Bãsescu, ungurii si biserica ortodoxã
Bãsescu este oricum, numai plictisitor nu! Vulgar, slobod la gurã, nesimtit, de multe ori, cu tendinte dictatoriale, cu reactii ce nu cadreazã la un sef de stat, imposibil - consilierii îl pãrãsesc, îi devin dusmani, se înconjoarã numai de oameni fãrã pãreri, are uneori momente în care toate acestea dispar si respectivul are gesturi de (mare) om de stat. De „Ziua Drapelului“, presedintele nu a ales sã ridice steagul tãrii la Bucuresti, într-un cadru festiv. S-a dus la Miercurea Ciuc, unde arborarea steagului românesc, în prezenta sefului statului, nu a cãzut deloc bine autoritãtilor locale maghiare. Oficialii locali au dispãrut în ceata ideilor sovine, ca nu care cumva sã salute simbolurile unui (alt?) stat. Gestul nici mãcar nu poate fi comentat. Este sfidare, este urã, este nesimtire, este provocare. ÃŽn acest context discursul Presedintelui a fost exact ce trebuia: „Am un mesaj pentru politicienii maghiari, care au fãcut doua lucruri urîte înainte de venirea mea aici - au încercat sã convingã cã este o demonstratie de fortã si este o sãrbãtoare în care Armata Românã nu a venit cu brigada, tancuri si rachete, ci pur si simplu a iesit în piata publicã si si-a arãtat apropierea fatã de societatea civilã. ÃŽn al doilea rînd, este o sãrbãtoare nationalã în care românii îsi salutã drapelul, pe care îl poartã cu cele trei culori din 26 iunie 1848 si l-au purtat si atunci cînd, tot sub Tricolor, au fost si zeci de mii de români care au murit pe teritoriul Ungariei pentru eliberarea acestei tãri, inclusiv pentru eliberarea Budapestei“. Rãspunsul liderului UDMR, fãrã de stirea cãruia nu ar fi boicotat oficialii maghiari ceremonia, este stupefiant, dar cinstit: „Eu cred cã Ziua Drapelului e sãrbãtoarea tuturor, e si tricolorul nostru. Noi avem si un alt steag, tricolorul cel rosu-alb-verde al natiunii maghiare“. Exprimare limpede ca gheata. Cum ar primii maghiari o asemenea declaratie a unui sef de partid românesc în Ungaria? Nu este greu de imaginat. Gestul de la Miercurea Ciuc a fost continuat la Tîrgu Mures, unde i-a rãspuns elegant lui Marko Bela: „Vã iubesc, într-adevãr, fãrã rezerve si în mod egal pe toti cei care aveti buletin si pasaport românesc în buzunar“. Gest de presedinte, chiar dacã poate fi considerat si gest electoral. ÃŽn fine, un al treilea moment. Presedintele a multumit Bisericii Ortodoxe Române pentru „efortul pe care Biserica Ortodoxã Românã îl face pentru a mentine românismul în regiunile din jurul tãrii, pentru a-i mentine legati de strãmosii lor si de cultura lor. Am convingerea cã parteneriatul dintre statul român si Biserica Ortodoxã Românã pentru ca românii din jurul frontierelor tãrii sã devinã cetãteni ai Uniunii Europene prin intrarea tãrilor lor în UE“. Este clar cã avem probleme si cã se prefigureazã altele si mai grave la nivelul problemei nationale în Transilvania. Si nu numai. De cînd nu mai sînt la guvernare, oficialii udemeristi îsi aratã tot mai clar telul lor, nu se mai ascund dupã cuvinte mestesugite si vorbesc deschis despre regretul de a nu face parte din Ungaria. Trimiterea spre misiunea de care ar trebui sã fie însufletitã Biserica Ortodoxã este si ea binevenitã. O bisericã îndreptatã spre traditiile nationale, spre interesul national, ruptã de influente francmasone, ar fi un sprijin pentru renasterea României.
|
Autentificare
