Protest plictisit în Piata Victoriei
Plictisealã în politicã, plictisealã pe strãzi, cãldurã mare peste tot. Din cînd în cînd, cîte un politician zvîrle pe piatã cîte o declaratie care se vrea explozivã. ÃŽn loc sã facã bum, face plici. Plici a fãcut si declaratia domnului Bãsescu legatã de scurgerile de informatii din dosare cãtre nea alecii din presã. Pãi, eu cred cã cel mai mare Nea Alecu e Nea Alecu Bãsescu. De ani de zile, consultîndu-si îmbelsugatele surse pe care le are, vîrîndu-si nasul în dosare nelãmurite juridic, Nea Alecu Bãsescu face o vînjoasã concurentã presei. El îsi nutreste adesea discursul politic tocmai din substanta legal inavuabilã a acestor dosare. Drept pentru care bomba domnului Bãsescu, pentru multi dintre noi din presã, s-a fîsîit. Plictisealã si în viata sindicalã. Sindicatele, cu sedii mari, cu activitate internationalã din care nu lipsesc schimburile de experientã între lideri pe cele mai însorite si elegante plaje ale lumii, încearcã sã anime atmosfera, organizînd în Piata Victoriei un miting de pichetare a Guvernului. Sindicalistii vor sãltarea salariului minim pe economie de la 500 lei la 540 lei. Ceva în genul acesta. Zilele trecute, pe latura opusã Guvernului, strãjuind fatada Muzeului Antipa, erau vreo 30 de insi, la ora la care am trecut eu spre redactia A.M. Press. Azi, joi, erau - sã zicem - cam 50-60 de persoane, în acelasi loc si în aceeasi Piatã a Victoriei. Spre parc, stationatã bleg, o masinã blindatã a jandarmeriei, cu grãtar metalic la parbriz. Asta pentru a proteja geamul de agresiunea protestatarilor. Care agresiune?! Sindicalistii, toropiti plãcut de soarele diminetii, fluierau în niste jucãrii pe care le utilizeazã uneori agentii de stradã. Fluieratul se aprindea la aparitia cîte unei masini care vira spre Guvern si se stingea instantaneu. Mai multe decît sindicalistii erau pancartele, unele legate de gardul care strãjuieste zona. Pe ele era scris, cu litere mari, ca o reclamã si ca un semn de identitate, numele în clar al sindicatului protestatar. Aflai astfel peisajul luxuriant, cu nume dintre cele mai ciudate, al sindicalismului românesc - Cartel Alfa (de ce nu Omega?), Metarom, filiala Cãlãrasi a nu stiu cãrei asocieri sindicale. Impresia cu care am plecat din Piatã a fost de plictisealã mare. Cei cîtiva oameni mobilizati sã „picheteze“ abia asteptau sã o tundã la o bere si sã scape de obligatia de a dãrîma Guvernul. Unde sînt vremurile cînd mii si chiar sute de mii de demonstranti strigau „Jos Guvernul bolsevic!“, „Jos Iliescu!“, „Jos...“, „Nu ne vindem tara!“, „Noi muncim, nu gîndim!“. Protestatarii si-au astupat si atenuat discursul cãzut în placiditate. E varã, e vreme de evadat în concedii. Liderii sindicali, multi plecati si ei prin lume cu „treburi importante“, trebuie sã-si justifice, din cînd în cînd, grija care le justificã veniturile mari, pentru cei cu venituri mici. Sînt convins cã, dupã prînz, Guvernul va fi fost pichetat doar de pancartele lipite de Muzeul Antipa si pãzite de jandarmii care, fiind sub comandã militarã, o sterg mai greu la o bere. Lentoare pe malurile Dîmbovitei, plictisealã în cabinete si cancelarii. Doar marile confederatii sindicale fluierã a pagubã prin cîteva tivlici în piata în care se presupune cã stã la umbrã si se face cã lucreazã Guvernul.
|
Autentificare
