O fantezie eroticĂŁ

În sfortarea de a-l justifica din nou (a cîta oarã?) pe Traian Bãsescu, valetii sãi din presã si din politicã au invocat, printre altele, riscul unei cãderi în sondaje dacã n-ar fi promulgat Legea mãririi cu 50% a salariilor din învãtãmînt. Sã admitem cã asa s-ar fi întîmplat.
Ei si? O ridicare din umeri pe care ne-o argumentĂŁm aducĂŽnd ĂŽn sprijin douĂŁ adevĂŁruri:
1) Traian BĂŁsescu nu candideazĂŁ ĂŽn 2008. Prezidentialele vor avea loc abia la finele lui 2009. PĂŽnĂŁ atunci, admitĂŽnd cĂŁ ar fi pierdut acum ĂŽn sondaje, ar fi avut timp suficient sĂŁ recĂŽstige punctele sacrificate.
2) Spre deosebire de liderii de partide, dependenti si de confruntĂŁrile dintre grupurile interne, seful statului are avantajul unei pozitii aparte.
Ales prin vot direct si universal el e scutit de dependenta fatã de interesele politicianiste mãrunte, dar si fatã de zigzag-urile realitãtii de fiecare zi. Asezat deasupra partidelor, definit ca un Mediator Între diferitele institutii ale statului de drept, presedintele României trebuie sã aibã capacitatea de a vedea dincolo de prezentul agitat nu de putine ori marcat de aparente Înselãtoare. De aceea, presedintele României se cere a fi În stare sã facã fatã unor isterii de moment ale opiniei publice, asumÎndu-si riscul de a-si pierde popularitatea de o clipã pentru un interes national pe care doar el, dispunÎnd de informatii dar si de luciditate, Îl sesizeazã. Tocmai pentru a putea interveni ca un veritabil Bãrbat de stat În momente cÎnd isteria riscã sã afecteze un interes national, presedintele tãrii se strãduieste sã acumuleze cÎt mai multã popularitate. Traian Bãsescu beneficiazã de o Însemnatã cotã de popularitate, obtinutã, evident, printr-o concentrare aproape exclusivã pe smulgerea de voturi din orice Împrejurare. Aceastã popularitate i-ar fi dat posibilitatea sã refuze promulgarea Legii. Si nu pentru cã n-ar fi bani care sã meargã la aceastã mãrire, ci pentru cã pÎnã si unui ageamiu Într-ale politicii romÎnesti Îi este limpede cã nu se poate vorbi de o Lege. Occidentalii rãtãciti pe meleagurile noastre si-au fãcut cruce auzind de o mãrire deodatã a salariilor cu 50%. Din acest punct Legea nu e lege, ci e fantezie eroticã. A fost initiatã de PSD ca o manevrã strict electoralã. Formatiunea noastrã de StÎnga, constientã de nota ei de elucubratie, nici nu s-a gÎndit cã Legea va trece prin Parlament. Parlamentul Însusi n-a dezbãtut-o În chip serios. Atmosfera de la votare a fost una de dans al Fetelor de la CãpÎlna.
Toate partidele parlamentare au icnit de entuziasm, chicotind electoral. Dupã vot, treziti la luciditate, liderii de partide politice au început sã dea din colt în colt. În aceste conditii, problema nu e dacã sînt sau nu bani, ci dacã o tarã constientã îsi poate permite sã se joace astfel de-a Legile. Nu de alta, dar, urmînd mecanismul fantasmagoric al acestei Legi, mîine-poimîine ne pomenim cu un parlament votînd, în aplauze si urale, vînzarea unei bucãti de tarã. Pe motiv cã primim pe ea o cãciulã de bani. Lui Traian Bãsescu nu-i trebuia postura de presedinte pentru a o respinge ca pe o glumã ieftinã. Îi ajungea si postura de om normal.