Consumul excesiv de „ghiveci mãnãstiresc“ dãuneazã grav sãnãtãtii
ÃŽn cei 25 de ani de presã nemteanã, m-am tot întrebat de ce oamenii care trãiesc în vecinãtatea mãnãstirilor, în loc sã fie cei mai cucernici, sînt de fapt cei care contestã vehement „sfintenia“ purtãtorilor de sutane. Singura explicatie ar fi discrepanta dintre bogãtia acestor asezãminte si sãrãcia lucie a enoriasilor. Sînt crestin, sînt ortodox, dar ce mi-a fost dat si mie sã vãd din 1989 încoace a fost suficient pentru a mã lãmuri cã lucrurile nu-s în ordine. Meseria de ziarist mã obligã sã trag un semnal de alarmã, iubim Biserica si avem nevoie de ea, dar excesele unora care sfideazã legea nu trebuie tolerate.
…Cu mai bine de 10 ani în urmã am asistat pe Valea Tinoasei, la Agapia, la un eveniment incredibil. Mãnãstirea se ciorovãia cu agãpenii pentru o bucatã de pãmînt, un loc pe care sãtenii îl coseau pentru a-si tine animalele. ÃŽntr-o zi nu l-au mai cosit, au venit un camion de jandarmi si unul de politisti, acestia au înconjurat zona, iar maicile s-au apucat de cosit si de încãrcat furajul verde în remorci, nu cumva sã disparã noaptea. O masã de tãrani furiosi priveau neputinciosi, huiduiau si blestemau, revãrsînd asupra fortelor de ordine si a maicilor cuvinte care ar fi fãcut sã roseascã si o satrã de tigani. La putin timp mãnãstirea a luat foc, la putin timp maica staretã a trecut si ea la Domnul.
… Mãnãstirea Neamt a revendicat Fabrica de cherestea si muncitorii de acolo, înspãimîntati de spectrul somajului, au cam amenintat cã dau foc fabricii. A sosit prefectul Casapu, seful Politiei si tot staff-ul judetului. Mai-marii au explicat oamenilor cã nu se schimbã nimic, numai stãpînul, sã nu dea lumea foc la nimic, pentru cã se va cîstiga o bucatã de pîine acolo în continuare. Tin minte cã s-a ridicat atunci în picioare un localnic bãtrîn, care le-a spus cu obidã tuturor cã sînt mintiti, cã vor ajunge slugi la mãnãstire împreunã cu familiile lor si vor lucra pentru un blid de mîncare, asa cum pãtise el în tinerete. Au trecut ani buni si cuvintele mosului s-au adeverit, miile de oameni care trãiau de pe urma fabricii s-au risipit, colonia de acolo a sãrãcit si toti trãiesc ca vai de ei. Dispensarul, scoala, cantina, autobuzele … totul a devenit amintire.
…Timp de cîtiva ani am fost apoi martor la lupta dramaticã a muzeografului Ion Babãtã, custodele muzeului „Mihail Sadoveanu“, de a convinge culturnicii ministeriali sã nu cedeze clãdirea mãnãstirii, sã rãmînã muzeul cum a fost. Profesorul Babãtã apãrase muzeul cu arma în mînã, în decembrie 1989 cînd hoarde de rãufãcãtori vroiau sã-l prade si-l asediau noapte de noapte. Acest om extraordinar refãcuse si iazul maestrului, pe cheltuiala si munca lui, la „Serpãrie“ crapi uriasi populau balta de o frumusete rarã. A fost suficient o internare a muzeografului la spitalul din Piatra Neamt si oamenii mãnãstirii au secat iazul cãrînd ceva peste la chilii, dar mai ales scãpînd pe apa Sîmbetei o multime de caras si crap. Zile întregi ratele si gîstele au ciugulit puietul cyprinid de prin ochiurile de apã rãmase, întregind marea batjocurã.
…Am asistat la scene incredibile, dramatice, legate de zilele cînd cãlugãrii de la Neamt cu bîtele în mînã atacau muncitorii de la fostul IAS Dumbrava, pentru a-i goni de pe pãmînturile pentru care se judecau aprig, dar pentru care nu mai aveau rãbdare sã astepte sentinta definitivã. O searã jenantã a fost aceea, în care pe postul national de televiziune am vãzut o stire de toatã rusinea, cãlugãri de la Neamt care se agãtau de masinile care încercau sã treacã spre exploatãrile forestiere. Se cãtãrau pur si simplu pe botul camioanelor, de parcã vroiau sã steargã parbrizele cu preacuvioasele bãrbi zburlite de atîtea rãcnete si afurisenii. Politie, îmbrîncealã, sudalme, exact ca la bufnelile vãzute pe la palestinieni…
Scandal la Ocolul Silvic Tîrgu Neamt
Zilele trecute, taman a doua zi dupã întronizare am mai avut parte de un pop-show, un grup de cãlugãri în frunte cu staretul de la Neamt si juristul Mitropoiei si-au dat în petec la Ocolul Silvic din Tîrgu Neamt. Desi sediul ocolului a fost trecut pe lista repunerii în posesie printr-un fals grosolan, dovedit în justitie, cãlugãrii nemteni s-au apucat sã sigileze usi si porti ale institutiei silvice, desi acolo niste functionari de stat lucrau. Ce fel de executare silitã se dorea, atîta timp cît nici un executor judecãtoresc nu era prezent? A fost nevoie de prezenta politiei pentru a domoli avîntul revolutionar al domnilor care aduceau mai mult a comando ninja, decît a preacucernici pãrinti. Seful ocolului, ing. Traian Humulescu, un om de toatã isprava si respectat de întreaga comunitate pentru cumpãtarea si bunul lui simt, a rãmas uimit, dar si scîrbit de asaltul pus la cale cu atîta nesimtire. Silvicultorii nemteni au declarat presei cã nu se opun punerii în posesie pe cele 4000 de hectare revendicate, dar pe bunã dreptate cer ca aceasta sã se facã legal, conform legilor tãrii si nu cu japca. Nãvãlirea în fortã a cãlugãrilor pentru a-si însusi ce vor, cum vor si mai ales cînd vor din averea tãrii, frizeazã penalul si în nici un caz nu aduce servicii Bisericii. Sînt zeci de mii de oameni care-si revendicã drepturile si asteaptã ca legea sã se pronunte definitiv si irevocabil, pentru a-i pune în posesie legal si corect.
…ÃŽn urmã cu ceva vreme am scris despre un grup de 7 tineri din tãri diferite care au fost trimisi de Vatican, finantati sã studieze împreunã cîte o lunã la fiecare acasã relatiile ecumenice dintre preotul paroh si enoriasi. Ultima lunã au ajuns la noi, dupã ce trecuserã prin Italia, Polonia, Cehia, Grecia, etc. Concluzia a fost de groazã, dar adevãratã, prezentatã si la Mitropolia Iasilor înainte de plecarea delegatiei. Tinerii spuneau cã în toate tãrile bogate pe unde fuseserã preotii de toate religiile nu aveau decît o singurã ocupatie, sã ajute cît pot de mult pe oamenii nãpãstuiti. Paradoxal, într-o tarã sãracã, în România, cu toate necazurile lor, enoriasii fac tot ce pot ca sã-l îmbogãteascã pe preotul paroh.
…Am fost recent la deschiderea anului scolar la Colegiul tehnic „Ion Creangã“ din Tîrgu Neamt, loc drag unde am predat o vreme ca inginer. ÃŽn curtea scolii a apãrut o capelã impozantã, o micã bisericã, desi cea mai frumoasã bisericã din Tîrgu Neamt „Sfintii Voievozi“ e la cîteva sute de metri si are un preot vrednic. Am criticat conducerea scolii nu demult, atunci o clasã era trimisã sã facã orele la Blebea, din lipsã de spatiu. Acum s-a rezolvat problema, dar întrebarea se pune ce rost au banii irositi aiurea? Care este utilitatea acestui asezãmînt aici, sã se roage elevii sã nu-i asculte profii sau sã se roage profii sã le creascã salariul? Se aude cã tot deranjul s-a fãcut de fapt pentru crearea unui nou post de preot, care probabil o sã slujeascã la pereti!
…Punînd la cap toate întîmplãrile pe care le-am trãit si despre care am scris la timpul cuvenit, nu pot decît sã-mi exprim îngrijorarea pentru ceea ce se întîmplã, graba si maniera agresivã cu care unii reprezentanti bisericesti actioneazã întru sporirea visteriei. Amestecul dintre îndemnul preotilor cãtre cumpãtare si lãcomia de care dau multi dovadã este un fel de „ghiveci mãnãstiresc“ unde amesteci de toate si nu întelegi nimic din ce mãnînci. De aceea dau dreptate celui care spunea cã în timp ce Stefan cel Mare ridica o bisericã dupã fiecare izbîndã, pe la 1500 în vestul Europei se ridicau universitãti. Dacã marele domnitor ar fi ridicat cîte o scoalã, poate cã si noi românii am fi fost acum departe…
|
Autentificare
