Nãdusealã degeaba
Subiectul, stors pînã la coaja uscatã ca o lãmîie, al anticipatelor, a fost abandonat. ÃŽnghitit la toate mesele zilei, el a sfîrsit prin a plictisi. Electoratul, bãgat în priza acestui cuvînt prin stecherul propagandei de partid si de stat, rãmîne inert. ÃŽn consecintã, mintile din partide si de la Cotroceni au fost puse în lucrare pentru a gãsi altceva. Asocierea, avînd ceva lubric în ea, a europarlamentarelor cu tãisul de ghilotinã al referendumului pentru votul uninominal, a dat un produs genetic cu desãvîrsire nou. Nu-i nici strut, nici cãmilã, nici struto-cãmilã. Oricum, dimpreunã cu agitatia intrapartinicã si zãngãnitul de sãbii dintre partide, cu bãtãlia de vorbe si contre dintre palatele Cotroceni si Victoria, se obtine un amalgam care defineste splendid aceastã toamnã romîneascã. Conectati din mers la noile subiecte, truditorii cu plaivasul sau microfonul vîrît sub bãrbia invitatului nãdusim de zor sã le întoarcem pe toate fetele spre deliciul confuz al publicului beneficiar. Toamna noastrã cu gutui si struguri, cu viespi aurii sfredelind dulceata poamelor cãzute în livezi, miroase în Bucuresti a chimicale. Chimicalele degajate de fumigenele luptelor politice. Pentru multi dintre noi aceste bãtãlii sînt sterile si nu au nici un Dumnezeu. A nu se întelege cã înversunatele frecusuri sînt apã de ploaie. Nu. Oamenii muncesc în televizoare pînã noaptea tîrziu, guralivii din partide sînt scosi la înaintare, sînt pusi în valoare iscusitii care stiu sã-si doboare cu un pumn bine plasat adversarul. Din toate aceste polemici nu lipsesc cuvintele cheie (iatã o nouã formulã la modã!). Ele sînt Europarlamentare, Referendum, Vot Uninominal desertate dimpreunã în panerul grijii fatã de popor. De aici, fiindcã iar mã gãsesc de cîteva zile la tarã, nu se distinge bine cine are si cine n-are dreptate. Aproape cã nici nu conteazã. Subtilitãtile politice de la Bucuresti se pierd lîngã cazanul cu tuicã, privit cu o duiosie specialã fiindcã tãranii au înteles cã Uniunea Europeanã nu-l vrea. I-a pus gînd rãu. Nãduseala abundentã de la Bucuresti (din Parlament, din Palatul Victoria, de la Cotroceni) e perceputã vag. Unii o vãd ca pe o sclifosealã. Nepricepîndu-i deci „adîncimile patriotice“ nu înteleg nici ciocnirile de vanitãti înalte. Nu înteleg de ce atîta traspiratie degeaba. Mai bine, mi-a zis unul care locuieste cît e sãptãmîna de lungã în cîrciuma de vis-à-vis de casa mea, s-ar hodini o tîrã. Ce fac ãia de la Bucuresti mãi Gheorghe, l-am întrebat într-o zi. Omul nu era nici beat, dar nici treaz. Cum e el mai mereu. Vezi, zice, pasãrea aia de pe cer? Stii cum se cheamã? Pasãrea e un uliu mic. Bate din aripi des si dã ritmic din coadã reusind sã stea nemiscat în cer. Dar el asudã din greu. Stiu zic, dar nu pot sã-i scriu la gazetã numele. Se cheamã, zice el, F...e vînt. Ei bine, asta fac oamenii tãi de la Bucuresti, politicienii tãi. N-am priceput un lucru. De ce sînt oamenii mei si nu sînt, deopotrivã, prin calitatea sa de alegãtor, si ai lui?
P.S. Sefa editiilor de prînz a AM PRESS mã chestionezã telefonic dacã sînt de acord cu publicarea „pe surse judiciare“ a unei stiri cu anchetarea amantei lui Cioacã. Cine dracu mai e si Cioacã ãsta?, întreb eu sincer nedumerit. Trei muncitori din curtea mea îmi rãspund într-un glas, din trei directii diferite. Cioacã e politistul care a omorît-o pe Elodia. Iatã, în consecintã, un subiect de larg interes pentru poporul electoral. Nici o reactie la votul uninominal, tãcere desãvîrsitã la referedum, cãscat plictisit la europarlamentare. Cioacã si Elodia, iatã subiectul subiectelor. Si cît se agitã, cît transpirã vîrfurile politice de la Bucuresti pentru a multumi poporul!
|