Nicolae Ceauşescu - 88 de ani

• aceasta ar fi fost vîrsta pe care ar fi împlinit-o fostul dictator • Monitorul vă prezintă o altfel de biografie a cuplului Nicolae şi Elena Ceauşescu •

Astăzi, 26 ianuarie a.c., Nicolae Ceauşescu ar fi împlinit 88 de ani. Invers decît nostalgicii, vă propunem un fragment din „Haita. Incredibila biografie a domnului Nicolae Ceauşescu“, o lucrare de mai mari dimensiuni, scrisă de Cristian Timofte, gazetar, colonel (r) şi amuzat biograf declarat al dictatorului. Textul se află, pe undeva, între gazetărie şi proză, iar dacă Monitorul, ediţiile de Neamţ şi Roman, îi acordă spaţiu, asta înseamnă că e de bine, de normalitate.

24 de ani de dictatură ceauşistă grea, rea a' driacu'
VORBIM DESPRE VENIREA lui la putere, adică despre anul 1965, iulie, 19-24, cînd Ceauşescu avea 47 de ani şi cînd a fost ales secretar general al Partidului Comunist Român, adică, practic, şef al statului. Dumitru Popescu, zis Dumnezeu, povesteşte ceva, într-o carte, despre cum a fost cu Congresul IX al PCR, despre cum Ceauşescu a rupt coada la ibric, dîndu-se la birocraţii învăţaţi să facă Raportul în şase luni şi obligîndu-i să-l facă în doar cîteva săptămîni, el muncind cot la cot cu ei şi ştiind regula de a nu arunca la coş prima variantă. (Cînd comuniştii români veniseră la putere, patru din cinci români trăiau la ţară. În 1981, mai bine de jumătate din populaţia României locuia în oraşe, un lucru petrecut în cea mai mare parte a blocului comunist, dînd naştere, în sînul leaderilor de partid din aceste ţări, unor sentimente asemănătoare acelora pe care prim-ministrul polonez Mieczslaw Rakovski, destul de lipsit de diplomaţie, le-a exprimat, cînd a vorbit cu ostilitate muncitorilor portuari din Gansk, în ajunul alegerilor din 1989: ...dacă nu ar fi fost comunismul, voi toţi grămadă încă aţi mai fi păscut vacile - Mark Frankland).
Noaptea care a urmat morţii lui Dej a fost de-a dreptul paralizantă: cotcodăceli, guiţături, grohăituri, urlete, zbierete, ţipete, miorlăituri, în fine, toate animalele fuseseră isterizate de cîinii Bucureştilor, care turbaseră în masă, înregistrîndu-se, în acea seară şi noapte, la Spitalul Victor Babeş, peste 650 de cazuri, toate victimele fiind vaccinate antirabic, epuizînd inclusiv stocul strategic al Ministerului Armatei. Victimele, ca să fim corecţi din punct de vedere istoric, făceau parte, în marea lor majoritate, din categoria intelectualilor şi a copiilor aflaţi singuri pe stradă. Cînd a sunat Maurer la telefon, Ceauşescu, în chiloţi, proaspăt ieşit din iatacul Elenei lui, se afla închis în baie, unde tocmai îşi termina de făcut bucla cu drotul electric, Made in Germania. După ce informaţia de la telefon devenise certă, sub frizura cu buclă a început să se coacă, într-un ritm îngrijorător, destinul României pentru următoarele două decenii şi ceva.
Despre generalul Ceauşescu, 47 ani, simplu secretar al CC al PCR, trist membru al cortegiului funerar, se ştia de către cei din primele rînduri că era un apropiat al PUTERII. La Congresul al IX-lea al partidului a fost ales secretar general. C.V.-ul său, prezentat de Maurer, era impresionant: luptător comunist, ilegalist, închis la Doftana, Jilava, Caransebeş, unde i se tăiase pînă şi vîrful limbii (motiv mai mult decît scuzabil pentru gîngăveala, rîrîiala şi bîlbele personajului), un comunist cu origine sănătoasă, fiu de ţăran, pămîntean. I-au fost, şi atunci şi ulterior exploataţi pînă şi părinţii, Andruţă şi Alexandra, supuşi mai tîrziu unei nereuşite operaţiuni de sanctificare ortodoxă.

„Nicolae Ceauşescu, este un şef de stat puternic, independent, care a menţinut relaţia cu China“
Presa comunistă, în extaz, juisează apoi pe tema tînărului conducător al României. Ani şi ani, pînă în decembrie 1989, cînd este împuşcat ca un cîine, chiar mai rău. Dar să vedem ce face, în acest timp, Conducătorul. Este greu de crezut, dar chiar în această perioadă fastă, după victoria de la Congresul al IX-lea al PCR, Nicolae îşi pregăteşte, neabătut, examenul de bacalaureat. Aşa că, în decembrie 1965, pe Bulevardul 1 Mai, fost Filantropia (pe lîngă Piaţa Domenii), secretarul general al CC al PCR, practic stăpînul României, îşi trece, acolo, într-un cadru intim, bacalaureatul, intrînd în posesia unei diplome maro, deschizătoare de noi orizonturi intelectuale, cu numărul 351243. Diploma maro, decent, confirmă următoarele: În urma examenului depus în sesiunea noiembrie 1965, la Şcoala Medie nr.10, Bucureşti, în anul şcolar 1964/1965, prezenta Diplomă de Maturitate, secţia..., spre a se bucura de toate drepturile acordate de legile în vigoare. Astfel, cu studiile puse la punct, oamenii puterii au putut răspîndi zvonul că cei doi sînt buni prieteni, că nu'ş ce şcoală au făcut ei pe la Oxford, împreună, oricum chestii confidenţiale, secrete, aruncate în memoria colectivă. Aşadar, pe 2 august 1969, preşedintele SUA, stăpînul de atunci al lumii, Richard Nixon, se pare coleg de facultate cu gazda, pe la Oxford, cică, vizitează România lui Ceauşescu. Persoana notează în Jurnalul său, devenit public, următoarele: 02.08.1969. Aterizînd la Bucureşti, am devenit primul preşedinte al USA care soseşte într-o vizită oficială într-o ţară satelit. Preşedintele român, Nicolae Ceauşescu, este un şef de stat puternic, independent, care a menţinut relaţia cu China, în ciuda permanentei ameninţări a unei intervenţii a ruşilor în România, asemeni celor din Ungaria, în 1965, sau din Cehoslovacia, în 1968. Pînă acum, el a reuşit, cu abilitate, să păstreze un oarecare echilibru. Fusesem prevenit că trebuie să mă aştept la o primire plină de curtuazie, dar amploarea, entuziasmul spontan al mulţimii au depăşit toate speranţele mele. La un moment dat, Ceauşescu şi cu mine am fost literalmente prinşi în mijlocul mulţimii care cînta şi dansa pe străzi. După vizită, cînd, îmbătat de căldura maselor, aproape că uitase să fie el însuşi, s-a insinuat în viaţa lui Ceauşescu, parcă trimis, tovarăşul Corbu. Un labrador megaloman, cu o ţinută majestuoasă, acceptat aproape imediat în nomenclatură. Corbu a învăţat repede limba română şi a devenit prim sfetnic, adică un fel de prim consilier. Numai cu Nicolae se înţelegea, pe limba lui maternă, dar cîinele, prezent la piciorul fotoliului, la întîlnirile importante, tăcînd, recepta şi înţelegea tot. Apoi, se închideau amîndoi în baia antifonată, de unde nu se auzeau hămăieli şi lătrături pînă la răguşire. Tot în baie, fapt dovedit, Ceuşescu îşi pălmuia miniştrii, în prezenţa cîinelui Corbu.
Pe de altă parte, Elena simţea că pierde teren, iar ofensiva tovarăşului Corbu, mîngîiat permanent pe cap de stăpîn, şi ascultat ca un consilier de taină, o aducea la isterie. În cele din urmă, echilibrul a fost adus de Şarona, o căţea rafinată, cu care Corbu, în timp, s-a dedat la perversiuni sexuale canine inimaginabile.

„Mihai Pacepa, celebrul general Pacepa i-a adus-o pe Şarona“
Mihai Pacepa, celebrul general Pacepa i-a adus-o pe Şarona, deşi se mai spune că aceşti cîini, Corbu şi Şarona, au fost dăruiţi, ca pereche, familiei prezidenţiale a României de către chiar Maiestatea Sa Regina Angliei, care i-a şi tras cu caleaşca regală prin Trafalgar Square, ca un mic simbol reparatoriu pentru măgăria făcută României, după război, de către marele fumător de trabucuri cubaneze, Sir Winston Churchill, un alcoolic obsedat de putere, un înfumurat, un grăsan nesimţit, naţionalist şi egocentric la sînge, cu maniere şi melon, dar fără scrupule, ca mai toţi insularii definitiv bolnavi de nostalgia puterii fostului lor imperiu.
Înainte de apariţia Şaronei, gelozia atinsese culmi inimaginabile în familia prezidenţială:
- Nicule, de-acu' înainte să te culci cu potaia, cu tov. Corbu al tău, el să-ţi facă toate hachiţele tale de bolnav la cap, că de la mine nu mai vezi ni'ca, înţelegi, ni'ca (arată, cu două degete de la mîna dreaptă, încrucişate).
- Eleno, tu uiţi că noi luptăm pentru cauza clase muncitoare şi a ţărănimii muncitoare...
- Hai sictir, băi, Nicule, scuteşte-mă de vrăjelile astea! Tu ştii ce-a păţit Iosif Broz Tito cu nevastă-sa, ştii, nu?, că aia a fugit în Occident, unde a vărsat tot, nu? Şi mai ştim noi şi altele, ce crezi tu?! (Viorica Paraschivescu, servitoare în casa Ceauşescu timp de 17 ani, credibilă, fără memorii publicate).
Da, vizionarea filmelor porno şi ascultarea, prin microfoanele serviciilor secrete, a tot ce se întîmpla prin casele membrilor CC ai PCR o cam tîmpiseră pe nevastă-sa, pe Elena, şefa Cabinetului Doi. Ea, în fond, era o fată bună, mămoasă, dar i se cam urcase PUTEREA la cap. Ea, Elena, le spunea cîinilor copii. De unde iau mîncare pentru copii? Unde sînt copiii? Dar ea, ca femeie, din punct de vedere sexual, se simţea neglijată. Însoţit de doi cîini, doi dobermani, potenţial fioroşi, Ceauşescu conducea România, o stăpînea fără ca nimeni să îndrăznească a mişca în front. După douăzeci de ani de dictatură, totul era de neclintit, funcţionînd doar după proiectul aflat în mintea lui. România era ţara Ceauşescu. Un singur exemplu, banal, stupid, semnificativ: fotografia lui retuşată, cu buclă, apărea inclusiv pe coperta revistei Femeia, o revistă cu cîteva pagini color, editată şi tipărită la Casa Scînteii, actualmente Casa Presei Libere din România.
Mai cităm: Ceauşescu a avut curajul să facă ceea ce ceilalţi conducători est-europeni au fost adesea tentaţi să facă, dar nu au îndrăznit: să-şi trateze clasa muncitoare cu toată duritatea pe care el considera că o merită. Această atitudine tipică s-a putut vedea la construcţia metroului din Bucureşti, unde el a dorit ca staţiile să fie distanţate între ele, pentru că el considera metroul ca fiind doar un mijloc de transportare a muncitorilor de acasă la fabrică sau la punctele de lucru şi înapoi. Cu mare greutate a putut fi convins să permită executarea unei alte staţii în mijlocul oraşului, considerată ca un lux al vieţii urbane.

Articole similare:
Dispută Roman - Piatra pe tema tezaurului confiscat pentru Ceausescu
TEZAURUL lui CEAUSESCU, înapoi la Neamt
DOSARE NECENZURATE: Sosia lui Nicolae Ceausescu si cacealmaua de la Tîrgoviste
DOSARE CENZURATE: În căutarea Averii Dracului
Tezaur pentru Nicolae Ceauşescu
Nicolae Ceauşescu - 88 de ani