Diversiunea Norica Nicolai
Asa cum am scris în comentariile dedicate anului 2008, acest an electoral, unic în felul sãu în perioada postdecembristã, va fi si unul al diversiunilor. S-a întîmplat sã fie ai diversiunilor si alti ani electorali de la Revolutie încoace. E suficient sã amintim astfel de diversiunea Firul rosu din 2000, una dintre cele mai mizere diversiuni regizate de Putere în efortul de a rãmîne în fruntea bucatelor. Eu, cel putin, alãturi de motivele politice de a-mi reaminti am si unul sentimental: dupã bãtãlia dusã pentru a o contracara, m-am ales cu un costisitor proces de calomnie. Nici unul dintre anii electorali anteriori nu se poate compara însã cu 2008 în materie de diversiuni. Pentru cã Marele Regizor al acestor diversiuni va fi Traian Bãsescu. Or Traian Bãsescu are la dispozitie, pentru a-si atinge tinta, cîteva mari avantaje fatã de predecesorii sãi:
1. E unul dintre cei mai priceputi politicieni postdecembristi în materie de manipulare a opiniei publice. Felul în care a sustinut în public, fãrã sã clipeascã, o minciunã despre Norica Nicolai (victima ar fi fãcut puscãrie) ne-o dovedeste.
2. Are la dispozitie o armatã de Tulusi de la Parchetul General, de la DNA si de Servicii. În orice moment, Tulusii îi pot servi, la ordin, fie dosare fabricate, fie informatii compromitãtoare despre adversarii sãi din politicã si din presã. Pentru ca diversiunile puse la cale de Traian Bãsescu sã-si atingã scopul trebuie ca presa sau cea mai mare parte a presei sã-i stea la dispozitie. Asta înseamnã douã lucruri extrem de importante.
a) Ca presa sã înghitã toate gogosile oferite de Traian Bãsescu.
Si nu oricum, ci într-un entuziasm iesit din comun al slugãrniciei gazetãresti.
b) Ca presa sã nu încerce a-l contracara punîndu-si întrebãri sau, si mai rãu pentru el, pornind campanii în stare sã-l loveascã piezis.
S-a vãzut din plin în cazul diversiunii Norica Nicolai.
Cele mai multe ziare si televiziuni n-au catadicsit sã verifice afirmatiile lui Traian Bãsescu despre faptul cã, înainte de 1989, fosta procuroare „a instrumentat un dosar penal, în urma cãruia o persoanã nevinovatã a fost condamnatã si încarceratã“.
Luîndu-le drept bune, ca si cum ar fi fost ale lui Isus Christos, ziarele si televiziunile respective s-au nãpustit asupra Noricãi Nicolai.
Au trecut sub tãcere dezvãluirile din cazul Omar Hayssam, desi acestea erau mult mai importante în planul sigurantei nationale, decît cele despre Norica Nicolai.
Si astfel întelegem toate miscãrile de pînã acum prin care cea mai mare parte a presei a trecut din mîinile jurnalistilor în cele ale cîrnãtarilor.
|