HAIDUCUL BALTÃ, legendã vie pe Valea Tarcãului

• la Brates, comuna TarcĂŁu, trĂŁieste o bĂŁtrĂŽnĂŁ care a fost sotia unuia din membrii bandei lui BaltĂŁ, un haiduc celebru prin pĂŁrtile Neamtului • hazardul a fĂŁcut ca sĂŁteanca sĂŁ se ĂŽntĂŽlneascĂŁ cu Neculai MusteatĂŁ, intrat ĂŽn bandĂŁ pentru cĂŁ fugise de pe front • „Eram o copchilĂŁ de vreo 17 ani, cĂŽnd m-am dus cu un frati si cu mai multi bĂŁitĂŁnasi si fete la cules de afini (...). Lumea vorghea cĂŽti sĂŽ mĂŁi cĂŽti dispri haiducu’ BaltĂŁ sĂŽ oamini lui, cari umblau sĂŽ trĂŁiau prin pĂŁdurili din Neamt. SĂŽ cum culegeam noi afini, numai ci vĂŁd cĂŽ apari din pĂŁduri un om frumos tari, ĂŽmbrĂŁcat national sĂŽ c-o pelerinĂŁ ĂŽn spati. MĂŁ sĂŽ videam luatĂŽ di el sĂŽ dusĂŽ-n pĂŁduri“, ĂŽsi aduce aminte bĂŁtrĂŽna de ĂŽntĂŽlnirea cu cel ce avea sĂŁ trĂŁiascĂŁ 34 de ani •

Sub cetina brazilor din codrii Bratesului tĂŁrcĂŁuan, ĂŽsi trĂŁieste viata, la cei peste 80 de ani ai sĂŁi, Ileana lu’ MusteatĂŁ, fosta sotie a unuia dintre vremelnicii tovarĂŁsi ai haiducului BaltĂŁ. Desi nu l-a cunoscut personal pe ultimul haiduc al Moldovei, alintat „BĂŁdiusa“ si poreclit „BaltĂŁ“, Ileana lu’ MusteatĂŁ ĂŽi pĂŁstreazĂŁ o vie amintire pe seama povestilor auzite de la fostul ei sot, Neculai MusteatĂŁ, omul cu care avea sĂŁ trĂŁiascĂŁ peste 30 de ani. Prima si cea mai nostalgicĂŁ dintre amintiri se referĂŁ la ĂŽntĂŽlnirea cu omul ei, ĂŽntĂŽlnire petrecutĂŁ ĂŽn urmĂŁ cu peste sase decenii, pe cĂŽnd femeia de astĂŁzi abia de ĂŽmplinise 17 ani. „Eram o copchilĂŁ de vreo 17 ani, cĂŽnd m-am dus cu un frati si cu mai multi bĂŁitĂŁnasi si fete la cules de afini ĂŽntr-o pĂŁduri din vecinĂŁtatea GĂŽrcinei. De fapt pĂŁrintii ne-o trimis pe noi doi si pentru cĂŁ un alt frati era cioban la o stĂŽnĂŽ din acel loc si trebuia sĂŁ-i ducem haine de schimb. Mersu’ era distul di periculos, pentru cĂŽ lumea vorghea cĂŽti sĂŽ mĂŁi cĂŽti dispri haiducu’ BaltĂŁ sĂŽ oaminii lui, cari umblau sĂŽ trĂŁiau prin pĂŁdurili din Neamt. Cu toati aiestea, noi sii tineri nu ni prea temeam pentru c-asa-s tinerii ĂŽndrĂŁzneti. SĂŽ cum culegeam noi afini asa ĂŽntinsi pe-un rĂŽnd, eu aflĂŽndu-mĂŽ ĂŽntr-un capĂŽt, numai ci vĂŁd cĂŽ apari din pĂŁduri un om frumos tari, ĂŽmbrĂŁcat national sĂŽ c-o pelerinĂŁ ĂŽn spati. Vinia spre noi. SĂŽ-ndreaptĂŽ spri locul undi eram eu, mai la marginĂŽ cum zĂŽceam, sĂŽ opresti, scoati pelerina, o asazĂŽ pi iarbĂŁ sĂŽ sĂŽ uita asa spri mini, cu un rĂŽs ĂŽn coltul gurii. Mii mi-o fost tari fricĂŽ sĂŽ mĂŁ gĂŽndeam cĂŽ dacĂŽ cumva faci spri mini ĂŽmi dau drumul ĂŽn vali, cĂŽ era acolo o rĂŽpĂŽ si o iau la fugĂŽ. Numai cĂŽ omul stĂŁtea linistit si tĂŁcea. DupĂŽ o vremi ĂŽncepi sĂŽ ni-ntrebi: «Di undi sĂŽnteti? Cum vĂŁ cheamĂŽ?» si nu mai stiu ci, da’ ĂŽn mini abia atunci o intrat frica cea mari. Ci vrea omu ista?. DacĂŽ-i de-a lu’ BaltĂŁ? SĂŽ di ci s-o oprit acolo undi eram eu? Îmi fĂŁciam fel dĂŽ fel di gĂŽnduri. MĂŁ sĂŽ videam luatĂŽ di el sĂŽ dusĂŽ-n pĂŁduri, cĂŽ dintri feti eu eram cea mai ĂŽnstĂŁritĂŽ. MĂŁ duci la ciilalti oameni dispri cari sĂŽ spunea cĂŽ-s cu fimeili lor. SĂŽ cum tremuram eu ca varga, numa’ aud cĂŽ-l strĂŽgĂŽ pe frati-miu si-l cheamĂŽ la el. «LasĂŽ cĂŽ-ti culeg ciilaltĂŽ afini sĂŽ-tĂŽ umplu sĂŽ tĂŽi gĂŁleata. Hai sĂŽ stĂŁm di vorbĂŽ.» SĂŽ o ĂŽnceput a-l ĂŽntreba: «Asta cini-i, ciilaltĂŽ cini-s?» sĂŽ cĂŽti sĂŽ mai cĂŽti. Întri timp o vinit sĂŽ fratili meu, cari era cioban, ca sĂŽ-i dĂŁm hainili de schimb, cĂŽ stia c-o sĂŽ ni ĂŽntĂŽlnim acolo. O stat oleacĂŽ si-o plecat, iar noi trebuia sĂŁ stĂŁm la masĂŽ. Numa’ vĂŁd cĂŽ omu’ o ia la deal, da nu stĂŁ mult si vini cu un rucsac plin sĂŽ scoati pastramĂŽ ĂŽndemnĂŽndu-ni sĂŽ mĂŽncĂŁm. MĂŁi cu fricĂŽ, mĂŁi cu ĂŽndrĂŁzneralĂŽ, am luat sĂŽ di la el. DupĂŽ ce-am mĂŽncat, am luat-o spri casĂŽ. El dupĂŁ noi. SĂŽ tot pi lĂŽngĂŽ mini. Vorghea foarti frumos, nu era obraznic. M-o ĂŽntrebat di undi-s, ci pĂŁrinti am, sĂŽ cĂŽnd o aflat cĂŁ ciobanu’ care vinisĂŽ la noi ni-i frati, s-o bucurat pentru cĂŽ sĂŽ cunosteau di pi la stĂŽni“, a povestit Ileana lu’ MusteatĂŁ.

„El n-o fost haiduc. Am aflat pi urmĂŽ cĂŽnd mi-o povestit cum de-o ajuns sĂŽ trĂŁiascĂŽ pi lĂŽngĂŽ BaltĂŁ“

CĂŽt s-a oprit sĂŁ-si mai tragĂŁ sufletul si sĂŁ-si steargĂŁ o lacrimĂŁ, noi am putut arunca o privire spre pozele de tinerete, ce se aflau prinse ĂŽn rame, atĂŽrnate undeva sub icoane, ĂŽntru cinstirea trĂŁitorilor de atunci. I-am putut admira pe Ileana lu’MusteatĂŁ, o tĂŽnĂŁrĂŁ oachesĂŁ pe atunci, alĂŁturi de Neculai MusteatĂŁ, omul despre care ne-a femeia ne-a povestit cu atĂŽta dulceatĂŁ ĂŽntr-un dulce grai moldovenesc. „Desi mi-o fost fricĂŽ, l-am plĂŁcut di cum l-am vĂŁzut. El n-o fost haiduc. Am aflat pi urmĂŽ cĂŽnd mi-o povestit cum de-o ajuns sĂŽ trĂŁiascĂŽ pi lĂŽngĂŽ BaltĂŁ. Fiind plecat ĂŽn rĂŁzboi si ajungĂŽnd frontu’ ĂŽn zona noastrĂŽ, o fugit sĂŽ s-o ascuns ĂŽn pĂŁduri. Acolo s-o ĂŽntĂŽlnit cu banda lu’ BaltĂŁ sĂŽ i s-o alĂŁturat. S-o schimbat straili, da’ pusca o tĂŽnut-o. Haiducul ĂŽl trimitea sĂŽ pi el la drumul mari, da’ el n-o ĂŽmpuscat pi nimini. DupĂŽ ĂŽntĂŽlnirea din pĂŁduri, pi cari am povestit-o, o mai trecut o sĂŁptĂŁmĂŽnĂŽ, douĂŽ si m-am trezĂŽt cu el acasĂŽ vinind cu frati-miu ciobanul, di undi nici nu o mai plecat. Ne-am luat, desĂŽ pĂŁrintĂŽ n-o prea fost di acord sĂŽ am plecat, nu dupĂŁ mult timp, spre TarcĂŁu, undi ne-am sĂŽ stabilit. Am fost a tria fimei