 Gemene la catedrã
• douã surori gemene au ales sã fie învãtãtoare la Scoala Ion Creangã • ele sînt si studente la douã facultãti simultan, fiind în an terminal • educatia primitã de la pãrinti, credinta în Dumnezeu si dorinta de a-i învãta pe cei mici le fac foarte apreciate în colectiv • Pasiunea de a le descifra celor mici tainele „buchiselii“ le-a determinat pe douã gemene din Roman sã-si aleagã aceeasi meserie, de învãtãtor. Nedespãrtite încã de mici, Nicoleta si Mihaela Iamandei au parcurs, pînã la 28 de ani împliniti pe 2 martie, anul acesta, acelasi drum, spre aceeasi tintã. ÃŽn opinia lor, reusitele pe plan profesional si formarea ca modelatoare de caractere s-au datorat, în mare mãsurã, pãrintilor si divinitãtii. Gemenele Iamandei au poposit în anul 2000 în comuna Ion Creangã, la Scoala de Arte si Meserii unde, începînd de atunci, ca titulare, încearcã cu dragoste si rãbdare sã le insufle micutilor primele notiuni de scoalã. Le-am gãsit pe amîndouã la catedre diferite, pe Nicoleta la clasa a II-a, iar pe Mihaela, la o clasã de „boboci“. „ÃŽncã de mici am avut aceleasi gusturi si ne-am înteles dintr-un gest sau dintr-o privire. ÃŽn prezent, frecventãm acelasi grup de prieteni, doar în viata sentimentalã fiecare a ales altã cale. Odatã cu terminarea scolii generale, amîndouã am urmat cursurile Liceului Pedagogic «Stefan cel Mare» din Bacãu si apoi Colegiul de Institutori din cadrul Facultãtii de Litere a Universitãtii din Bacãu. ÃŽn localitatea Ion Creangã am gãsit un colectiv cald, condus de directoarea Elena Prichici, cea care a avut o contributie aparte în timp la slefuirea si definitivarea noastrã profesionalã. Amîndouã ne-am înscris pentru gradul didactic unu, examenul urmînd a avea loc în anul scolar 2009-2010“, a spus Nicoleta Iamandei.
Ambitii de viitor
Tînãra, încã necãsãtoritã, la fel ca si sora ei, a mai spus cã reusesc sã comunice aproape telepatic. Mînate de aceeasi dragoste de meserie si de copii, tinerele s-au gîndit si la viitor, în ciuda tuturor obstacolelor întîlnite, inclusiv financiare. Nimic, însã, nu le-a fãcut sã renunte la visuri si la o carierã didacticã neîntreruptã. „Pentru definitivarea studiilor si pentru a avea si o altã alternativã pentru viitor, am ales sã urmãm în paralel, cîte douã facultãti cu profil oarecum asemãnãtor, pînã la un anumit punct. Atît eu, cît si Mihaela, sîntem în an terminal la Facultatea de Psihologie si Stiinta Educatiei, specializarea pedagogie, învãtãmînt primar, din cadrul Universitãtii «Al. I. Cuza» din Iasi. Tot în acest an, vom absolvi si cursurile Facultãtii de Psihologie si Sociologie a Universitãtii Petre Andrei din Iasi, specialitatea psihologie. Dacã prima facultate va însemna împlinirea noastrã ca dascãli, a doua specializare va fi una din optiunile pentru viitor“, a mai mentionat Nicoleta Iamandei. Aceasta ne-a mai spus cã pregãtirea profesionalã i-a dat satisfactii si chiar oportunitatea de a publica în diferite reviste studii de specialitate si articole cu teme scolare. „Am prezentat la unele simpozioane judetene, nationale si internationale cu diverse teme de psihologie si pedagogie, studii si, de asemenea, am reusit sã punem bazele unor parteneriate de colaborare cu alte institutii de învãtãmînt. Aceste legãturi vor însemna îmbunãtãtirea activitãtii didactice si noi cunostinte pentru elevi“, a mai spus Nicoleta Iamandei.
Destin comun
Sora sa, Mihaela, la fel de veselã si deschisã dialogului, a mãrturisit cã au avut tot sprijinul familiei si cã sînt foarte credincioase. „Mai mult decît atît, am cãutat sã avem un duhovnic al nostru si am reusit sã stabilim o foarte bunã relatie cu preotul Mihãitã Popovici. ÃŽn spiritul religiei ortodoxe am fost crescute si acasã, chiar dacã tata a fost cadru militar. Pãrintii nostri sînt oameni extraordinari, de la tata primind acea rigurozitate si ordine militarã, iar de la mama o dragoste si o comunicare model. Ei au fãcut multe sacrificii în momentul în care au decis cã amîndouã sîntem în centrul lor de interes si nu au pregetat nici un efort de a ne sustine moral si material pentru a putea duce la bun sfîrsit ceea ce ne-am propus. Mama, pentru a fi mai aproape de noi, a renuntat si la serviciu, numai pentru ca nouã sã ne fie mai bine si sã nu simtim nici un fel de lipsuri“, a povestit Mihaela Iamandei. La unison cu Nicoleta, aceasta a precizat cã, în momentul în care vor absolvi cele douã facultãti, probabil cã nu vor opta pentru schimbarea statutului de învãtãtor cu cel de profesor. „ÃŽncã din timpul liceului pedagogic, în orele de practicã, am constatat amîndouã cu satisfactie cã sîntem mult mai atrase de ciclul primar. Nici în timpul liceului, nici la colegiu si nici în cei patru ani de facultate, nu am stat niciodatã în aceeasi bancã. Cu toate acestea, am avut o legãturã specialã, departe uneori de întelegerea noastrã. ÃŽmi amintesc cu nostalgie momentul în care am pãsit în comuna Ion Creangã, pentru a îmbrãtisa cariera de dascãl. Eram putin speriate, nu stiam ce ne asteaptã, însã, de la început, am avut parte de un colectiv cald, condus de o directoare minunatã, care a fost pentru noi, pot spune, exact ca o mamã. Orice problemã am avut de rezolvat am semnalat-o doamnei si, la fel ca sora mea, am reusit sã implementãm, datoritã îndrumãrilor primite, noile strategii în alegerea metodelor eficiente de predare. De altfel, elevii mei de clasa întîi au fost alesi la solicitarea pãrintilor si provin din familii bune, care se implicã în viata scolarã. Semestrial, amîndouã sustinem lectii deschise la care pe lîngã directorul institutiei, cadre didactice, sînt invitati si pãrintii copiilor“, a mai mentionat Mihaela.
„Sînt fãcute pentru meseria de dascãl“
Profesor Elena Prichici, directorul Scolii coordonatoare Ion Creangã, a precizat cã a legat-o de gemenele Iamandei, încã de la început, o bunã comunicare, iar fetele au rãspuns tuturor cerintelor. „Avem o legãturã extraordinarã, iar fetele parcã sînt fãcute pentru meseria de dascãl. Sîntem foarte apropiate si ori de cîte ori au cerut sprijinul, l-am oferit. Nu m-au dezamãgit niciodatã. Mihaela si Nicoleta s-au implicat în mod serios în activitatea scolarã si extrascolarã. De altfel si participarea acestora la simpozioane pe diferite teme si, de asemenea, publicatiile din revistele de specialitate, au condus la încheierea unor parteneriate cu alte scoli, lucru benefic în primul rînd pentru elevii nostri. Fetele au pus întotdeauna accent pe activitatea si lucrul cu elevul, fapt ce va constitui un factor esential în procesul de formare a copiilor“, a declarat directoarea Elena Prichici. ÃŽn urma noastrã au rãmas la catedrã, cu zîmbetul pe buze, douã dãscãlite care sperã cã viitorul va aduce importante schimbãri în calitatea învãtãmîntului în mediul rural. Douã fãpturi care, fizic, aproape cã nu pot fi deosebite. Una, „oglinda“ celeilalte.
|
Autentificare
