Dupã 50 de ani, a sunat din nou clopotelul la Liceul Bicaz
• absolventii lui ‘59 au retrãit pentru o clipã vremea adolescentei si a primei tinereti • Spre sfîrsit de Gustar, la Liceul Bicaz a sunat din nou clopotelul. De astã datã, pentru absolventii lui ‘59, acei „frumosi ai marilor sperante“, ce-si fãcuserã plecarea în viatã din urbea de sub baraj, purtînd la butonierã optimismul si bucuria. ÃŽntîlnirea de sîmbãtã, 22 august, vãleat 2009, a fost deosebit de impresionantã, deoarece, dupã jumãtate de secol de absentã motivatã, pe motiv de probleme ale vietii ca oameni maturi, aceastã promotie a retrãit pentru o clipã vremea adolescentei si a primei tinereti. S-a strigat catalogul, si-a prezentat fiecare, cu modestie, frînturi din realizãrile vietii, s-a glumit, s-au depãnat amintiri si s-a pãstrat un moment de reculegere în memoria celor plecati, profesor ori fosti elevi, spre alte lumi. Desi anii îsi puseserã cu dãrnicie amprenta pe chipul fiecãruia, o datã cu primul pas în incinta scolii, privirea unei întregi generatii avea sã se regãseascã în lumina ochilor lor. Am putut descoperi cu usurintã acele stãri de smerenie, respect, blîndete, ordine, delicatete, dar si de optimism, curiozitate si neastîmpãr creator, specifice statutului lor de fosti munteni sadea. Si totusi, preaplinul unei astfel de întîlniri avea sã fie stirbit de absenta fostilor profesori, care, în cel mai fericit caz din motive de sãnãtate, n-au putut da curs invitatiei. „Am trãi cu prilejul acestei întîlniri momente deosebit de emotionante. Dupã cum s-a putut observa, multi dintre fostii nostri colegi nu mai existã sau sînt bolnavi si n-au putut rãspunde invitatiei noastre. Din acest punct de vedere am trãit momente de tristete, dar asta este viata. Cei unsprezece prezenti, din totalul de douãzeci si sapte cîti am absolvit liceul la Bicaz acum 50 de ani, ne-am simtit pentru o zi elevi, am povestit, ne-am prezentat cîte ceva din realizãrile noastre, am depãnat amintiri si totul a fost extraordinar de plãcut. Sufletul întîlnirii a fost colegul Alexandru Tofan, fost profesor universitar, ce-si pusese în gînd de mai multi ani sã ne revedem cîndva. Iatã cã acum s-a reusit o astfel de reuniune. Cam tîrziu, dar a fost bine si acum“, avea sã ne spunã Mircea Marinovici, amfitrionul întîlnirii. Rugat sã defineascã generatia fostilor liceeni ai Bicazului, acea generatie ce a deschis calea urmãtorilor 50 de ani de învãtãmînt în urbea de sub poale de Ceahlãu, acesta a afirmat: „Noi am fost o generatie de pionierat aici la Bicaz, deoarece majoritatea pãrintilor nostri au venit aici la chemarea acelor lucrãri de amploare, care erau barajul si Fabrica de ciment. Alãturi de ei am trãit toate acele evenimente cu bune cu rele, ne-am format alãturi de ei si, zic eu, cã noi, copiii de atunci, am fost o generatie bunã. Am reusit, mai apoi, sã devenim specialisti în toate domeniile în care am activat, aproape toti am urmat cursuri superioare, am avut functii de conducere, am fãcut si crescut la rîndul nostru pe copiii nostri, ce acum sînt oameni realizati, la rîndu-le, fapt cu care ne mîndrim“. ÃŽntîlnirea de sîmbãtã de la liceu a fostilor absolventi de acum 50 de ani a continuat printr-o plimbare pe la principalele obiective economice si turistice ale zonei si s-a încheiat printr-o masã comunã într-unul din localurile din Portul Bicaz. La despãrtire, toti cei prezenti si-au promis o nouã revedere, ce va fi stabilitã ulterior.
|