Taxa pe pagubã, proastã lege
• un cetãtean din Bicazu Ardelean ar trebui sã plãteascã peste 20 milioane de lei vechi, ca sã taie copacii din propria pãdure • asa spune o reglementare din Codul Silvic • iar silvicultorii trebuie sã o aplice, fapt ce-i pune si pe ei în situatii delicate, deoarece oamenii se revoltã • „ÃŽmi vînd casa ca sã îmi cumpãr pãdurea proprietate?“, a spus cetãteanul care nu are nici un fel de venit lunar • Una dintre cele mai neîntelese legi de cãtre oamenii care au de tãiat pãdure, si în special de cãtre cetãtenii de pe Valea Muntelui, pentru cã acolo este grosul tãietorilor de lemne, este cea în baza cãreia proprietarul trebuie sã plãteascã un procent din valoarea copacilor pe care îi va doborî, înainte de a se apuca de treabã, desi intervine pe proprietatea sa. Cu o astfel de situatie se confruntã Eugen Gheorghe Florea, din Bicazu Ardelean. Bãrbatul este proprietarul a 4,7 hectare de pãdure, detinutã în trei parcele. ÃŽn luna mai, omul a încheiat un contract cu pãdurarul din zonã, în baza cãruia s-a obligat la plata unei taxe anuale, ca sã i se protejeze proprietatea de cãtre silvicultor. A semnat, a dat banul, s-au înteles cã i se vor marca toti copacii pe care îi va putea tãia si atîta tot. Doar cã înainte de a se apuca de exploatat, a aflat cã trebuie sã scoatã bani frumosi din buzunar.
„Cicã trebuie dati acesti bani de cãtre cel care taie de pe propriul teren“
„Am semnat în luna mai contractul de pazã a terenului în suprafatã de 4,7 hectare, împãrtit în trei parcele. Paza s-a asigurat plãtind 48 de lei pe an, pe hectar. Cînd am semnat contractul, am primit asigurãri cã va veni de la Silvic sã îmi marcheze. Nu mi s-a spus cã ar mai fi de fãcut vreo platã sau altceva. Au venit si au marcat copaci, în total avînd dreptul sã exploatez 210 metri cubi de lemn. Numai cã înainte de a intra în pãdure am nevoie de o autorizatie de tãiere, pe care trebuie s-o iau de la Ocolul Silvic Tarcãu. Cînd m-am dus acolo mi s-a spus cã mai întîi trebuie sã plãtesc o taxã reprezentînd 15% din cît înseamnã materialul lemnos. Adicã peste 20 de milioane de lei vechi - «taxã pe pagubã», cum o numesc ei. Cicã trebuie dati acesti bani de cãtre cel care taie de pe propriul teren. Pãi îmi vînd casa, ca sã îmi cumpãr pãdurea proprietate?
De unde sã scot acesti bani? Nici eu si nici sotia nu avem nici un fel de venit. Crestem animale, dar nu pot zice cã din asta ies bani. Ce sã mã fac acuma, cã nu pot tãia un copac din pãdurea mea, pentru cã nu am cu ce plãti?! Din toatã pãdurea pe care o am, nici un hectar nu l-am obtinut fãrã proces. Acum mai am cinci dosare pe rol, pentru cã împreunã cu fratii mei sper sã fiu pus în posesie cu încã vreo 12 hectare de pãdure. Pentru nedreptãtile care mi s-au fãcut m-am adresat anul trecut Curtii Europene a Drepturilor Omului, de unde astept rãspuns. Revenind la problema de acum, nu stiu cum sã o rezolv, pentru cã atîtia bani nu am. Si cine poate demonstra cã eu, în timpul tãierii copacilor, chiar voi produce pagube în pãdurea mea? Mi s-a spus cã banii îmi vor fi restituiti dacã nu fac stricãciuni. Dar dupã ce le scapi bani celor de la Silvic, mai dau ei ceva înapoi? E ca si cum ai lãsa laptele pe sufletul vitelului“, a declarat Eugen Florea.
Lege...
Reprezentantii Directiei Silvice Piatra Neamt au confirmat faptul cã Eugen Florea are douã partizi marcate, în suprafatã de 4,7 hectare, administratã cu contract de Ocolul Silvic Tarcãu. De asemenea, bãrbatului i s-au marcat 117 metri cubi de lemn într-o partidã si 97 de metri cubi în altã partidã. ÃŽn plus, omul si-a achitat toate dãrile cãtre Ocolul Silvic pentru administrarea pãdurii. Din acest moment, pe fir intrã legea, pentru cã toti cei care exploateazã masã lemnoasã sînt obligati sã constituie un fond de conservare si regenerare în cuantum de 15-25% din valoarea materialului lemnos care se predã spre exploatare. „ÃŽn astfel de situatii, cel care exploateazã are obligatia, conform articolului 33 din Legea 46/2008-Codul Silvic, sã constituie la administratorul de pãdure un fond de conservare si regenerare în cuantum de 15%-25% din valoarea materialului lemnos care se predã spre exploatare. Acest fond trebuie constituit la autorizarea partizilor. Banii se restituie la sfîrsitul anului. Acest fond este purtãtor de dobîndã si reprezintã o garantie de bunã executie a lucrãrilor“, a declarat Viorel Timisescu, purtãtorul de cuvînt al Directiei Silvice Neamt. Astfel de situatii ar fi putut fi lesne evitate dacã legiuitorul s-ar fi transpus o clipã în pielea omului simplu. Taxa are partea ei bunã, dar ar fi trebuit stipulat ca plata sã se facã dupã tãiere si comercializarea lemnului. Iar pentru rãu-platnici se puteau gãsi lesne mãsuri coercitive.
|