Sărbătoarea Sfîntului Daniil Sihastrul

Daniil Sihastrul, duhovnicul marelui si binecredinciosului voievod Stefan cel Mare, este unul din cei mai populari sfinti români, trecut în sinaxar abia după 1989 si pomenit în calendarul crestin - ortodox pe 18 decembrie, dată marcată cu cruce neagră.
Amintirea acestui sfînt s-a transmis din generatie în generatie, din timpul vietii lui, din a doua jumătate a secolului al XV-lea, pînă în zilele noastre.
Potrivit traditiei, Daniil Sihastru s-a născut într-o casă de tărani într-un sat ce apartinea de Episcopia Rădăuti, iar numele său de botez era Dumitru. Din fragedă tinerete, tînărul Dumitru s-a călugărit la mănăstirea - catedrală din Rădăuti, primind, după rînduielile monahale, numele David. A trăit în preajma acestui sfînt lăcas de închinare, cu hramul Sfîntul Nicolae, ctitorie a voievodului Bogdan Întemeietorul. Aici a învătat carte si a lucrat alături de ceilalti vietuitori. Dorind să ducă o viată cu adevărat pusnicească, departe de lume si frămîntările ei, tînărul monah părăseste tîrgul si se retrage la schitul Sfîntul Lavrentie (Laurentiu), numit asa după lavra de călugări ce fusese odată în acele locuri. Aici a îmbrăcat ultima treaptă a călugăriei, primind un nume nou, cel de Daniil. Noul ieroschimonah Daniil s-a retras apoi într-un loc tăinuit, înspre munte, pe malul pîrîului Puttna. Acolo a găsit o stîncă, unde, după cum spune traditia, a dăltuit un paraclis cu pridvor, naos si altar, iar dedesubt o încăpere săpată tot în piatră, care îi slujea drept chilie. Vestea despre acest evlavios credincios sihastru s-a răspîndit repede, mai ales în satele din părtile de nord ale Moldovei. Era căutat de multime de credinciosi cărora le citea rugăciuni pentru izbăvirea de boli si suferinte. A auzit despre el si tînărul Stefan, fiul lui Bogdan al doilea, cel care avea să devină marele voievod al Moldovei. Se spune că Daniil i-ar fi prezis acest lucru lui Stefan, că nu peste multă vreme va urca pe tronul tatălui său ucis la Reuseni si al bunicului său, Alexandru cel Bun.
Ajuns pe tronul Moldovei, Stefan Vodă l-a cercetat pe sihastru în toti anii lui de domnie, atît în vremuri de pace, cît si în vremuri de cumpănă. Se crede că tot Daniil l-a îndemnat să înalte Mănăstirea Putna, în apropiere de chilia sa. Se mai spune că domnitorul si ierarhii tării de atunci voiau să-l ridice la ranguri bisericesti înalte, dar acesta n-a primit. A părăsit chilia si a plecat în locuri mai retrase, pe apa rîului Voronet, unde si-a construit o nouă chilie în stîncă, numită Soimul.
Împovărat de ani, cuviosul Daniil priveghea si se ruga fără încetare, iar printre cei care îl vizita în chilie era din nou Stefan cel Mare.
Anul trecerii lui Daniil Sihastru la viata vesnică nu se stie, dar se stie că a fost îngropat în partea sudică a pronaosului de la Voronet.
Icoana cu chipul Sfîntului Daniil Sihastrul se află în toate bisericile, iar în cinstea sa au început a se construi lăcasuri de închinăciune, cele mai multe aflîndu-se în zone de munte sau în adîncurile pădurilor, cum este schitul de la Rîpa lui Coroi dintre Sihăstria si Sihla, sau schitul de la Cuiejdiu.