„SARPELE“ DE GHEATÃ

• an de an, oamenii de pe Valea Muntelui s-au ĂŽnvãtat sã audã continuu cum bucãtile de gheatã de pe Bistrita se rup si apoi se lipesc, formĂŽnd blocuri imense de ghetar • pe alocuri, zãporul are o grosime de cinci metri, adicã ĂŽnãltimea a aproape douã etaje de bloc • dupã detonãri si datoritã ĂŽncãlzirii vremii, ĂŽn acest week-end, lungimea zãporului de pe Bistrita a ajuns la 13, 1 kilometri, reducĂŽndu-se aproape la jumãtate fatã de acum cĂŽteva zile •

Valea Bistritei din judetul Neamt este o zonã specialã ĂŽn tarã si ĂŽn Europa, ĂŽntrucĂŽt, de cĂŽtiva ani, iarna, de cum temperatura aerului coboarã sub zero grade Celsius, pe curs se formeazã sloiuri de gheatã. Fenomenul se ĂŽnregistreazã si de aceastã datã, dar parcã oamenii s-au obisnuit cu el, desi ĂŽn sufletul fiecãruia existã o fricã imensã cã ghetarul s-ar putea disloca si ar lua-o pe unde ar vrea el. Din pãcate, oamenii locului au trecut printr-o experientã nefericitã, produsã de ghetar, ĂŽntr-un moment special pentru fiecare - la noaptea dintre anii 2002-2003. Atunci au fost spulberate de cãtre tonele de gheatã trei vieti ale unor tineri care petreceau ĂŽntr-o constructie situatã ĂŽn imediata apropiere a albiei Bistritei. Restul pierderilor aproape cã nu mai conteazã, pentru cã totul poate fi recuperat, refãcut, dar o viatã de om, nu. Doina Sava, secretara Primãriei Farcasa, ĂŽsi aminteste momentele grele prin care a trecut lumea de pe Valea Muntelui, atunci. „A fost sinistru. Abia trecuse de miezul noptii si deodatã s-a auzit un zgomot mare, parcã era o explozie lĂŽngã casã. Sotul meu adormise. Era ora 1. 20. M-am uitat de la terasã si am vãzut cum ĂŽn curte apa creste, creste, si bucãti mari de gheatã ieseau din albia Bistritei. Avem fĂŽntĂŽnã ĂŽn curte si se transformase ĂŽntr-o artezianã. Începuse sã iasã apa din ea, tĂŽsnea ĂŽn sus. Sotul meu a vrut sã ia cizmele de cauciuc si sã se ducã la grajd. Dar nu l-am lãsat. Am zis cã dacã Domnul vrea sã ne mai rãmĂŽnã ceva pe lĂŽngã casã, ne rãmĂŽne, dacã nu, nu. Oricum nu aveai nici o putere ĂŽn fata sinistrului. Dupã vreo 20 de minute, apa s-a retras. Am asteptat dimineata, sã vedem ce s-a ĂŽntĂŽmplat cu gospodãria. La fel au fãcut toti oamenii din Farcasa, Poiana Teiului si Borca. Atunci ne-am numãrat mortii, trei. Erau sapte tineri care petreceau ĂŽntr-o constructie ĂŽn care functiona un gater. Patru dintre ei au scãpat, dar trei s-au dus odatã cu ghetarul“, a povestit Doina Sava.

