Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cautare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareInregistrare 
Calendar- Arhiva de Stiri Iunie 2009
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930     
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Judetul Neamt
 Video Production
 Cambridge
Optiuni Pagina Optiuni pagina
Adauga in Favorites Adauga in Favorites
Seteaza Pagina de start Seteaza Pagina de start
Tipareste pagina Tipareste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Eveniment cultural 15 Iunie 2009
Tipãreste articolul - Varianta pentru imprimantã Trimite acest articol unui prieten  prin email
Alina Azario fatã în fatã cu... Mozart

Alina Azario fatã în fatã cu... Mozart

• concertul sustinut de pianista Alina Azario, originarã din Piatra Neamt si care locuieste acum la Hamburg, a constituit o veritabilã revelatie pentru cei prezenti •

Gãzduit de sala „Ateneu“ a Filarmonicii de Stat „Mihail Jora“ din Bacãu, concertul sustinut nu demult de pianista Alina Azario, originarã din Piatra Neamt si care locuieste acum la Hamburg, a constituit o veritabilã revelatie pentru cei care s-au învrednicit a fi prezenti la întruchiparea sonorã a unei creatii mozartiene de mare expresivitate.
Alãturi de Concertul în re minor, KV466, cel conceput în tonalitatea do minor, KV 491, constituie un moment aparte în seria celor 27 de concerte pentru pian si orchestrã zãmislite de geniul mozartian. Si dacã primul este legat de debutul concertistic vienez al titanului de la Bonn, cel de-al doilea a fost cel pe care Beethoven l-a pretuit cel mai mult si ale cãrui reverberatii pot fi regãsite în cel de al treilea concert pentru pian beethovenian. Este interesant de remarcat faptul cã lucrarea a fost scrisã în anul 1786, cînd Mozart avea 30 de ani si, lucru tulburãtor, se afla doar la cinci ani înaintea marii treceri în eternitate. Si tot interesant este faptul cã în acelasi an terminase opera „Nunta lui Figaro“, unde lirismul se îmbina cu satira si verva spumoasã, cu spiritul jovial si ticurile aristocratice. De unde, atunci, dramatismul expresiei si gravitatea ideilor din Concertul în do minor care, practic, anticipeazã culminatia dramaticã a Requiem-ului? Este o peroratie existentialã, o restructurare a unor trãiri profunde si tulburãtoare întruchipate sonor prin fraze dureros încordate într-o alcãtuire orchestralã ce anticipeazã în mare mãsurã atît elanul surescitat cît si angoasa deprimantã a romantismului. Depãsind spiritul concertant consacrat al secolului al VIII-lea si deschizînd cãile expresiei subiective, ce vor fi adîncite de Beethoven, mai ales în ultima sa perioadã de creatie, Concertul în do minor, alãturi de cel în re minor, consacrã o nouã esteticã muzicalã întemeiatã pe dimensiunile unei noi atitudini a creatorului. Maturitatea precoce mozartianã se dezvãluie plenar în coloritul bogat si nuantat al orchestratiei, în precizia si coerenta temelor si, mai ales, în arhitectura structuralã extrem de rafinatã a combinatiilor grupurilor instrumentale. Pentru cã, din acest punct de vedere, Concertul în do minor are o particularitate aparte inspiratã de structura concertelor grossi unde un grup instrumental denumit concertino se detaseazã din masa orchestrei si oferã propriul plan expresiv. Instrumentul solist devine în acest caz un membru al trio-ului. Din aceastã pricinã, dificultatea coordonãrii întregului ansamblu devine mult mai pronuntatã, punînd oarece probleme atît dirijorului cît si solistului.
Pianista Alina Azario, îndelung scolitã în stiluri eclectice si diferite ca expresie, se pare cã a gãsit abordarea idealã a materialului expresiv mozartian, fãrã a face caz de intrinseca spectaculozitate a lucrãrii. Efortul interpretativ este disimulat de o tehnicã instrumentalã complexã si bine însusitã care o face sã abordeze cu precizie si fãrã ostentatie partitura. Expunerile se dovedesc a fi fluente, coerente si rezolvate fãrã cusur. Bagajul tehnic bine asimilat este subordonat si construit pe datele unui temperament vivace, dinamic si într-o oarecare mãsurã coleric, dar structurat cu rigoare gratie unei educatii muzicale îngrijite si complexe. Un tuseu cu remarcabile aptitudini dinamice diferentiazã elocvent planurile sonore în cadrul unor limite percepute cu mult bun simt în spiritul cel mai caracteristic creatiei mozartiene. Atît expresia tumultoasã cît si cea lricã se încadreazã perfect în teritoriul sonor propus de stilul inconfundabil al muzicianului din Salzburg. Acest lucru se observã cu usurintã atît în ritmurile încordate ale primei pãrti cît si în melodica expresivã a Larghetto-ului dar, mai ales, în perpetua transfigurare înlãntuitã a variatiunilor din partea a treia. Tentatã uneori sã devinã locomotiva ansamblului, pianista se dovedeste constientã de necesitatea integritãtii discursului si reuseste sã ajungã la un „modus vivendi“ optim cu orchestra, preluînd cu inteligentã replicile ansamblului si, mai ales, pe cele ale compartimentului instrumentelor de suflat. Gratie acestei intuitive inspiratii, spiritul partiturii este asigurat, reliefînd, în acelasi timp, elocvent, plasticitatea interventiilor si, implicit, a întregului. Fãrã a exacerba sau a exagera caracterul dramatic, Alina Azario reuseste sã imprime discursului melodic o fermitate robustã, dramaticã si, în acelasi timp, sã-i atribuie datele expresive ale unei sublimate fericiri mature. Probabil, exact în stilul si starea sufleteascã pe care o încerca în momentul creatiei, compozitorul. Totodatã, din punct de vedere expresiv, nu putem sã nu remarcãm perfectul echilibru pe care protagonista l-a creat si a reusit sã-l mentinã de-a lungul întregii lucrãri, evitînd excesele si expresia antagonicã si, în acest fel, construind un edificiu sonor configurat unitar, coerent si, tocmai din aceastã pricinã, valabil. Mai mult, remarcabila elasticitate a interpretãrii i-a permis sã conlucreze eficient cu ansamblul, de-a lungul unei lucrãri care, asa cum spuneam, ridicã suficiente probleme din acest punct de vedere.
Orchestra Filarmonicii de Stat „Mihail Jora“ din Bacãu, sub bagheta dirijorului german Dietmar Graef, a reusit sã facã fatã acestei provocãri si sã asigure solistei parteneriatul sonor în ciuda unei oarecare rãzletiri, pe alocuri, a sonoritãtii si a unor reticente în abordarea tempoului just, datorate în parte si lipsei de nerv a sefului de orchestrã.
În orice caz, demonstratia mozartianã oferitã de pianista Alina Azario este, neîndoios, una de mare calitate, particularizatã prin etalarea decentã a tuturor posibilitãtilor de expresie si, nu în ultimul rînd, prin mult bun simt în abordarea unei partituri care, fãrã nici un dubiu, constituie o capodoperã a genului din toate timpurile.

Articol afisat de 1869 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(Ioan AMIRONOAIE)
Adaugã comentariul tãu la acest articol Comentarii la acest articol:
Nu exist� nici un comentariu la acest articol
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri Sport Stiri Sport
Stiri Eveniment cultural Stiri Eveniment cultural
Stiri Opinii Stiri Opinii
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Domenii premium
©2003-2006 Drepturile de autor asupra intregului continut al acestui site apartin in totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totala sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective