroul ca fiind doar un mijloc de transportare a muncitorilor de acasă la fabrică sau la punctele de lucru și înapoi. Cu mare greutate a putut fi convins să permită executarea unei alte stații în mijlocul orașului, considerată ca un lux al vieții urbane.
Articole similare:
Dispută Roman - Piatra pe tema tezaurului confiscat pentru Ceausescu
TEZAURUL lui CEAUSESCU, înapoi la Neamt
DOSARE NECENZURATE: Sosia lui Nicolae Ceausescu si cacealmaua de la Tîrgoviste
DOSARE CENZURATE: În căutarea Averii Dracului
Tezaur pentru Nicolae Ceaușescu
Nicolae Ceaușescu - 88 de ani