Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cautare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareInregistrare 
Calendar- Arhiva de Stiri Octombrie 2008
LMMJVSD
  12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Judetul Neamt
 Video Production
 Cambridge
Optiuni Pagina Optiuni pagina
Adauga in Favorites Adauga in Favorites
Seteaza Pagina de start Seteaza Pagina de start
Tipareste pagina Tipareste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Locale 3 Octombrie 2008
Tipãreste articolul - Varianta pentru imprimantã Trimite acest articol unui prieten  prin email
Învãtãtoarea Nadiei Comãneci, destin cumplit la 69 de ani

Învãtãtoarea Nadiei Comãneci, destin cumplit la 69 de ani

• Didina Negoitã, pietreancã din 1972, fosta învãtãtoare a celebrei gimnaste, doarme de o lunã pe casa scãrii unui bloc • exact în imobilul unde a avut un apartament cu trei camere • pe 1 septembrie ea a fost evacuatã din locuintã din cauza unui împrumut în euro de la cãmãtari • ea sustine cã a fost vorba de 2.000 de euro • dobînzile l-au fãcut 8.000 si a pierdut apartamentul pus gaj • toate lucrurile zac acum în fata blocului • ploile si umezeala toamnei le-au distrus în mare parte • bãtrîna sperã cã cineva o va ajuta cu un camion •

„Am fost o femeie elegantã la viata mea. Am pe aici, prin mormanul de haine, toalete, lucruri bune... Mã vopseam, mã îngrijeam. Acum, iatã cum am ajuns. Dacã ar fi sã mã arunc în fata trenului sau a unui masini, n-as face o gresealã“. Sînt cuvintele pe care le-a rostit o femeie care timp de 40 de ani a slefuit caractere, a purtat mîna a zeci de copii ca sã scrie cele mai frumoase cuvinte, a realizat alãturi de ei compuneri despre ce frumos e sã fii bãtrîn si sã te bucuri de nepoti, sã te bucuri de iarnã, de verdele primãverii, de soarele arzãtor al verii, ori de toamna ruginie. Pentru ea, pentru Didina Negoitã, ajunsã la 69 de ani, toate acele lectii pe care le-a predat zeci de ani la rînd, se dovedesc a fi doar nãscociri ale mintii, pentru cã ei nu i s-a întîmplat asa ceva, pentru cã a ajuns asemeni boschetarilor, sã doarmã în stradã. Si, din nefericire, dupã cum aratã viitorul, nici n-o sã aibã parte de cele aflate din manuale de clase primare, cãrtile de literaturã pentru copii sau din lecturile de peste ani.

Destin de dascãl
ÃŽnvãtãtoare de profesie, absolventã a Liceului Pedagogic din Bacãu promotia 1958, Didina Negoitã a activat o vreme în orasul Onesti. Acolo, printre sute de elevi pe care i-a scolit se numãrã si gimnasta Nadia Comãneci. Fosta învãtãtoare îsi aminteste cum cea care a dus numele României în cele patru zãri lucra la aparate „ca o cãprioarã“. Plînge si îsi aminteste de celebra gimnastã, o elevã silitoare, dar ocupatã foarte mult timp cu pregãtirea sportivã. E mîndrã cã a avut-o elevã. Si au mai pãstrat legãtura peste ani si ani, chiar dacã dascãlul s-a mutat la Piatra Neamt de 36 de ani, iar Nadia a lãsat România pentru America. Chiar si din tara tuturor posibilitãtilor, renumita româncã îi trimitea mesaje învãtãtoarei sale. Didina Negoitã a pãstrat invitatia pe care a primit-o pentru a participa la nunta cu Bart Conner, în 1996, unde nasi au fost Daniela si Adrian Nãstase. „M-a invitat la nunta ei, dar n-am avut bani sã mã duc“, a spus Didina Negoitã printre lacrimi. Si din mormanul de haine, cãrti, mobilã, oale si borcane cu oarece resturi de mîncare în ele, a scos invitatia „netransmisibilã“. Din pãcate, asa cum s-a întîmplat cu toatã agoniseala ei, ploaia a ajuns si la cartonul pe care era tipãrit numele miresei. O bunã parte din el este plin de mucegai. Apoi, femeia mai scoate cîteva vederi cu chipul Nadiei, imagini surprinse în timpul prestigioaselor concursuri în care a evoluat si unde s-a prezentat la înãltime. Mai bine s-a pãstrat o vedere prin intermediul cãreia sportiva, aflatã în clasele primare, îi transmitea învãtãtoarei sale, în 1971, „cele mai calde urãri din frumoasa localitate Cluj“. Cu mîna usor tremurînd, Nadia s-a semnat alãturi de alte cinci colege cu care se antrena ori fãcea echipã în competitii. „Am pãstrat tot, pentru cã astea sînt amintirile mele. Si acum zac toate în stradã, pentru cã nu mai am acoperis deasupra capului. Sînt bolnavã, sînt amãrîtã si n-am nici un ajutor, din nici o parte“, spune femeia plîngînd de zor. Ar vrea sã îsi steargã nasul cu un servetel, dar în mormanul din fata blocului, nu stie unde l-ar putea gãsi. Asa cã se scuzã si apeleazã la un batic pe care îl poartã într-o sacosã cu mînerele rupte. „Am avut geantã, dar mi-au furat-o hotii. Mi-au luat toate actele, tot ce aveam în ea. Am rãmas fãrã nimic. Umblu cu sacosa dupã mine... “. Cu mîinile îsi fereste pãrul care îi vine peste ochi. Cîndva, cînd avea o casã, se vopsea, se tundea. Rãdãcinile albe aratã cã de cîteva sãptãmîni bune n-a mai apucat sã se uite în oglindã, sã se întretinã cît de cît.

Nenorocirea de pe 1 septembrie, dupã multe altele din anii trecuti

Didina Negoitã nu poate spune cã a bãtut-o norocul în viatã. Ba, dimpotrivã. A tras cît multi altii la un loc. Tatãl sãu a murit în rãzboi în Muntii Tatra. La vremea ei a fost curtatã de mai multi bãrbati, dar soarta i l-a scos în cale pe Alexandru, care n-a fost tocmai sotul model. Dar mama sa i-a spus într-o zi sã n-o mai întrebe de ce destinul nu este mai blînd cu ea. „Am întrebat-o de ce trebuie sã duc eu crucea asta si mi-a zis cã asta mi-e soarta si sã n-o mai întreb nimic. Si n-am mai întrebat-o. Am mers asa, înainte. Am o fatã, care are o minune de bãiat. Stau în Onesti, dar îs amãrîti si ei. Nu prea tinem legãtura, cã asa îs vremurile. E tare bolnavã. A fãcut o operatie grea si trebuie sã mai suporte alta. Dar n-are bani si n-are cu ce o face. Si stã si cu chirie. Noi n-am putut sã-i oferim nimic. Nici mãcar un frigider nu i-am cumpãrat fetei“, a mai spus femeia plîngînd. Si se uitã sfîrsitã de durere cãtre ceea ce i-a mai rãmas dupã ce a muncit o viatã. Sustine cã a vrut sã facã fapte bune, numai cã, în schimbul demersurilor sale s-a ales cu nenorociri care mai de care mai mari. Pentru cã banii nu le mai ajungeau, au apelat la bãnci. Sotii Negoitã au reusit sã facã nu mai putin de nouã împrumuturi, avînd de plãtit cam tot atîtea rate în acelasi timp. Nici vorbã sã le fi ajuns banii pentru restituire, întrucît ratele lunare cumulate ajungeau la vreo 27 milioane de lei vechi, iar pensiile nu depãsesu 17 milioane de lei în total. Asa cã au fãcut greseala vietii lor si au apelat la cãmãtari, de la care au luat 2.000 de euro. Doar cã au pus gaj apartamentul cu trei camere pe care îl detineau pe Aleea Garofitei. ÃŽn scurt timp, cei care le dãduserã banii europeni le-au cerut dobîndã 8.000 de euro, plus împrumutul. N-au avut nici de aceastã datã necesarul pentru restituire. Asa cã s-au trezit dati în judecatã si anul trecut au pierdut casa. Au stat acolo pînã pe 1 septembrie anul acesta, zi în care s-au trezit cu usa tãiatã si cu toate bunurile scoase pe spatiul verde. Parcã vecinii s-au obisnuit cu aceastã priveliste dezolantã: pe cîtiva zeci de metri pãtrati, sub nailoane, stã tot ce a adunat o familie în zeci de ani de muncã.

