PĂŁrintele Iustin, duhovnicul

• ieri, pĂŁrintele Iustin, de la MĂŁnĂŁstirea Petru VodĂŁ, a ĂŽmplinit 91 de ani • Monitorul a considerat necesar ca sĂŁ republice integral un articol ce apĂŁrea acum 6 ani despre staretul mĂŁnĂŁstirii nemtene • subtitlurile „neamul românesc are nevoie, spre a renaste, de oameni care sĂŁ se jertfeascĂŁ pentru AdevĂŁr“ si „este un privilegiu sĂŁ ajungi sĂŁ fii ĂŽnvĂŁluit ĂŽn tĂŁcerea pĂŁrintelui, ĂŽn care trecerea timpului parcĂŁ se suspendĂŁ“ sĂŽnt cele de la textul din 2004 •

PĂŁrintele Iustin, staretul MĂŁnĂŁstirii Petru VodĂŁ, a ĂŽmplinit ieri venerabila vĂŽrstĂŁ de 91 de ani. Ce-i care-l cautĂŁ la chilia modestĂŁ din lĂŁcasul ascuns sub poale de CeahlĂŁu ĂŽl gĂŁsesc tot asa cum era si-n anii din urmĂŁ: cu aceeasi ochi pĂŁtrunzĂŁtori, cu vorbĂŁ blĂŽndĂŁ si mai ales cu sfat pentru problemele aduse de vremuri. N-au reusit sĂŁ-l doboare anii de front, ĂŽn Rusia, detentia petrecutĂŁ dupĂŁ 1945 prin ĂŽnchisorile comuniste si nici clevetirile sau rĂŁutatea unora cu misie sĂŁ-i zdruncine convingerile crestine. DupĂŁ cum se stie, din 1991 a ĂŽnceput sĂŁ zideascĂŁ mĂŁnĂŁstirea pe care o vedea ridicatĂŁ ĂŽncĂŁ din copilĂŁrie. Si lĂŁcasul este unic ĂŽn tarĂŁ, fiind dedicat martirilor din ĂŽnchisorile comuniste. Iustin PĂŽrvu s-a nĂŁscut ĂŽn satul Poiana Largului, comuna CĂŁlugĂŁreni, acum Poiana Teiului, judetul Neamt. A participat ĂŽmpreunĂŁ cu Divizia 4 VĂŽnĂŁtori de Munte la luptele din cel de-al doilea rĂŁzboi mondial, ajungĂŽnd pĂŽnĂŁ la Don. În 1945 a fost arestat si condamnat la 12 ani ĂŽnchisoare, pedeapsa prelungindu-se cu ĂŽncĂŁ patru. „Îmi amintesc cĂŁ, la un moment dat, ne-au aliniat pe toti si ne-au ĂŽntrebat care dintre noi mai crede ĂŽn Dumnezeu. Am pĂŁsit ĂŽn fatĂŁ si am mai cĂŁpĂŁtat un spor de pedeapsĂŁ“, declara staretul despre detentia sa, petrecutĂŁ ĂŽn penitenciarele Suceva, VĂŁcĂŁresti, Jilava, Aiud, Pitesti sau ĂŽntr-o minĂŁ de la Baia Sprie, unde a executat muncĂŁ silnicĂŁ. Despre ce a ĂŽnsemnat cosmarul penitenciarelor regimului de pĂŽnĂŁ la 1989, pĂŁrintele Iustin spunea: „Reeducarea a ĂŽnsemnat terorizarea detinutilor prin ei ĂŽnsisi, pĂŽnĂŁ ajungeau la «constiinta comunistĂŁ». AceastĂŁ satanicĂŁ actiune, o adevĂŁratĂŁ nebunie a unor români care au batjocorit ceea ce neamul românesc a avut mai de valoare: credinta, natiunea, tot ceea ce tine de virtutile crestinismului, familia si ceea ce are omul
mai nobil si mai de pret ca zidire a lui Dumnezeu“. Monitorul vĂŁ prezintĂŁ ĂŽn continuare un articol care-l are ĂŽn centrul atentiei pe staretul Iustin, publicat pe 28 februarie 2004, sub semnĂŁtura lui Dan Iacob, un fost colaborator al ziarului.

„Mai rĂŁmĂŽi putin ĂŽn bisericĂŁ si ascultĂŁ slujba“

Pe pĂŁrintele Iustin l-am cunoscut ĂŽnainte de 1989, cĂŽnd i-am returnat volumul „CĂŁmasa lui Hristos“; se nevoia, pe atunci, la mĂŁnĂŁstirea Bistrita, iar cartea pe care i-o aduceam urmase un adevĂŁrat periplu pĂŽnĂŁ sĂŁ ajungĂŁ la mine, fiind unul din acel volume care circulau clandestin, alimentĂŽnd flacĂŁra credintei. CĂŽnd l-a avut iar ĂŽn mĂŽini, pĂŁrintele a exclamat: „IatĂŁ o carte care se ĂŽntoarce la mine dupĂŁ mult timp! Stiam cĂŁ va veni ĂŽnapoi“. Am zĂŁbovit cĂŽteva minute ĂŽn preajma lui, ĂŽn biserica mĂŁnĂŁstirii. Citeam pe atunci „Istoria ideilor si credintelor religioase“ scrisĂŁ de Mircea Eliade si l-am ĂŽntrebat ce pĂŁrere are despre ea. MĂŁ ĂŽntorsesem de curĂŽnd de la studii, din Bucuresti, impregnat cu tot felul de lecturi de influentĂŁ orientalĂŁ, iar cartea lui Eliade venea sĂŁ fixeze cunostinte pe care le adunasem pĂŽnĂŁ atunci din felurite surse. „Eliade, mi-a spus pĂŁrintele, aratĂŁ cĂŁile pe care le-a ĂŽncercat omul pentru a se apropia de Dumnezeu, dar nu spune care este Calea, nu-ti aratĂŁ adevĂŁratul drum. Or, ĂŽn viatĂŁ, trebuie, la un moment dat sĂŁ alegi, sĂŁ trĂŁiesti efectiv pe Calea cĂŁtre Dumnezeu“... Am dat semne cĂŁ vreau sĂŁ mĂŁ retrag si pĂŁrintele a continuat: „Ce faci dacĂŁ te duci acum acasĂŁ?... te uiti la televizor... mai rĂŁmĂŽi putin ĂŽn bisericĂŁ si ascultĂŁ slujba, televizorul nu-ti poate transmite nimic esential“. Am rĂŁmas, ĂŽn tĂŁcere, alĂŁturi de el ĂŽncĂŁ o vreme, apoi am plecat cu promisiunea cĂŁ voi reveni. Nu eram pregĂŁtit, atunci, pentru ĂŽntĂŽlnirea cu un duhovnic. Si anii au trecut... Am aflat, la un moment dat, cĂŁ pĂŁrintele se nevoieste la mĂŁnĂŁstirea Secu si apoi, dupĂŁ 1989, cĂŁ a ĂŽnceput sĂŁ ridice o mĂŁnĂŁstire ĂŽntr-o poianĂŁ din preajma satului natal - Petru VodĂŁ. În 1991 am avut ocazia sĂŁ vĂŁd cele douĂŁ vagoane dormitor (din acelea care se folosesc pentru organizĂŁrile de santier la drumurile forestiere): unul slujea drept adĂŁpost pentru bisericĂŁ, celĂŁlalt pentru chilii. Situatia nu avea sĂŁ dureze mult timp; pĂŁrintele pĂŁstorea sute de ucenici, era foarte cunoscut ĂŽn rĂŽndurile credinciosilor si, cu ajutorul lui Dumnezeu (cĂŽnd Dumnezeu te ajutĂŁ, si plumbul se face plutĂŁ), pĂŽnĂŁ ĂŽn anul 1993 biserica mĂŁnĂŁstirii, ĂŽmpreunĂŁ cu cĂŽteva chilii, a fost ridicatĂŁ. AlĂŁturi de SihĂŁstria, unde se nevoia pĂŁrintele Cleopa, mĂŁnĂŁstirea de la Petru VodĂŁ a devenit un al doilea loc de pelerinaj, iar pĂŁrintele, unul din marii duhovnici ai României. Si anii au trecut...

Duhovnicii românilor

În vara lui 2002, am zĂŁbovit o noapte la mĂŁnĂŁstire. Aproape cĂŁ nu am gĂŁsit loc de cazare; sute de oameni, din toatĂŁ tara, veniserĂŁ sĂŁ caute sfat bun la el. Am stat la slujbe, l-am vĂŁzut „plutind“ ĂŽntre chilie si bisericĂŁ, l-am ascultat citind rugĂŁciuni de dezlegare, l-am simtit dĂŁruind Iubire. Vocea lui, clarĂŁ si puternicĂŁ, rosteste apĂŁsat fiecare cuvĂŽnt si am avut sentimentul, pentru prima datĂŁ ĂŽn viatĂŁ, cĂŁ rugĂŁciunea unui om ajunge la Dumnezeu. Îi urmĂŁresc gestica... mĂŽinile se miscĂŁ firesc, fĂŁrĂŁ grabĂŁ, picioarele pĂŁsesc parcĂŁ mĂŽngĂŽind pĂŁmĂŽntul, ochii albastri privesc spre a revĂŁrsa bucurie, bucuria Învierii si a luminii celei neĂŽnserate. Prezenta pĂŁrintelui ĂŽmi aduce ĂŽn memorie o paginĂŁ scrisĂŁ de teologul Dumitru StĂŁniloae: „Omul ĂŽmbunĂŁtĂŁtit, afirma el, ajunge sĂŁ se comporte cu firescul, cu mĂŁsura pe care ti-o dĂŁ prezenta duhului; nici un gest inutil, nici un cuvĂŽnt ĂŽn plus, nici o urmĂŁ a dezordinii ce stĂŁpĂŽneste de obicei viata omului“. Am trĂŁit acelasi sentiment la SihĂŁstria, ĂŽn preajma pĂŁrintelui Cleopa, la Techirghiol, ĂŽn preajma pĂŁrintelui Arsenie Papacioc, la Recea, ĂŽn preajma pĂŁrintelui Ioan Iovan, la SĂŽmbĂŁta de Sus, ĂŽn preajma pĂŁrintelui Teofil PĂŁrĂŁian, la Cernica, lĂŽngĂŁ pĂŁrintele Argatu, la SihĂŁstria RarĂŁului, lĂŽngĂŁ pĂŁrintele Ioan, ori la Bucuresti, la biserica „SfĂŽntul Silvestru“, ascultĂŽnd predica pĂŁrintelui Galeriu. Acestia erau, pentru mine, duhovnicii românilor. De atunci, rĂŽndurile s-au rĂŁrit... despre o parte dintre ei vorbim astĂŁzi la trecut. Este, de aceea, cu atĂŽt mai important sĂŁ-i cercetĂŁm pe cei pe care Dumnezeu ĂŽi mai lasĂŁ ĂŽncĂŁ printre noi.

„Taina albastrului de Voronet se pĂŁstreazĂŁ ĂŽntreg ĂŽn limpezimea ochilor pĂŁrintelui Iustin“

În preajma chiliei pĂŁrintelui Iustin, de dimineata pĂŽnĂŁ noaptea tĂŽrziu, ciorchine de oameni. Oameni ĂŽn cĂŁrucioare cu rotile, oameni loviti de viatĂŁ... Am zