Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cautare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareInregistrare 
RSS News Feed - Monitorul de Neamt Retele Sociale si RSS
RSS - Monitorul de Neamt
Calendar- Arhiva de Stiri Decembrie 2009
LMMJVSD
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031   
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Monitorul Neamt
 Judetul Neamt
 rochii.ro
 fantastic.ro
 sarcasm.ro
 helen.ro
 cojoc.ro
Optiuni Pagina Optiuni pagina
Adauga in Favorites Adauga in Favorites
Seteaza Pagina de start Seteaza Pagina de start
Tipareste pagina Tipareste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Locale 1 Decembrie 2009
Tipăreste articolul - Varianta pentru imprimantă Trimite acest articol unui prieten  prin email
Despre 1 Decembrie 1818 în documentele secrete ale vremii

Despre 1 Decembrie 1818 în documentele secrete ale vremii

• ideea unirii Transilvaniei cu România provoca nelinisti în unele cancelarii europene, mai ales în Ungaria, Austria si Germania • premierul francez Clemenceau era informat despre agitatia nationalistă română din Ardeal • Foreign Office emitea o notă despre Consiliul Unitătii Române si necesitatea recunoasterii acestui organism •

În toamna anului 1918 criza din monarhia austro-ungară a atins punctul culminant, situatia militar-strategică a Puterilor Centrale pe toate fronturile apropiindu-se de dezastru. La 15 septembrie 1918 armatele Antantei au rupt frontul din Macedonia, obligînd Bulgaria să ceară armistitiu, ceea ce a constituit o mare lovitură si pentru Austro-Ungaria. Ocuparea Bulgariei de către armatele Antantei a adus la restabilirea legaturii României cu trupele aliate de la Salonic. A fost anulată pacea impusă României la Bucuresti de Puterile Centrale; România s-a pregătit să decreteze cea de-a doua mobilizare. În Serbia, generalul Franchet dEsperey îsi deplasa trupele în directia Ungariei, ceea ce deschidea armatelor Antantei drumul spre sud-estul Austro-Ungariei. În timp ce deznodămîntul războiului se întrevedea, în tările beligerante au început puternice miscări sociale de protest, concomitent cu miscări revolutionare. În lunile septembrie - octombrie 1918 lupta maselor în monarhia Austro-Ungară (Austria, Ungaria, Cehia, Transilvania, Bucovina, Croatia, Voivodina, Slovacia, Galitia) a luat o extindere nemaicunoscută, declansîndu-se numeroase greve si demonstratii împotriva războiului, pentru încheierea păcii, pentru libertăti si drepturi democratice. La 30 octombrie 1918, la Viena, au loc mari demonstatii lucru ce avea să se termine cu proclamarea, la 12 noiembrie, a Republicii Austria. Pe ruinele fostei monarhii s-au format noi state nationale independente: Austria, Cehoslovacia, Polonia si Ungaria, iar altele, cum a fost cazul României si Serbiei, si-au desăvîrsit unitatea lor. În octombrie-noiembrie acelasi an, în Transilvania curentul emancipării nationale prindea tot mai mult la mase, astfel că ideea convocarii unei adunări nationale care să consfintească unirea cu România nu a întîrziat să apară. Iar starea de spirit avea să fie surprinsă în diverse documente secrete, adresate premierului francez G. Clemenceau, de către ministrul de externe St. Pichon. Ministerul de externe englez lua si el cunostintă, după cum rezultă dintr-un document al Foreign-Office-ului, de actiunile românilor transilvăneni numiti măgulitor „prietenii nostri cei mai de nădejde“. Autoritătile unguresti locale, derutate de dezvoltarea miscării nationale românesti, cereau guvernului instructiuni, asa cum este cazul comitelui suprem al Caras Severinului. O notă informativă trimitea si consulul german de la Brasov, „copiat“ fiind de consulul general al Germaniei la Budapesta. Reproducem xtrase din documentele de epocă, sugestive pentru ceea ce se petrecea în lunile premergătoare Adunării de la Alba Iulia de la 1 decembrie 1918.

„O recrudescentă a agitatiei nationaliste române“

1918 octombrie (10)/23, Paris. Informare adresată de St. Pichon lui G. Clemenceau, cu privire la situatia din Transilvania. Republica Franceză. Ministerul Afacerilor Externe Directia Afacerilor politice si comerciale. Europa. Comunicarea cu Transilvania.
Stirile ce ne parvin din presa ungară, austriacă si germană semnalează o recrudescentă a agitatiei nationaliste române din Transilvania unde, de la începutul războiului, actele de protest împotriva dominatiei ungare, oricît de dese ar fi fost, n-au fost niciodată decît acte individuale, izolate, asprimea regimului militar ungar lipsind populatia, ale cărei opinii nu pot fi totusi puse la îndoială, de orice posibilitate de a-si manifesta sentimentele într-o formă colectivă si cu oarecare amploare (...).

Problema română

Raportul lui Egon von Fürstenberg către Ministerul de Externe German despre esuarea tratativelor dintre românii din Transilvania si Guvernul ungar; Consulatul general al Imperiului German pentru Ungaria.
Tratativele între Guvernul ungar si român, care au fost purtate acum cîteva săptămîni la Arad, au rămas fără succes. Românii au ridicat astfel de pretentii, încît Guvernul ungar a considerat că nu le poate îndeplini fără a renunta la orice pretentie a sa asupra teritoriului Ungariei locuit de români. Postulatele române au culminat de fapt în recunoasterea unui stat al românilor, absolut independent, pe acest teritoriu. Românii vor acum să-si realizeze dorintele lor nationale fără aprobarea guvernului si au convocat în acest scop pentru 1 decembrie, la Alba Iulia, o Adunare Natională Română. Fără îndoială că aici vor proclama un stat român pe teritoriul Ungariei. Cu aceasta, ei vor pronunta de fapt separarea de Ungaria; dacă însă vor hotărî concomitent încorporarea la Regatul României, este încă foarte problematic. Dacă vor lua în această privintă o hotărîre, aceasta nu urmăreste, desigur, să creeze o situatie de fapt, ci să dea românilor numai un mijloc de presiune eficient împotriva ungurilor. Adesea se vorbeste în cercurile românesti si despre aceea că Adunarea Natională va pronunta autonomia teritoriului român din Ungaria, care încă de acum va intra într-o oarecare legătură cu Regatul României. Pentru statul român de pe teritoriul Ungariei se va crea un guvern independent si un parlament independent cu sediul la Sibiu, care va trimite la Bucuresti o anumită delegatie în Parlamentul central român. E de la sine înteles că românii vor acorda cele mai largi drepturi celorlalte natiuni, adică mai ales ungurilor si sasilor. Ei fac în special sasilor promisiunile cele mai ademenitoare, spre a-i cîstiga de parte lor. Ei revendică pentru statul lor, în afară de cele 16 comitate transilvănene, încă 12 comitate din Ungaria propriu-zisă. Pe acest teritoriu, românii nu posedă în nici un caz majoritatea absolută, pe care o au incontestabil numai în aproximativ 12 comitate. Ungurii, în special secuii, sînt foarte ostili fată de aceste năzuinte românesti (...).

„În curînd acest Consiliu s-ar putea dovedi foarte util“

1918 (octombrie 20/noiembrie 2), Londra. Notă a Foreign Office-ului cu privire la Consiliul National al Unitătii Române si la necesitatea recunoasterii acestui organism, ca singurul care reprezintă natiunea română.
Consiliul se compune după cum urmează: Presedinte: Domnul Take Ionescu, Vicepresedinti: V. Lucaciu, Octavian Goga, Dr. Angelescu (fost ministru la Washington), Domnul Florescu (fost presedinte al Camerei din România) si un consiliu format din 30 de persoane. Componenta consiliului nu este perfectă, deoarece a fost necesară concilierea anumitor prejudecăti de partid, dar punctele esentiale referitoare la Consiliu sînt: acesta este singurul organism care a reprezentat, reprezintă si poate reprezenta în acest moment întreaga natiune română; liderii transilvăneni Lucaciu si Goga, împreună cu altii de mai mică anvergură, iau parte activă la conducerea lui; ceea ce doreste el este recunoasterea ca prim organism care a reusit să se formeze pentru a reprezenta aspiratiile întregii natiuni române. De ce anume trebuie recunoscut: 1. Guvernul francez a făcut-o deja printr-o declaratie atent redactată si demnă de toată admiratia. Faptul că noi nu am luat act de existenta lui provoacă o mare dezamăgire în rîndul românilor din străinătate. Dacă facem imediat acest lucru, aceasta ar remedia situatia. Aceasta nu ne creează obligatii de nici un fel ci, din contră, ne creează pentru prima dată un anumit prestigiu real fată de transilvăneni, prietenii nostri cei mai de nădejde. 2. În curînd acest Consiliu s-ar putea dovedi foarte util. Dacă Brătianu sau alti politicieni din „vechiul regim“ ar reveni la putere în România, s-ar produce o mare tulburare. Nici tăranii si nici transilvănenii nu vor colabora cu el sau cu sistemul. Consiliul s-ar putea dovedi atunci foarte util pentru noi ca intermediar în vederea unei actiuni pline de tact (...).

„Grupuri de cetăteni, apartinînd populatiei românesti, vor să preia puterea politică“

1918 (octombrie 24)/noiembrie 6, Lugoj. Raportul comitelui suprem al comitatului Caras Severin către Jaszi Oszkar, referitor la nelinistea din comitat; alungarea autoritătilor locale, crearea militiei românesti si a Consiliilor Nationale române si svabe; tendinta românilor de organizare independentă. Subiect: Miscarea natională românească, Lugoj, 6 noiembrie 1918. Strict confidential.
La Lugoj, resedinta comitatului meu, de la formarea guvernului popular, eforturile mele si ale autoritătilor din subordine sînt îndreptate spre medierea în timpurile grele de azi a întelegerii pasnice dintre maghiarii, germanii si românii care locuiesc aici. Acestui scop îi servesc toate măsurile luate în vederea apărării ordinii publice, mai ales că în urma tulburărilor apărute, din păcate, mai în toate comunele de pe teritoriul comitatului, prima noastră obligatie este restabilirea ordinii publice. În multe locuri tulburările au fost atît de mari încît autoritătile au devenit neputincioase fată de ele si din unele localităti prim-pretorii, iar din altele mai numeroase notarii publici, au fost nevoiti să fugă ca să-si poată salva viata. Masa dezlăntuită, care la început era compusă doar din soldati înarmati eliberati din garnizoanele lor, a atras treptat de partea sa si populatia de acasă si nu s-a multumit cu nimicirea autoritătilor locale si a sediilor acestora, ci s-a îndreptat împotriva tuturor acelor factori în care a văzut un inamic al bunăstării sale materiale. A jefuit casele bogătasilor si prăvăliile din sate, a alungat vitele. Nu s-ar putea afirma că toate acestea ar fi fost îndreptate împotriva vreunei natiuni, deoarece si în comune pur românesti au avut loc jafuri. Întreaga revoltă regretabilă a fost mai degrabă un exces de pasiuni ale maselor dezlăntuite împotriva a tot ceea ce a reprezentat pînă acum ordinea si raporturile normale. (...) Trebuie să mă refer însă la încă un aspect. Din mai multe locuri ale comitatului mi se transmit informatii potrivit cărora grupuri de cetăteni, apartinînd populatiei românesti, vor să preia puterea politică, înfiintează consilii si somează conducătorii administratiei (prim-pretor, notar public) să le predea functiile. Conform informatiilor, acestea nu sînt elemente turbulente, ci cetăteni.

„Adunarea a luat hotărîrea ca natiunea română să tină neclintit la dreptul sfînt de a-si decide ea însăsi propria soartă“


1918 (octombrie)/noiembrie 8, Brasov. Raportul lui Lerchen, consulul Germaniei la Brasov, către cancelarul Max von Baden, despre starea de spirit si rolul hotărîtor al românilor - ca majoritate zdrobitoare - în chestiunea formei politice viitoare a Transilvaniei.
Consulatul imperial german Brasov (Ungaria), 8 noiembrie 1918.
De atunci de cînd am înaintat Altetei Voastre ducale prea supusul meu raport din 25 octombrie, sub nr. J. 2083, evenimentele din Transilvania, ca în general pretutindeni în Ungaria, s-au precipitat. În urma descompunerii complete a armatei austro-ungare, s-a ajuns, din nefericire, de mai multe ori la serioase excese si jafuri, comise de soldătimea desfrînată si lipsită de disciplină. Aici la sediul Consulatului, s-a mentinut pînă acum destul de bine linistea, prin luarea imediată de măsuri preventive. Trupele germane, care în ultimile zile sosesc aici din România în număr din ce în ce mai mare, au contribuit, de asemenea, mult la securitatea acestui oras (...). În privinta formei pe care o va lua mai tîrziu Transilvania, pare să existe oarecare neclaritate. Opinia dominantă este că, în caz că nu revine României, i se va asigura - raliată la Ungaria - o situatie specială si autonomie într-o Federatie statală ungară. Hotărîtori în această privintă vor fi în orice caz românii care, numeric, alcătuiesc pe departe majoritatea populatie. Pentru Transilvania, s-a format un Consiliu National Român propriu, cu sediul la Arad, iar în ultima duminică, o subsectie la Cluj, la care au apărut delegati din toate părtile Transilvaniei. Adunarea a luat hotărîrea ca natiunea română din Transilvania să tină neclintit la dreptul sfînt de a-si decide ea însăsi propria soartă. Hotărîrea asupra viitoarei apartenente statale a întregului popor român rămîne rezervată exclusiv Adunării Nationale Române. Consiliile au mai hotărît să organizeze trupe de români transilvăneni, sub conducerea ofiterilor români, cu drapel national român si limbă română de comandament. Soldatii trebuie să depună jurămînt numai fată de Consiliul National Român.
Dacă românilor le va fi posibil să realizeze aceste hotărîri, depinde în primul rînd de evolutia lucrurilor la Budapesta si de consolidarea guvernului de acolo. Relatia strînsă care există în mod evident între presedintele Consiliului de Ministri ungar, contele Karoly si Antantă, poate să aibă drept consecintă ca simpatiile Antantei nicidecum să fie numai de partea României în problema viitorului Transilvaniei, căci, cu toată atitudinea democratică a lui Karoly si sustinerea de către el a drepturilor nationalitătilor, el este totusi, înainte de toate, ungur si preocupat de păstrarea - cît mai nevătămată - a integritătii tării sale (...).

NOTĂ: Toate aceste documente sînt extrase din lucrarea „1918 la români. Desăvîrsirea unitătii national-statale a poporului român. Documente externe. 1916-1918“, apărută la Editura Stiintifică si Enciclopedică, Bucuresti, 1983.

Articol afisat de 3288 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(Dan SOFRONIA)
Adaugă comentariul tău la acest articol Comentarii la acest articol:
Nu există nici un comentariu la acest articol
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri Sport Stiri Sport
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Premium UK domain names
©2003-2006 Drepturile de autor asupra intregului continut al acestui site apartin in totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totalĂŁ sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective