 Bagatela de cinci parale
(18)
Mã întreb ce ne-am face fãrã de presã. A devenit un adevãrat drog sau, ca sã fim mai blînzi, un aliment nelipsit din reþeta zilnicã, un soi de vitaminã vitalizantã sau tranchilizantã. Dar sã nu exagerãm ºi sã dãm cezarului ce este al cezarului!
Ce mai citim noi? Cã, de pildã, onor consilierii locali au refuzat acordarea titlului de „cetãþean de onoare“ al municipiului fostei mare sportive Viorica Ionicã. Unii au ridicat din umeri: cine-o mai fi ºi asta?! Alþii au zis cã sînt mai importante viiturile de pe Bistriþa, ce Ionicã! Ce Viorica! Sã ne mai lase, domne, în pace cu fleacurile!
ªi mi-am amintit imediat de incalificabila respingere de care a avut parte Dumitru Almaº cu o sãptãmînã înainte de moarte. Da ãsta cine o mai fi fost, cã fotbalist cu siguranþã nu?!
Vremea vremuieºte ºi, cînd din gloria onorabililor consilieri de azi se va alege praful ºi pulberea, numele Vioricãi Ionicã va fi sãpat pe marmura cu celabritãþile sportului naþional, pentru cã adevãrul ºi dreptatea se rãzbunã pînã la urmã.
(19)
Coada. ÃŽn dicþionarele noastre este explicatã prin formula „porþiune terminalã a corpului vertebratelor“. Vertebrate fiind ºi noi, oamenii, soarta ne-a înzestrat cu coadã. Mai micã sau mai mare. In acest ultim caz, avem a face cu un atavism. Codaþi cum sîntem, nu-i de mirare cã am dat vocabulei de sus multiple înþelesuri, printre care: a fi la coada vacii, coada cozii, coada-calului, coada ochiului… ºi multe încã.
Dintre toate, cea mai bine înfiptã în naturelul românesc este „coada la…“ (adãugaþi domniile voastre ce doriþi). ÃŽn anii ÃŽmpuºcatului, erau cozi la tacîm de pui, picioare de porc, pîine pe cartelã, ouã (patru pe lunã) ºi alte bunãtãþi ceuºiste. Acum se face coadã la poºtã, cînd vin pensiile ; coadã la medicul de familie, transformat în scîrþa-scîrþa pe hîrtie prin legile înþelepte ale contabilului Neculãeº ; coadã la farmacie, ca sã nu scapi zilele cu medicamente compensate ; coadã la laboratoarele de analize sanitare, pentru cã sîntem un popor bolnav ºi nu avem sãli de aºteptare, nici programare la aceste instituþii; coadã la serviciul de paºapoarte, fiindcã românii au pornit-o pe urmele popoarelor migratoare, cucerind în valuri Apusul; cozi la dat liturghii în sfînta bisericã ºi altele… ºi altele…
Am auzit cã în unele locuri am avea cozi ºi la înmormîntare, nu ne fie de deochi!
|
Autentificare