Pensia, blocatã pînã în 2012
Sub o folie se vedea un sifonier demontat, un teanc de oale, electrice si electrocasnice, plapume, haine, umerase si multe alte lucruri care se gãsesc într-o casã de om. Si pentru ca nota de tragedie sã fie si mai mare, în mijlocul acestei debandade era chitara la care învãtãtoarea Negoitã le cînta elevilor ei. Acum, cu cîteva corzi rupte, stãtea în bãtaia umezelii de toamnã. Sub o masã pe care femeia pune cãrtile bisericesti cînd se roagã ca Dumnezeu sã-si întoarcã fata si cãtre ea, stãteau cîteva cãrti care îi trãdau profesia de dascãl - metodici, culegeri, povesti pentru copii, opere eminesciene, toate cu copertele si paginile încretite de la apã si îngãlbenite dupã ce stau de o lunã aruncate pe iarba verde. „N-am mai avut loc unde sã le pun. Am în cutie cîteva mai importante“ - zice învãtãtoarea, ridicînd un nailon cu rol de protectie. Erau zeci de volume, printre care am vãzut si Dictionarul Explicativ al Limbii Române, mai multe editii si mai multe volume, Dictionarul limbii franceze, cãrti de rugãciune si cîteva vederi, felicitãri si scrisori ale nepotului din Onesti, prin intermediul cãrora îsi plîngea si ei amarul provocat de lipsurile mari si dese. Se uitã peste grãmada de „hîrburi“ si se roagã ca un suflet bun sã o ajute sã se mute într-un apartament pe care l-a gãsit de închiriat la o agentie imobiliarã. A semnat deja contractul pe un an, dar mai rãmîne o problemã greu de rezolvat - plata chiriei, care înseamnã 100 de euro pe lunã. N-are acesti bani. Si pensia îi este blocatã pînã în anul 2012, datoritã debitelor pe care le are o bancã de recuperat de la ea. Nici sotul nu aduce prea multi bani în casã, desi munceste la o societate din oras, pe te miri ce.

Dar din dar între sãrmani
Acum douã zile, femeia nãscutã acum 69 de ani, într-o zi de 13, avea 10 lei în buzunar. S-a dus la o bisericã din oras sã se închine. Acolo a vãzut depus trupul unui sãrman. A pus banii pe pieptul mortului, convinsã fiind cã e mai bine sã se bucure niste amãrîti de un bãnut, decît sã-i dea ea pe o bucatã de pîine si cîteva felii de salam. Oricum face foame de cîteva sãptãmîni bune. Nici pastilele de care este dependentã nu stie pe unde le are în ditamai mormanul, asa cã a întrerupt medicatia. ÃŽmpãcatã cu soarta crudã, se întîlneste frecvent cu cei care i-au fost elevi la Scoala nr. 12 (Spiru Haret) si nr. 2 din Piatra Neamt. Le rãspunde la salut si merge mai departe. Si pe cît se bucurã de respectul celor pe care i-a îndrumat, pe atîta a ajuns bãtaia de joc a tiganilor, care nu de putine ori au lovit-o, au umilit-o ori au amenintat-o ca sã îi ia din lucrusoarele din fata blocului, lucru care s-a întîmplat de multe ori. O lãsãm plinã de chinuri în fata locului, plîngîndu-se într-un limbaj elevat, cã nu are unde sã se spele „riguros“. Mai are o singurã dorintã: sã vedem cum doarme de mai bine de o lunã în fund, pe o treaptã din scara blocului. Vecinii nu i-au zis nimic. ÃŽn fond, cînd avea casa ei pe scara respectivã, avea dreptul si la o bucatã de treaptã, în cotã indivizã. Si sperã în continuare cã va fi ajutatã sã-si mute agoniseala. Un camion de la cineva cu dare de mînã si vreo trei-patru muncitori. Atît vrea. Poate o aude cineva. Dacã da, poate suna la redactia Monitorul la tel. 0233/23.53.96 sau 0233/23.32.57.

Articol afisat de 3774 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(Simona TÃRNÃ)
Adaugã comentariul tãu la acest articol Comentarii la acest articol:
Nu exist� nici un comentariu la acest articol
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri Sport Stiri Sport
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Domenii premium
©2003-2006 Drepturile de autor asupra intregului continut al acestui site apartin in totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totala sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective