Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cautare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareInregistrare 
Calendar- Arhiva de Stiri Septembrie 2007
LMMJVSD
     12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Judetul Neamt
 Video Production
 Cambridge
Optiuni Pagina Optiuni pagina
Adauga in Favorites Adauga in Favorites
Seteaza Pagina de start Seteaza Pagina de start
Tipareste pagina Tipareste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Locale 1 Septembrie 2007
Tipreste articolul - Varianta pentru imprimant Trimite acest articol unui prieten  prin email
Sacrul si profanul

Sacrul si profanul

• pelerin la canonizarea lui Varlaam

Mitropolitul Moldovei, scîrbit de „otrava de moarte sufleteasca“ din „Catechismul calvinesc“ tiparit la Balgrad în 1642, pe care l-a cetit la îndemnul lui Udriste Nasturel, cumnatul lui Matei Basarab, scria în opera sa capitala „Carte româneasca de învatatura“, de la 1643, într-o limba caracterizata de limpezimea oralitatii, pilde elocvente:
„Într'aceia vreme, veni Iisus în cetatea Samariei, ce se chema Sihar, aproape de un sat ce dedease Iacob lui Iosif fiiului sau. Si acolo era un put a lui Iacob. Iara Iisus, trudit de cale sezu asa lînga put, si era în al seaselea ceas. Si veni o mueare din în Samariea, sa scoata apa. Grai ei Iisus, da-mi sa beau. Ucenicii lui erau dusi în cetate sa cumpere bucate. Si grai lui muiarea Samaranina. Cum tu fiind jidov dela mene cei sa beai, muiare samareanca fiind eu; ca jidovii nu se nice ating de Samareani. De-ai sti dorul lui Dumnezeu, si cine easte cela ce graiaste tie da-mi sa beau, tu ai ceare de la dîns, si t'are da apa vie.“
Povata e directa si în spiritul cel mai adînc al învataturii crestinesti:
„... Cum iubesti sa-ti hie tie oamenii, asa si tu sa hii lor. Sa te feresti de a strainului. Sa-ti hie destul cu al tau. Sa va grijiti hie carele de voi sa va tineti trupul nespurcat. În ruga, în truda, întru paza sventei biserici.“

Cartea întîi: Poporul lui Dumnezeu
(Fericit fie omul de rînd, caci în el se afla sîmburele dumnezeirii)

Ultimul parastas

În ziua de dinaintea celei a Taierii capului Sf. Proroc Ioan Botezatorul, a Cuvioasei Teodora si a ceremonialului de canonizare, la Manastirea Secu e înca atmosfera calma si de reculegere ce i se cuvine locului. Cîteva zeci de pelerini au venit deja sub zidurile lacasului sa se roage în tihna si sa-si caute salas pentru noapte. O hîrtie expusa în holul arhondaricului anunta, deja, ca nu mai sînt camere pentru gazduire. Pentru cei nepretentiosi, singura salvare e sa adaste în corturile ridicate sub zidurile de nord ale manastirii. Se pare ca nimeni nu-si face griji pentru asta. Cei mai multi, dupa ce si-au lasat boccelutele în grija cuiva, se îndreapta spre biserica si, dupa ce cinstesc icoanele, îngenuncheaza în fata podiumului acoperit unde, într-o racla aurita, se hodinesc primenite moastele ale celui ce, peste putina vreme, va trece în oastea sfintilor. Smeriti, cufundati în gîndurile lor launtrice, cu capetele plecate sau cazuti în genunchi, credinciosii par ca refac scene din istoria prigonirilor de la începutul erei crestine. De buna seama, de sus, din ceruri, Dumnezeu îi privegheaza si împrastie norii de deasupra locului de rugaciune, lasînd razele domoale ale soarelui sa le mîngîie în rastimpuri crestetele plecate. Sînt multi cei care îsi pun sperante în minunea dumnezeiasca. O femeie cu un prunc în brate, o alta sprijinind un tînar schiopatînd dintr-un vechi betesug, un carut cu rotile uitat la marginea aleii pietruite, în care o rascumparatoare de pacate asteapta bunavointa Celui iubitor de oameni, grupuri de calugarite învesmîntate în negru, iar lînga poarta, un calugar cu o barba alba, pogorît parca din lumea sfintilor.
Fostul arhiepiscop de Fagaras, Serafim Joanta, acum arhiepiscop al Germaniei si Europei Centrale si de Est, împreuna cu Marc Nemteanu, episcop vicar al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Centrale si Meridionale, Ioachim Bacauanul, arhiereu vicar al Episcopiei Romanului si cu alte înalte fete bisericesti, savîrsesc ultimul sfînt parastas din trecuta viata pamînteana a omului Varlaam.
„Asa este rînduiala în ortodoxie, ca atunci cînd se proclama un sfînt, sa se savîrseasca mai înainte ultimul parastas pentru el, stiind ca si sfintii, ca toti oamenii traind pe pamînt, n-au fost lipsiti cu totul de pacat. Fiindca viata omului, cum spune Sfînta Scriptura, de-ar fi numai de o zi, nu lasa pe nimeni curat în fata lui Dumnezeu. Mitropolitul Varlaam a fost si el om. Dar, din marturiile pe care le avem despre viata sa, ca si din toata lucrarea pe care a facut-o, sîntem încredintati ca sufletul lui a fost asezat de Dumnezeu împreuna cu sfintii si ca el este, pentru cît va fi lumea, un mijlocitor pentru biserica si neamul nostru.“

