Cum păsim putin în ultima lună a anului, cum dăm, din nou si din nou, de subiecte legate de Ceausescu, de revolutiune si de acel Crăciun însîngerat al anului 1989. Desigur, este bine să nu uităm, asa cum ne îndemna o mansetă apărută recent pe ecran, la postul OTV, care ca să fie sigur că anul acesta o ia înaintea tuturor, a reluat, chiar din primele zile ale lui decembrie, acea parodie de proces cu cei doi dictatori pusi, la figurat, apoi la propriu la zid. Si fiindcă a cam venit vremea dezvăluirilor, să vedem ce înseamnă, în limbajul gazetarilor, o „gulgută“ bine făcută.
Ceausestii aveau dubluri care au fost executate în locul lor
Si fiindcă am motive solide, voi reproduce cîteva fragmente din articolul „O ipoteză stranie/Elena si Nicolae Ceausescu trăiesc în Cuba, iar Fidel Castro le mănîncă banii!“, apărut în ‚„Evenimentul zilei“, la sfîrsitul anului 1993, în pregătirea cărtii „Viata intimă a dictatorilor“, semnată de prof. Petre Dogaru: „Pentru existenta unor sosii ale perechii dictatoriale, Baricada nr. 20 din 1990 oferă următorul argument: în istorie, fiecare dictator a avut cel putin o dublură. De ce nu ar fi avut si cei doi dictatori cîte una, mai ales că în 24 de ani ar fi avut tot timpul să se ocupe de asa ceva? În fond, după legarea mîinilor, cuplul dictatorial nu putea fi scos în secret din clădire, iar în locul lor executate dublurile? Substituirea putea fi făcută într-o cameră. Organizatorii procesului si executiei ar fi avut trei zile la dispozitie pentru a putea pregăti dublurile (care, desigur, nu stiau ce rol ar fi avut de jucat“. Românul din 16-22 august 1993, publica, sub semnătura lui Marin DIACONESCU (vă rugăm, putină atentie!) că: „dublura lui Ceausescu a existat, stim chiar că în ultimii ani, cînd Ceausescu a fost bolnav, operat de prostată si purtînd în permanentă sondă, fusese în cîteva situatii înlocuit de sosie cu ocazia unor vizite de lucru. Stim din declaratiile omului care s-a ocupat de racolarea, modelarea si instruirea acestei dubluri (nimeni altul decît fostul lucrător DSS care semna cu pseudonimul colonel (r) Apostolul si avînd initialele D.M. (s.a.?!) că sosia, un pensionar de vîrsta dictatorului intrase atît de bine în pielea personajului încît, la un moment dat, spunea femeilor care i se aduceau din cînd în cînd în cusca luxoasă unde era închis, că el este adevăratul Ceausescu, iar celălalt sosia...Se va vedea că la Tîrgoviste, în banca acuzatilor, era sosia lui Ceausescu, un biet actor, care fusese instruit în grabă si care răspundea ca atare, dînd replice devenite deja celebre: Răspund numai în fata Marii Adunări Nationale! Sau chestia cu lovitura de stat organizată cu concursul agenturilor străine sau, pur si simplu, datul din mînă“.
Deci, la proces era sosia?!
Continui cu încă un citat din „Evenimentul zilei“ si o să vedeti că am motive foarte serioase să o fac: „Generalul Nicolae Militaru declara în iulie 1992: Dacă eram interesat de moartea lui Nicolae Ceausescu, de ce i-am mai trimis insulina în noaptea de 24/25 decembrie 1989? De ce nu l-am lăsat să moară în comă diabetică?“. Iar acum, vă rog, din nou atentie la acest citat: Dr. Eugeniu CRISTEA scria la 30 august 1993 (n.n.-tot în Românul): „Credem că vă mai aduceti aminte de controlul medical înregistrat pe casetă si despre dialogul privitor la tensiune: Cînd doctorul i-a spus (lui Ceausescu, n.n.) că tensiunea este 17/10, el a zis: Da, e bună...cam asa ceva. Se pare că medicii au consultat atunci un simplu cetătean care la vîrsta lui era destul de sănătos (...)“.
Adevărul care ne zbîrleste părul
Nu că am fost singurul care ar fi scris tot felul de bazaconii despre Ceausescu, dar aici mi-a iesit. Iar confirmarea din „Evenimentul zilei“ sau din alte multe gazete de-atunci, care au preluat „gulguta“, m-a amuzat peste poate. Scriind la săptămînalul „Românul“, de la înfiintare si pînă la desfiintare, am folosit tot felul de pseudonime, de la Christian Tell, pînă la Marin DIACONESCU sau prof. Eugeniu CRISTEA. Din cînd în cînd, asa cum îi stă bine unei publicatii serioase, este nevoie si de cîte o „gulgută“, termen greu de tradus, un fel de farsă bazată pe speculatii, cu aer de credibilitate. Adică este mai mult proză decît gazetărie, mai multă imaginatie decît dovezi reale, mai mult umor decît seriozitate. Cu o bibliografie impresionantă în spate, articolul meu intitulat: „O ipoteză/Sosia lui Ceausescu si cacealmaua de la Tîrgoviste“ a rupt coada la ibric, fiind urmat, în numărul imediat următor de „Fisa medicală a lui Ceausescu sprijină ipoteza unei sosii“, articol semnat de dr. Eugeniu CRISTEA. De aici, nu ne putem abtine să nu reproducem cîteva argumente medicale fiindcă, nu-i asa?, m-am documentat solid: „Efectul insulinei este rapid, apare la 20-30 minute de la injectarea subcutanată si este maxim la 2-4 ore, dispărînd după 6-8 ore. Intravenos are efect imediat si se mentine aproape o oră. Asadar, fără ratia vitală de insulină, în zilele de 22, 23 si 24 decembrie (peste 60 de ore), supus unei tensiuni psihice imense, hărtuit, fugărit, huiduit, trădat si hrănindu-se, după zeci de ani de alimentatie specială, cu mîncare de la soldati (orez cu salam si ceai cu arome), bătrînul de 72 de ani, putred pe dinăuntru, a fost considerat, din punct de vedere medical, sănătos si apt pentru executie. Deci: la proces era sosia? Dacă este asa, cînd a avut loc substituirea? În nici un caz înaintea episodului Snagov! Oricît ar fi fost de emotionat si ramolit, Manea Mănescu nu i-ar fi pupat mîna sosiei. Apoi, mai trebuie să o luăm în calcul si pe Elena. Dar poate că ea stia, poate că ea visa la întreaga putere, poate că Ceausescu fusese înlocuit cu mult înainte de un alt Ceausescu mai sănătos si mult ai usor de manipulat. Cine stie cine a fost în Iran sau cine s-a întors din Iran? Oricum, ipoteza cu substituirea de la Tîrgoviste mai are un argument si din declaratiile comandantului plutonului de executie“.
Ceausescu parcă iesise dintr-o frizerie, iar Elena mirosea a ou clocit
„Generalul îmi explica protocolul: Vor fi scosi din transportor pe rînd, întîi el, apoi ea. Tu îl vei conduce pînă în camera unde se va face vizita medicală, după care îl însotesti în camera procesului (...) În sala unde urma să aibă loc procesul, mi-a spus: Îti mai trebuie încă doi oameni care să te însotească, să te asigure din spate si unul dintre ei să rămînă la paza dictatorului pînă te întorci cu Elena... Alege-ti încă doi oameni de mare încredere, oameni siguri, să nu ne facă probleme“.
Ce ne mai destăinuie căpitanul? „Spre deosebire de el, care parcă atunci iesise dintr-o frizerie, ea avea un miros urît, întepător de urină si mizerie, de ou clocit. Am condus-o pe acelasi traseu, iar cînd a iesit din Cabinetul medical avea în mînă vată si două flacoane despre al căror continut nu mi-am putut da seama“.
Problema sosiilor rămîne nebuloasă
Întrebati despre ceea ce se vehicula atunci în legătură cu faptul că s-ar fi executat sosiile lui Nicolae si Elena Ceausescu (sau numai a lui Nicolae), Gelu Voican Voiculescu si Victor Anastasie Stănculescu au răspuns, pe rînd, în cartea „Moartea Ceausestilor“, apărută la Editura Excelsior în anul 1991. G.V.Voiculescu: „Desi fantazarea nu are limite, totusi, cum ar fi fost posibil să i se găsească ei (n.n. deci numai ei?!) o sosie care s-o egaleze în prostie (...)“. V.A.Stănculescu: „De altfel, problema sosiilor rămîne nebuloasă. Cred mai degrabă că a fost o legendă generată de spaima nastră, justificată, care adeseori ne făcea să atribuim acestor persoane dimensiunile unor personaje hiperbolice“.
Planul dublei substituiri
Si pentru a pune capac „gulgutei“, iată elementele acestui Plan al dublei substituiri, care, se pare, a dat mare bătaie de cap unora: „Maleficul G.V. Voiculescu se destăinuie: Pe măsură ce îi priveam, el mă cerceta disperat cu ochii, făcîndu-mi tot felul de semne interogative“. Este, poate, unul din singurele momente cînd G.Voiculescu spune adevărul, fiindcă numai el si V.A.Stănculescu stiau despre incredibila cacialma. Tot G.V.V.: „Solutia procesului a fost un compromis dictat de agravarea amenintătoare a situatiei“. După părerea noastră ( si ne bazăm si noi pe ceva), nu se primiseră încă instructiunile clare de a-l împusca pe Ceausescu. Cineva trebuia împuscat, dar încă nu se stabilise dacă acel cineva trebuia să fie sosia sau dictatorul. Oricum, la Tîrgoviste, organizatorii erau pregătiti pentru executarea ambelor variante ale planului. GV.V.: „Am impresia că toată atitudinea (n.n. a sotilor Ceausescu pe timpul procesului) izvora dintr-o rea-credintă pragmatică, el sperînd tot timpul într-o eliberare miraculoasă (...)“. Amintindu-se de acele momente, Atanasie Stănculescu, involuntar, foloseste, la interval de cîteva fraze, un CUVÎNT CHEIE: „(zîmbind) N-aveati altă solutie decît profitînd de apanajul bărbii, să vă fi SUBSTITUIT preotului (...) Mai mult, apetitul verbal (al lui Ceausescu) s-a văzut si atunci cînd, practic, se SUBSTITUIA ei, răspunzînd întrebărilor ce o priveau“. Cînd, în cele din urmă, s-a hotărît împuscarea lui Ceausescu, a avut loc o a doua substituire, fiind pus la zid „originalul“. Ceea ce stim noi si nu stiti dumneavoastră, este că atunci sosia a răsuflat usurată, s-a tuns zero si si-a spus că, totusi, că acei care l-au pus să joace acest periculos rol erau oameni de onoare. Totusi, atît Stănculescu, militar de carieră, cît si Voiculescu, un ciudat, cu toate că se dădeau sefi revolutionari, erau doar niste bieti subordonati de circumstantă, care asteptau la telefon ordine de sus. Asa că tot ce au declarat ei, ulterior, este mai putin decît mai mult relevant.
În concluzie
O „gulgută“ nu poate fi altceva decît ce este, adică o „gulgută“. Ne-am amuzat si noi, asa cum Ceausescu si Ileana lui s-au „amuzat“ cu tineretea noastră. Am fantazat si am băgat în ceată tot felul de istorici si cercetători. M-am devoalat în romanul „Frontul Salvării Nationale/Sanatoriul Vultureni“, apărut în anul 1995, la Editura National. La lansare au fost prezente multe personaje din roman, inclusiv Gelu Voican Voiculescu. Cei doi, ale căror sosii le-am inventat, sigur sînt în Ghencea civil.
Articole similare:
DOSARE NECENZURATE: Sosia lui Nicolae Ceausescu si cacealmaua de la Tîrgoviste
DOSARE CENZURATE: În căutarea Averii Dracului
Nicolae Ceaușescu - 88 de ani