Experienta de atunci ĂŽi urmãreste pe munteni

CĂŽt e anul de lung, gospodarii de pe Valea Muntelui ĂŽsi vãd de treaba lor. De cum se apropie perioada rece, ĂŽncep si grijile pentru ceea ce le face Bistrita. Desigur, nu toti se pot plĂŽnge cã nu au liniste din cauza rĂŽului, dar cei cu casele lĂŽngã albie stau cu sabia deasupra capului pret de cĂŽteva luni bune, an de an. În aceastã iarnã, zãporul s-a format cu cĂŽteva zile ĂŽnainte de Sãrbãtori. La ĂŽnceput a fost de cĂŽteva sute de metri, dupã care a crescut ca Fãt Frumos. Au fost zile ĂŽn care s-a lungit cu un kilometru, dar si zile ĂŽn care s-a lungit cu trei, patru kilometri. În functie de temperatura aerului. Dimineatã, prĂŽnz sau searã, oamenii locului se uitã cum ghetarul se ridicã „la deal“. De la coada Lacului Izvorul Muntelui si pĂŽnã spre Borca... Am ajuns pe Valea Muntelui acum cĂŽteva zile, cĂŽnd la prĂŽnz temperatura aerului era pozitivã. Oamenii nu vedeau cu ochi buni ĂŽncãlzirea aceasta. Bine era cã nu se mai lungea ghetarul, dar rãu e cã se putea rupe ĂŽn bucãti care sã iasã din albie, datoritã presiunii din amonte. Si iar ar fi vuit Valea Bistritei de zgomotul produs de sinistru. Vineri, 16 ianuarie, a avut loc o nouã rundã de dinamitãri. S-au dus echipele de pirotehnisti de la Inspectoratul pentru Situatii de Urgentã si au reusit sã zdrobeascã destul de mult din zãpor, astfel cã duminicã, 18 ianuarie, lungimea se redusese pĂŽnã la 13, 1 kilometri. Adicã aproape la jumãtate fatã de cĂŽt fusese sãptãmĂŽna trecutã. „Acum zãporul are putin peste 13 kilometri. A fost detonat, a fost si cald, si s-a mai lãsat un pic. E ĂŽmbucurãtor cã nu mai sĂŽnt infiltratii ĂŽn beciurile oamenilor. Pentru cã e partial senalizat, sperãm ca apa sã se scurgã linistitã. Si din grosime s-a mai redus, avĂŽnd cinci metri doar pe alocuri. Va fi periculos ĂŽn cazul ĂŽn care vor cãdea ploi. Dar fenomentul acesta nu poate fi preĂŽntĂŽmpinat. Noi supraveghem cursul si asigurãm permanenta, ca sã avem toate datele culese si puse la dispozitia oricui. Deocamdatã lumea e linistitã la noi, la Poiana Teiului. Drept sã spun, s-a si cam ĂŽnvãtat cu treaba asta, care apare iarnã de iarnã“, a declarat Alecu Andries, secretarul comunei Poiana Teiului.
Liniste era ieri si la Farcasa, dupã cum a spus Dumitru Gheorghiu, cel care asigura permanenta la Primãrie. „SĂŽnt sub zero grade Celsius si e totul ĂŽnghetat la noi. Acum nu e nici o problemã. Au mers cei din primãrie, ĂŽmpreunã cu primarul, pe malul apei, au vãzut cã ghetarul este deocamdatã stabil“, a declarat Dumitru Gheorghiu, care a dat de ĂŽnteles cã se asteaptã trecerea iernii si, odatã cu ea, sã disparã si grijile cu ghetarul.

Trosnete continue

Pe marginea albiei, zgomotul produs de apa care ĂŽsi face loc pe sub blocul de gheatã, si zãporul, aflat parcã ĂŽn continuã cãutare, ĂŽti dau o senzatie ciudatã. Mereu se aud niste trosneli ĂŽnfundate, de parcã ruperea totalã a ghetii este iminentã. Nimic nu mai pare sigur lĂŽngã apã si parcã pãmĂŽntul ĂŽti fuge de sub picioare. Urmãrim cum din amonte apa aduce cu ea bucãti de gheatã. O astfel de bucatã vine cu vĂŽrful ĂŽnainte. Parcã un mester croise din ditamai blocul de ghetar. Coltul ascutit ĂŽsi face loc printre alte bucãti si se propteste cu un zgomot care face sã ĂŽsi tiuie urechile. Pe dedesubt, apa loveste cu putere si rãstoarnã o altã bucatã de gheatã, de dimensiuni mai mici. Vedem cã pe dedesubt sĂŽnt tot felul de forme, „sculptate“ de apã. Si Bistrita vine, si vine... Si iar rãstoarnã bucata de gheatã si la fel face si cu altele. Apoi, un ditamai blocul o ia la vale. Te ia cu fiori pe sira spinãrii, cã parcã te temi cã n-o mai ĂŽncãpea si iese pe mal. Ca sã fie si „decorativ“, malul de gheatã e ornat cu peturi, cu crengi si cu cĂŽrpe. O dovadã a nesimtirii celor care aruncã pe unde apucã gunoaiele. E atĂŽta gheatã si atĂŽta zãpadã ĂŽn jur, cã te dor ochii de la luminã. Bistrita ĂŽsi face ĂŽn continuare treaba ei, nepãsĂŽndu-i de grijile oamenilor. „Acu’ nu-i nica. Gheata e subtire. Da’ ce-am avut noi iernile trecute... Era gheata pĂŽnã la nivelul puntii. Te temeai sã te uiti. Poate ne are Bunul Dumnezeu ĂŽn grijã si ne-o feri de nenorociri ĂŽn iarna asta“, a spus un muntean din Farcasa, ĂŽn timp ce ducea o palie de fĂŽn din stog, ĂŽn grajdul animalelor.
Lãsãm ĂŽn urmã zgomotul apei si al ghetii si ne gĂŽndim cã poate din varã vor ĂŽncepe lucrãrile de regularizare a Bistritei, pentru care s-au dat fonduri, dar n-au putut fi folosite datoritã unei contestatii. E de rĂŽsul lumii, dar lucrarea e blocatã pentru cã firma declaratã cĂŽstigãtoare a licitatiei pentru continuarea lucrãrilor de regularizare a Bistritei, abandonate odatã cu disparitia lui Ceausescu, este contestatã. Si legea româneascã permite aceste tergiversãri, de la un an la altul.