Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cautare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareInregistrare 
RSS News Feed - Monitorul de Neamt Retele Sociale si RSS
RSS - Monitorul de Neamt
Calendar- Arhiva de Stiri Iunie 2009
LMMJVSD
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930     
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Monitorul Neamt
 Judetul Neamt
 rochii.ro
 fantastic.ro
 sarcasm.ro
 helen.ro
 cojoc.ro
Optiuni Pagina Optiuni pagina
Adauga in Favorites Adauga in Favorites
Seteaza Pagina de start Seteaza Pagina de start
Tipareste pagina Tipareste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Eveniment cultural 15 Iunie 2009
Tipăreste articolul - Varianta pentru imprimantă Trimite acest articol unui prieten  prin email
Alina Azario fată în fată cu... Mozart

Alina Azario fată în fată cu... Mozart

• concertul sustinut de pianista Alina Azario, originară din Piatra Neamt si care locuieste acum la Hamburg, a constituit o veritabilă revelatie pentru cei prezenti •

Găzduit de sala „Ateneu“ a Filarmonicii de Stat „Mihail Jora“ din Bacău, concertul sustinut nu demult de pianista Alina Azario, originară din Piatra Neamt si care locuieste acum la Hamburg, a constituit o veritabilă revelatie pentru cei care s-au învrednicit a fi prezenti la întruchiparea sonoră a unei creatii mozartiene de mare expresivitate.
Alături de Concertul în re minor, KV466, cel conceput în tonalitatea do minor, KV 491, constituie un moment aparte în seria celor 27 de concerte pentru pian si orchestră zămislite de geniul mozartian. Si dacă primul este legat de debutul concertistic vienez al titanului de la Bonn, cel de-al doilea a fost cel pe care Beethoven l-a pretuit cel mai mult si ale cărui reverberatii pot fi regăsite în cel de al treilea concert pentru pian beethovenian. Este interesant de remarcat faptul că lucrarea a fost scrisă în anul 1786, cînd Mozart avea 30 de ani si, lucru tulburător, se afla doar la cinci ani înaintea marii treceri în eternitate. Si tot interesant este faptul că în acelasi an terminase opera „Nunta lui Figaro“, unde lirismul se îmbina cu satira si verva spumoasă, cu spiritul jovial si ticurile aristocratice. De unde, atunci, dramatismul expresiei si gravitatea ideilor din Concertul în do minor care, practic, anticipează culminatia dramatică a Requiem-ului? Este o peroratie existentială, o restructurare a unor trăiri profunde si tulburătoare întruchipate sonor prin fraze dureros încordate într-o alcătuire orchestrală ce anticipează în mare măsură atît elanul surescitat cît si angoasa deprimantă a romantismului. Depăsind spiritul concertant consacrat al secolului al VIII-lea si deschizînd căile expresiei subiective, ce vor fi adîncite de Beethoven, mai ales în ultima sa perioadă de creatie, Concertul în do minor, alături de cel în re minor, consacră o nouă estetică muzicală întemeiată pe dimensiunile unei noi atitudini a creatorului. Maturitatea precoce mozartiană se dezvăluie plenar în coloritul bogat si nuantat al orchestratiei, în precizia si coerenta temelor si, mai ales, în arhitectura structurală extrem de rafinată a combinatiilor grupurilor instrumentale. Pentru că, din acest punct de vedere, Concertul în do minor are o particularitate aparte inspirată de structura concertelor grossi unde un grup instrumental denumit concertino se detasează din masa orchestrei si oferă propriul plan expresiv. Instrumentul solist devine în acest caz un membru al trio-ului. Din această pricină, dificultatea coordonării întregului ansamblu devine mult mai pronuntată, punînd oarece probleme atît dirijorului cît si solistului.
Pianista Alina Azario, îndelung scolită în stiluri eclectice si diferite ca expresie, se pare că a găsit abordarea ideală a materialului expresiv mozartian, fără a face caz de intrinseca spectaculozitate a lucrării. Efortul interpretativ este disimulat de o tehnică instrumentală complexă si bine însusită care o face să abordeze cu precizie si fără ostentatie partitura. Expunerile se dovedesc a fi fluente, coerente si rezolvate fără cusur. Bagajul tehnic bine asimilat este subordonat si construit pe datele unui temperament vivace, dinamic si într-o oarecare măsură coleric, dar structurat cu rigoare gratie unei educatii muzicale îngrijite si complexe. Un tuseu cu remarcabile aptitudini dinamice diferentiază elocvent planurile sonore în cadrul unor limite percepute cu mult bun simt în spiritul cel mai caracteristic creatiei mozartiene. Atît expresia tumultoasă cît si cea lrică se încadrează perfect în teritoriul sonor propus de stilul inconfundabil al muzicianului din Salzburg. Acest lucru se observă cu usurintă atît în ritmurile încordate ale primei părti cît si în melodica expresivă a Larghetto-ului dar, mai ales, în perpetua transfigurare înlăntuită a variatiunilor din partea a treia. Tentată uneori să devină locomotiva ansamblului, pianista se dovedeste constientă de necesitatea integritătii discursului si reuseste să ajungă la un „modus vivendi“ optim cu orchestra, preluînd cu inteligentă replicile ansamblului si, mai ales, pe cele ale compartimentului instrumentelor de suflat. Gratie acestei intuitive inspiratii, spiritul partiturii este asigurat, reliefînd, în acelasi timp, elocvent, plasticitatea interventiilor si, implicit, a întregului. Fără a exacerba sau a exagera caracterul dramatic, Alina Azario reuseste să imprime discursului melodic o fermitate robustă, dramatică si, în acelasi timp, să-i atribuie datele expresive ale unei sublimate fericiri mature. Probabil, exact în stilul si starea sufletească pe care o încerca în momentul creatiei, compozitorul. Totodată, din punct de vedere expresiv, nu putem să nu remarcăm perfectul echilibru pe care protagonista l-a creat si a reusit să-l mentină de-a lungul întregii lucrări, evitînd excesele si expresia antagonică si, în acest fel, construind un edificiu sonor configurat unitar, coerent si, tocmai din această pricină, valabil. Mai mult, remarcabila elasticitate a interpretării i-a permis să conlucreze eficient cu ansamblul, de-a lungul unei lucrări care, asa cum spuneam, ridică suficiente probleme din acest punct de vedere.
Orchestra Filarmonicii de Stat „Mihail Jora“ din Bacău, sub bagheta dirijorului german Dietmar Graef, a reusit să facă fată acestei provocări si să asigure solistei parteneriatul sonor în ciuda unei oarecare răzletiri, pe alocuri, a sonoritătii si a unor reticente în abordarea tempoului just, datorate în parte si lipsei de nerv a sefului de orchestră.
În orice caz, demonstratia mozartiană oferită de pianista Alina Azario este, neîndoios, una de mare calitate, particularizată prin etalarea decentă a tuturor posibilitătilor de expresie si, nu în ultimul rînd, prin mult bun simt în abordarea unei partituri care, fără nici un dubiu, constituie o capodoperă a genului din toate timpurile.

Articol afisat de 1549 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(Ioan AMIRONOAIE)
Adaugă comentariul tău la acest articol Comentarii la acest articol:
Nu există nici un comentariu la acest articol
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri Sport Stiri Sport
Stiri Eveniment cultural Stiri Eveniment cultural
Stiri Opinii Stiri Opinii
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Premium UK domain names
©2003-2006 Drepturile de autor asupra intregului continut al acestui site apartin in totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totalĂŁ sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective