 Pentru stareþul de pe Ceahlãu, pãrintele Iustin Pîrvu
• Artur Silvestri, preºedintele Asociaþiei Române pentru Patrimoniu ºi al Asociaþiei Scriitorilor Creºtini din România adreseazã 2 scrisori deschise Patriarhului Bisericii Ortodoxe, membrilor Sfîntului Sinod ºi Mitropolitului Moldovei • „s-a auzit în toatã þara, ºi pînã departe, cã din porunca Mitropolitului Moldovei, de la Iaºi, s-ar fi înlãturat din stãreþia Mãnãstirii întemeiate de el, în þinutul Ceahlãului, pãrintele Iustin Pîrvu. Aceastã veste nu poate fi adevãratã“, se aratã în scrisoarea cãtre IPS Daniel • Noi, cei ce iscãlim aceastã scrisoare, ca ºi nenumãraþi români din
toatã lumea, am aflat cu tulburare cã, printr-un act de nechibzuinþã,
stareþul Mãnãstirii Petru-Vodã de la Poiana Teiului, din þinutul
Ceahlãului, pãrintele Iustin Pîrvu, a fost înlocuit de la conducerea
obºtii ce o înfiinþase, invocîndu-se motivul vîrstei înaintate. Meritele
pãrintelui stareþ Iustin Pîrvu nu mai trebuie evocate aici, cãci sînt
cunoscute unanim; de aceea, nu vom spune nimic despre
preþuirea milioanelor de poporeni ce îl socotesc „ÃŽnvãþãtorul
Moldovei“, cãci aceasta se ºtie pretutindeni. De aceea, dreptul lui
de a fi lãsat în locul ce l-a ales, ºi care este consecinþa unui gest de
înfãptuitor, ni se pare un drept ctitoricesc ºi, ca atare, aflat în afara
competenþelor unei decizii administrative.
În consecinþã, solicitãm fireascã îndreptare ce se aºteaptã de la cei
care trebuie sã o facã fiindcã nimeni ºi nimic, indiferent cine este, nu
va putea sã alunge ºi sã steargã cu nesãbuinþã contribuþia
pãrintelui Iustin Pîrvu la întãrirea încrederii în Binele veºnic, mai de
trebuinþã astãzi, la noi, decît oricînd.
Cel ce a greºit sã se îndrepte, cel ce a tulburat turma sã se
strãduiascã sã o adune, cel ce a fãcut pasul greºit sã îl retragã ºi va
fi rãsplãtit fiindcã se smereºte.
Cu fiiascã dragoste, în numele Asociaþiei Române pentru
Patrimoniu, preºedinte executiv dr. Artur SILVESTRI
Înlãturarea învãþãtorilor
• scrisoare deschisã adresatã Mitropolitului Moldovei
de cãtre dl. Artur Silvestri, preºedintele Asociaþiei Scriitorilor Creºtini din România Domnia Voastrã,
S-a auzit în toatã þara, ºi pînã departe, cã din porunca Mitropolitului
Moldovei, de la Iaºi, s-ar fi înlãturat din stãreþia Mãnãstirii întemeiate
de el, în þinutul Ceahlãului, pãrintele Iustin Pîrvu. Aceastã veste nu
poate fi adevãratã. Mitropolitul Moldovei, dacã este pãstor ºi nu
ocupant de loc, trebuia sã aibã purtare de grijã asupra turmei, iar nu
tulburarea ei. Însã, mai înainte de toate, aceasta - dacã s-ar
produce - ar fi o inadvertenþã de proporþie, de staturã ºi de valori. Pe
Domnia Voastrã, oamenii vã slãvesc fiindcã sînteþi în scaun; apoi,
cînd nu veþi mai fi, or sã vã uite. Pe pãrintele Iustin nu-l vor uita nici
dupã ce se va duce la Domnul, cum nici în ziua de azi nu se clatinã
cineva în convingerea cã el rãmîne „ÃŽnvãþãtorul Moldovei“, indiferent
unde se va gãsi.
Viaþa noastrã istoricã este fãcutã din modele ºi este orînduitã, pe
Pãmînt, de povãþuitori. Pînã ºi voievozii cei mai de seamã ºtiau sã ia
aminte de la înþelepþi ºi îi cãutau, nu îi izgoneau. ªtefan cel Mare
stãtea, de bunã seamã, în genunchi în faþa lui Daniil Sihastrul. Iar
Domnia Voastrã nãdãjduiesc cã nu vã închipuiþi cã aþi putea fi,
vreodatã, comparat cu ªtefan cel Mare; iar dacã aþi putea fi, tot ar
trebui sã staþi aºezat în genunchi în faþa „învãþãtorilor bãtrîni“.
La drept vorbind, nu existã nici un motiv pentru a se face ceea ce
s-a fãcut. Ideea cã pãrintele Iustin este bãtrîn nu se poate invoca. ªi
Domnia Voastrã veþi fi bãtrîn ºi nu socotiþi, cu siguranþã, cã va trebui
sã vã retrageþi înainte de a vã lua Dumnezeu ºi a vã dezlega de
misiunea ce poate cã v-a dat-o (cãci, în orice caz, o misiune aveþi).
ªi, apoi, ce este „bãtrîneþea“? La vîrsta ce o aveþi, ºi Domnia
Voastra sînteþi „bãtrîn“ pentru tinerii ce aºteaptã loc la mãrire ºi
viseazã la întronizãri. Rezultã cã va trebui sã plecaþi? Dar eu nu
cred cã sînteþi bãtrîn ºi poate cã nici nu veþi fi, vreodatã, altfel decît
în actele de identitate. Cãci bãtrîneþea însemneazã înþelepciune,
seninãtate ºi împãcare cu sensul vieþii pe care ni le dã numai Cel ce
le ºtie pe toate.
Ar fi cu putinþã sã vã întrebaþi de ce vã scriu ceea ce vã scriu. Am
autoritatea moralã sã o fac. Atunci cînd, pe vremuri, eraþi tînãr ºi nu
vã cunoºtea nimeni decît pãrinþii ºi cîþiva apropiaþi (ºi, poate, ºi cei ce
nãzuiau sã vã vadã Întîistãtãtorul Bisericii Ortodoxe Române), eu am
scris despre ceea ce mi se pãruse cã faceþi bun, ºi am ºi publicat,
deºi se zicea cã „nu este voie“. V-am scos ,deci, din mulþime, atît cît
s-a putut ºi atît cît am putut; apoi, alþii au putut mai mult, cînd s-a dat
dezlegarea ºi v-a venit vremea. Iatã, Domnia Voastrã, cã toþi greºim;
deci ºi Domnia Voastrã greºeºte. Primiþi, dar, aceastã scrisoare ce
ar lãsa pe gînduri pe oricine are bunã credinþã.
Artur SILVESTRI, fondator ARP- Asociaþia Românã pentru
Patrimoniu, preºedinte Asociaþiei Scriitorilor Creºtini din România
|
Autentificare