pentru el. La TarcĂŁu am ajiuns dupĂŽ ci s-o schimbat regimu’. Fiind cĂŁrĂŁus sĂŽ avĂŽnd vite multi exista pericolu’ sĂŁ fie trecut la chiaburi. Atunci o vĂŽndut tot si ne-am tras la Brates, unde omu’ meu o lucrat la pĂŁduri. Aici am fĂŁcut gospodĂŁrii frumoasĂŽ cĂŽ era vrednic. SĂŽ am trĂŁit cu el 34 di ani. O fost om bun, Dumnezeu sĂŁ-l odihneascĂŽ ĂŽn paci“, a spus femeia, cĂŁruia i-a mai scĂŁpat o lacrimĂŁ. Din spusele sale, aveam sĂŁ aflu cĂŁ odatĂŁ cu schimbarea regimului, omul ei, chiar de s-a tras mai la munte, n-a scĂŁpat de sub privirea „agerĂŁ“ a jandarmilor si, mai apoi, a Militiei. „Tot o vinit sĂŽ-l ieie ca sĂŽ le-arĂŁti pi undi s-ascundi BaltĂŁ. SĂŽ plecau prin pĂŁduri, da’ omu meu li arata alti locuri, ca sĂŽ-l scĂŁpi pi BaltĂŁ. Li era fricĂŽ sĂŽ la militieni di haiduci, asa cĂŽ o datĂŽ o stat vreo douĂŽ sĂŁptĂŁmĂŽni ascunsi pi la noi, ca sĂŽ creadĂŽ sĂŁfii cĂŽ ĂŽl cautĂŽ pe BaltĂŁ. Asta, mai ales dupĂŁ ci ĂŽntr-un rĂŽnd s-o lĂŁsat cu puscĂŁturi sĂŽ unu’ din militieni o fost rĂŁnit“, ne-a povestit femeia. Ileana lu’ MusteatĂŁ din Brates ĂŽsi aminteste cĂŁ la un moment dat a aflat cĂŁ haiducul BaltĂŁ a fost prins si ĂŽmpuscat, desi se spune cĂŁ n-ar fi sfĂŽrsit sub focul „poterei“, ci ucis de cĂŁtre un anume Petrea, om pripĂŁsit de cĂŁtre BaltĂŁ ĂŽn ceata sa. Acesta, l-ar fi ucis miseleste atras de premiul de 20.000 lei pus pe capul haiducului de cĂŁtre autoritĂŁti. „Eu am auzĂŽt c-o fost ĂŽmpuscat. Mai multi nu stiu. Pi urmĂŽ am auzĂŽt cĂŽ umbla vorba precum c-o fost omorĂŽt di cĂŁtre cineva de-a lui. Da’ nu pot sti cum o fost. Asa cum zĂŽceam, nu l-am cunoscut. Omu’ meu v-ar fi spus multi dacĂŁ ar mai fi trĂŁit“, a adĂŁugat femeia. DupĂŁ moartea lui Neculai MusteatĂŁ, femeia s-a recĂŁsĂŁtorit. AstĂŁzi ea poartĂŁ numele lui Dumitru Giosan, a omului cu care trĂŁieste bine si acum. Asta ĂŽnsĂŁ n-o ĂŽmpiedicĂŁ sĂŁ-si povesteascĂŁ cu nostalgie prima ei dragoste, care prin datul sortilor a apropiat-o de istoria unei ĂŽntĂŽmplĂŁri trecute, devenite peste timp legendĂŁ, banda haiducului BaltĂŁ. CĂŽt despre acesta, se spune cĂŁ ar fi fost de prin zona Neamtului, cĂŁ ar fi copilĂŁrit printre ciobani, cĂŁ de pe la 12 ani s-au nĂŁpustit asupra sa toate nedreptĂŁtile lumii, puternice precum blestemele si cĂŁ ĂŽn urma unui vis, devenit realitate peste noapte, a luat calea haiduciei, hĂŁlĂŁduind codrii Neamtului ĂŽn cĂŁutarea dreptĂŁtii. Si cum haiducia presupunea sĂŁ iei de la bogat si sĂŁ ĂŽmparti sĂŁracului cam asta a fĂŁcut si BaltĂŁ si ai sĂŁi pĂŽnĂŁ si-a aflat sfĂŽrsitul. În rest doar legendĂŁ, ce la Brates, prin Ileana lu’ MusteatĂŁ continuĂŁ sĂŁ aibĂŁ ĂŽncĂŁ legĂŁturĂŁ de suflet cu realitatea anilor ‘40 - ‘50.