Toate ale praznicului

La cuhnia improvizata sub unul din zidurile manastirii, cu un coperis din leaturi si folii de plastic priponite cu aschii de lobde, se trudeste din greu. Burlanul de tabla, scos oblic de sub povîrnis, dogoreste si adunatura amestecata de oale smaltuite în care clocotesc sarmalele de post se rînduieste deasupra plitei încinse. Cîteva maicute si femei vrednice se agita în jurul meselor din improvizata bucatarie, un barbat inimos varsa într-un cazan prisosul de zeama dintr-o oala uriasa si aburinda, cineva taie pîinea adusa în sacose de plastic cu un cutit electric, altcineva despica cu o barda un tumurug sortit sa mentina focul. Miroase amestecat a peste, sarmale de post si hribi opariti si farfuriile nu-si dau rînd spre cortul mare unde, de-a lungul unei mese trainice, din trunchiuri cioplite, adasta pelerinii. Borsul aburind e pus în castroane cu torti ornate cu polonice din inox.
„Da poate stati sî mîncati sî 'mneavoastra la masa noastra!“
Anita e din Bucovina; din Straja, aproape de Putna. A mai fost la Secu în mai multe rînduri.
Femeia e o tîra de om, cum se spune, dar plina de inima, vitalitate si împacare. Straiele populare, care nu au nimic ostentativ îi stau bine. Va fi fost frumoasa pe vremuri, dar acum rîde si suguieste: „Ai vazut 'mneata baba frumosa si copchil cuminte?“. Si pentru ca veni vorba de copii, îmi spune repede ca are vreo opt. Toti capatuiti si la casele lor. Si, ca orice familie de tarani români contemporani, are, asa cum se cuvine, si reprezentanti în Italia. „Ei cu ale lor, eu cu ale mele. Nu-i nacajesc. Fiecare si cu treaba lui. Eu, aceea ce voi face pe pamînt, aceea oi fi. Zî sî noapte îl pomenesc pe Dumnezeu. Binefacatorul. Treaba mea este la manastire; de acolo astept totul.“ Si-a lasat soarta în seama bunului Dumnezeu, caruia i se închina cu smerenie si, asemenea povetelor biblice despre pasarile cîmpului care se îndestuleaza din toate cele ale ogorului, se vede ca El are grija de ea.

Plata din ceruri

Din aceleasi locuri au venit mai multe femei. Cu o masina tocmita de preotul de acolo. Au adus si bucate de post, asa cum se obisnuieste, pentru oamenii care vin la hram. Toate lucreaza la gradina manastirii Putna. Nu pe bani ci pentru bunastarea lacasului. Plata e sus, în ceruri. Sînt foarte mîndre ca slujesc la ctitoria si locul de hodina al lui Stefan cel Mare. Si copiii, care mai sînt pe lînga case, lucreaza tot la gradina. Chiar daca nu-s mai cuminti ca altii, stiu totusi ce înseamna biserica si frica de Dumnezeu. „Aicea stam si la noapte si mîine noapte. În cort. Nu sîntem pretentioase. Mergem si pe la alte manastiri, pe unde ne duce parintele.“
Maria Cretanu este tot de pe acolo. Din Vicovu de Sus. E o femeie zdravana si, judecînd dupa vraful de oase de peste din fata-i, i-a dat Dumnezeu sanatate, îndestulare si pofta de mîncare. Si-a adus cu ea si nepotul. Mai are unul în Tîrgu Neamt, preot la Biserica Sf. Ilie.
Maria B. si Maria Andrei sînt din Pascani. Tot cu parintele de acolo au venit si tot cu tain pentru hram. „Ne-am unit vreo douazeci de fimei sî am pus fiecari de-ale praznicului. Am adus sarmali; o sî li fierbim aici. Sî hie pentru toata lumea care o sa vie mîini aici.“
Aurica Gherman e „din satu cela unde este o biserica mare si frumoasa într-un vîrf di deal, pi susaua care sî continua din Moinesti. Satului îi zîci Ludas. Di la Moinesti, triizaci de kilometri înapoi, spri noi, aici.“
Despre „sefii de la Bucuresti“ care vor sa vina la Secu, nu par sa fie foarte impresionate. „Avem ocazia sa-i videm. Ei vin ca sa bîrfeasca, nu sa se închine. „Nu pot sa-mi reprim rîsul si nedumerirea: „Ca sa bîrfeasca? Sau ca sa fie bîrfiti?“ Cineva îmi raspunde sec: „Foarte bine ca vin. E treaba lor“.

Pogoara noaptea

Spre seara, multi ramîn întru rugaciune în timp ce altii îsi cauta culcus de hodina dupa truda si colbul drumului. A început o ploaie mocaneasca si în cort e, deja, îmbulzeala. Unii s-au ghemuit cu bocceluta sub cap, altii încearca sa-si caute un loc mai bun, iar cei mai multi scotocesc prin sarsanale, cautînd cele trebuitoare sau stau de vorba în grupuri mici. Cel mai adesea se povestesc istorii din cronica orala a nenumaratelor pelerinaje pe care le au la activ. Unele controversate sau îndoielnice. „La Boroaia am fost, ca sînt bolnava - se spovedeste o femeie din Roman. Va spun eu. De douas'pce, ori am fost. Sî l-o bagat în biserica. El o zîs ca o slujit la biserica Cernica, la Bucuresti. Cînd o muri sa-l duca în satul lui natal, la Boroaia. Are doi baieti preoti. Sî ginerili.“
„Tot neamul, rasneamul lui o fost preoti“, intervine megiesa de culcus. „S-o murit - îsi continua povestea femeia din Roman - sî l-o îngropat acolo la Boroaia. Sî cînd l-o scos, cînd l-o dizgropat dupa sapte ani, l-o scos întreg. Mirosea a mir. Toata biserica mirosea a mir. Sî l-o pus într-un sacriu de argint, cu aur... ficior-su. Sî slujeste în biserica ficior-su. Face molifta lu' Sfîntu Vasîli. Ce slujba am vazut acolo, va spun drept... Nicairi n-am vazut.“
Într-un tîrziu, înveliti în paturi sau, pur si simplu, cu hainele mai groase, dupa ce s-au cam plîns de frig, robii Domnului adorm sub vremelnicul adapost din pînza cauciucata.
Si cum norii se mai risipira, asupra-le poposi o lumina rosie ce parea sa-i încalzeasca.

Dumnezeu pe ulita

Aproape de crestetul padurii, trupul lunii pline, împurpurat ca sîngele, se strecura printre fîsiile norilor razleti care cînd îl ascundeau o clipa, cînd îi ciunteau rotunjimea.
Se facea ca era drumul colbuit de dinainte, pe care va fi calcat în nenumarate rînduri si Varlaam si pe care îl vor fi spulberat sub copitele cailor eteristii. Era doar într-o camasa lunga si alba, descult si cu o barba de eremit, iar în mîini ducea un castron. La fiecare pas prin tarna drumului, colbul se ridica de sub calcîie, domol, pentru a se aseza apoi, obosit, în urma singuratecului drumet. Dupa ce urca priporul, se opri o clipa în fata portii manastirii, facu de trei ori cu smerenie semnul crucii si apoi o lua pe ulita în jos. Într-un tîrziu, disparu la cotul drumului care intra în padure.
Ma trezesc înfrigurat din atipeala si hotarasc sa o iau aiurea, spre Tîrg. Ulita e luminata doar de reflexele capotelor lucitoare ale masinilor de pe de laturi. Din mers, mai arunc o privire în spate. Deasupra culmilor întunecate, luna tocmai se caznea sa-si descîlceasca trupul luminat si sfîsiat din crengile brazilor.

Cartea a doua: Cronica profana
(S-ar putea ca distinsii politicieni sa fie niste oameni profund religiosi. Oare de ce nu-i crede nimeni?)

Dimineata mohorîta cu ploaie razleata si pînze de nori ratacind pe deasupra padurilor. La ora 9,20 începe slujba. Soborul de înalte fete bisericesti este impresionant în vesmintele albe si stralucitoare de ceremonie, cu mitrele bogat împodobite si lungile toiege simbolizînd puterea dumnezeiasca. E greu de uitat exclamatia multimii în clipa cînd dintre norii brusc destramati, soarele a pogorît stralucitor asupra cortegiului ce dadea ocol bisericii. „E minune dumnezeiasca“ strigau femeile si poate ca asa si era. Si a mai fost multimea aproape de Dumnezeu, înca o data.
La ora 10.20, începe spectacolul colateral. Precedat
de cameramani ce merg de-a-ndaratelea, seful statului, alaturi de energica prima doamna, prefectul judetului, cu cravata liliachie, presedintele deputatilor si mai marele pedistilor locali dau buzna pe culoarul oficial, intra în biserica, saruta în pripa icoanele si navalesc în scena.
Doua minute mai tîrziu, un ofiter superior pe pieptul caruia scrie „Grecu“ si o gratioasa doamna în deux-pieces pe pieptul careia nu scrie nimic, aduc ofranda florala a presedintiei: doua gogosi sferice alcatuite de un renumit hair-stilist în gradina botanica din vecinatatea Cotrocenilor.
La ora 11 trecute fix, din nou agitatie la poarta manastirii. Premierul si cohorta de ministri, însotiti de presedintele consiliului judetean, repeta aidoma exercitiile impuse, pripasindu-se, în cele din urma, în culisele reprezentatiei.
Dupa unsprezece minute, o fluturare agitata de matase roz datorata unei doamne senator, face senzatie printre cei veniti doar pentru spectacol.
La arlechin, de-a lungul prelungii slujbe, seful românilor, cuminte ca un scolar ce nu stie lectia, sta o vreme în picioare, iar cînd silueta ameninta sa capete profilul unui umil semn de întrebare e poftit sa se hodineasca în scaunul incomod, cu spatarul în unghi drept, de unde ne arata sosetele. Între timp, primul ministru face primele exercitii de tahicardie.
Pe culoarul sfintit de trecerea înaltelor fete politice, încep fitele fortelor de ordine si ale reprezentantilor presei. Fiecare cauta sa-si rezerve un umil moment de glorie în fata prostimii ce-i priveste admirativ. Ecusoane spînzurate la gît, camere purtate pe umar, interviuri cu întrebari îndoielnice si raspunsuri la fel. În astfel de împrejurari jandarmii sînt foarte importanti, de buna seama. Unul nu ma scapa din priviri si se rasteste la mine din doua în doua minute, sfatuindu-ma sa nu trec de bara pe care mi-a proptit-o în fata. Din cînd în cînd, vrednicia îi e rasplatita de îmbarbatarile unui soi de sef, în camasa cadrilata, despre care puteam sa depun marturie ca e patron de aprozar în piata centrala. Nu e singura surpriza, pentru ca, sînt nevoit sa constat - cu amaraciune, e drept - ca multe alte persoane despre care credeam ca au meserii onorabile, dovedesc ca, de fapt, nu au nici una. Ma rog, cu exceptia cazului în care consideri ca faptul de a umbla deghizat în costum si cravata sau blugi si sepcuta, cu firul spiralat al microfonului înfipt în ureche intrînd sub guler, poate fi considerat a fi o meserie. Existenta duplicitara si apetitul românului pentru delatiune sînt, ca întotdeauna, exemplare. Si au nevoie de o reprezentatie publica.
Înalt Prea Sfintitul Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei si loctiitor de Patriarh, citeste Tomosul Sfîntului Sinod care consfinteste canonizarea Mitropolitului Varlaam, ofera icoane înaltilor invitati si multameste multimii de credinciosi.
Împovarat de trei ore de smerenie, seful cel mare, dupa ce sfinteste cîteva mîini întinse, pleaca fericit, în timp ce seful mai mic accepta invitatia de a lua parte la agapa frateasca din trapeza.
Izbucneste miros de sarmale fierbinti, lumea începe sa o ia la vale cu farfurii de plastic aburinde în mîini, înghesuiala la cazanele scoase la marginea ulitei, militienii încep sa fluiere din tignale si credinciosii care au venit sa-i vada pe conducatori în carnuri si oase încep sa claxoneze; conform unui traditional si bun obicei al românilor.

Nota la Cartea a treia
(Care nu va fi scrisa niciodata)

Întorc înca o data capul si privesc spre poala padurii. Si pentru o clipa mi se pare ca vad din nou, la capatul drumului, batrînul cu camesa alba privind dojenitor razletirea multimii. Apoi nu mai e nimic; doar drumul ce se pierde sub cetini. Deshamat, lînga o caruta, un cal rumega molcom tainul dintr-o desaga. Undeva, în iarba, tîrîie un greier...

Articol afisat de 3369 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(Ioan AMIRONOAIE)
Adaug comentariul tu la acest articol Comentarii la acest articol:
Nu exist� nici un comentariu la acest articol
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri Regionale Stiri Regionale
Stiri Sport Stiri Sport
Stiri Internaþionale Stiri Internaþionale
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Domenii premium
©2003-2006 Drepturile de autor asupra intregului continut al acestui site apartin in totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totala sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective