Tuica de casã, fãrã bir
• acciza pentru acest tip de produs a fost eliminatã • desi particularii aveau obligatia de a înregistra cazanele la Fisc, nimeni nu a venit din proprie initiativã sã facã acest lucru • Gratie unei noi modificãri, la toate schimbãrile mai vechi sau mai recente ale Codului fiscal, nemtenii nu mai datoreazã accize pentru spirtoasele fabricate în curte. Noutatea legislativã a fost aprobatã la începutul acestei sãptãmîni de cãtre senatori. Desi Guvernul nu a sustinut aceastã initiativã si a vrut cu orice pret sã obtinã accize de la producãtorii individuali, a fost înfrînt prin votul senatorilor. Totusi, nu este de neglijat faptul cã decizia finalã în acest caz apartine deputatilor. Acum tuica si rachiurile din fructe destinate consumului propriu al gospodariilor individuale, în limita unei cantitãti echivalente de cel mult 50 de litri de produs pe an pentru fiecare gospodãrie individualã, se accizeazã prin aplicarea unei cote de 50% din cota standard a accizei aplicatã alcoolului etilic. Aceasta este de 750 de euro/hectolitru. Pentru tuica si rachiurile destinate consumului propriu al gospodãriei individuale realizate în sistem de prestãri de servicii într-un antrepozit fiscal de productie, acciza datoratã bugetului de stat (375 euro/hl) devine exigibilã în momentul preluãrii produselor din antrepozitul fiscal de productie. Practic acest produs este împãrtit de lege în douã tipuri, cel pentru consum si cel pentru vînzare. Proprietarii de alambicuri aveau obligatia, tot de la începutul anului, de a se prezenta la Fisc, pentru a-si autoriza „capacitãtile de productie“ pe care le detineau. Asta se impune chiar dacã se produce sau nu rachiu într-o lunã calendaristicã. Desi mai sînt douã luni si jumãtate pînã la încheierea anului, nimeni nu a fãcut acest lucru de bunã voie, iar inspectorii de la Fisc urmau a pleca la drum pentru a identifica gospodãriile care detin astfel de instalatii. Deocamdatã nu s-a precizat dacã mai subzistã obligatia înregistrãrii, dar, dacã nu se mai datoreazã accizã, este putin probabil ca înregistrarea sã se mai facã, practic nemaiavînd nici un rost. ÃŽn acest moment proprietarii de cazane au obligatia de a mentiona cantitatea aproximativã pe care o vor produce, tipul de instalatie detinutã si capacitatea acesteia. Ulterior, cazanul trebuie contorizat, iar finantistii îl vor sigila. Ori de cîte ori proprietarul va aprinde focul pentru a face rachiu, va chema Fiscul pentru desigilare. Dupã ce treaba se terminã, se aplicã din nou sigiliu, pînã la urmãtoarea sarjã de productie. Pentru fiecare litru de rachiu astfel obtinut, proprietarul datoreazã accize cãtre stat. La primii 50 de litri de rachiu dintr-un an, proprietarul beneficiazã de o reducere de 50% din cota de accizã aplicatã, respectiv 375 euro/ hl de alcool pur. Ce depãseste aceastã cantitate va fi accizat integral, iar banii se achitã pînã cel mai tîrziu pe 25 a lunii urmãtoare. Cînd proprietarul intentioneazã sã vîndã produsul, trebuie sã se doteze cu spatii de depozitate si are obligatia de a afisa pretul. Este necesarã tinerea contabilitãtii la zi si plata dãrilor lunare cãtre stat. Pentru nedisciplinati sînt prevãzute si amenzi. Conform normelor europene, tuica se va putea face doar în cazane si instalatii de distilare autorizate si avizate sanitar. Toate acestea înseamnã costuri mai mari, iar la pretul rachiului obtinut din prunele, ori merele din livadã se preconiza a se adãuga costuri care nu existau pînã acum.
|