După 50 de ani, a sunat din nou clopotelul la Liceul Bicaz

• absolventii lui ‘59 au retrăit pentru o clipă vremea adolescentei si a primei tinereti •

Spre sfîrsit de Gustar, la Liceul Bicaz a sunat din nou clopotelul. De astă dată, pentru absolventii lui ‘59, acei „frumosi ai marilor sperante“, ce-si făcuseră plecarea în viată din urbea de sub baraj, purtînd la butonieră optimismul si bucuria. Întîlnirea de sîmbătă, 22 august, văleat 2009, a fost deosebit de impresionantă, deoarece, după jumătate de secol de absentă motivată, pe motiv de probleme ale vietii ca oameni maturi, această promotie a retrăit pentru o clipă vremea adolescentei si a primei tinereti. S-a strigat catalogul, si-a prezentat fiecare, cu modestie, frînturi din realizările vietii, s-a glumit, s-au depănat amintiri si s-a păstrat un moment de reculegere în memoria celor plecati, profesor ori fosti elevi, spre alte lumi. Desi anii îsi puseseră cu dărnicie amprenta pe chipul fiecăruia, o dată cu primul pas în incinta scolii, privirea unei întregi generatii avea să se regăsească în lumina ochilor lor. Am putut descoperi cu usurintă acele stări de smerenie, respect, blîndete, ordine, delicatete, dar si de optimism, curiozitate si neastîmpăr creator, specifice statutului lor de fosti munteni sadea. Si totusi, preaplinul unei astfel de întîlniri avea să fie stirbit de absenta fostilor profesori, care, în cel mai fericit caz din motive de sănătate, n-au putut da curs invitatiei. „Am trăi cu prilejul acestei întîlniri momente deosebit de emotionante. După cum s-a putut observa, multi dintre fostii nostri colegi nu mai există sau sînt bolnavi si n-au putut răspunde invitatiei noastre. Din acest punct de vedere am trăit momente de tristete, dar asta este viata. Cei unsprezece prezenti, din totalul de douăzeci si sapte cîti am absolvit liceul la Bicaz acum 50 de ani, ne-am simtit pentru o zi elevi, am povestit, ne-am prezentat cîte ceva din realizările noastre, am depănat amintiri si totul a fost extraordinar de plăcut. Sufletul întîlnirii a fost colegul Alexandru Tofan, fost profesor universitar, ce-si pusese în gînd de mai multi ani să ne revedem cîndva. Iată că acum s-a reusit o astfel de reuniune. Cam tîrziu, dar a fost bine si acum“, avea să ne spună Mircea Marinovici, amfitrionul întîlnirii. Rugat să definească generatia fostilor liceeni ai Bicazului, acea generatie ce a deschis calea următorilor 50 de ani de învătămînt în urbea de sub poale de Ceahlău, acesta a afirmat: „Noi am fost o generatie de pionierat aici la Bicaz, deoarece majoritatea părintilor nostri au venit aici la chemarea acelor lucrări de amploare, care erau barajul si Fabrica de ciment. Alături de ei am trăit toate acele evenimente cu bune cu rele, ne-am format alături de ei si, zic eu, că noi, copiii de atunci, am fost o generatie bună. Am reusit, mai apoi, să devenim specialisti în toate domeniile în care am activat, aproape toti am urmat cursuri superioare, am avut functii de conducere, am făcut si crescut la rîndul nostru pe copiii nostri, ce acum sînt oameni realizati, la rîndu-le, fapt cu care ne mîndrim“. Întîlnirea de sîmbătă de la liceu a fostilor absolventi de acum 50 de ani a continuat printr-o plimbare pe la principalele obiective economice si turistice ale zonei si s-a încheiat printr-o masă comună într-unul din localurile din Portul Bicaz. La despărtire, toti cei prezenti si-au promis o nouă revedere, ce va fi stabilită ulterior.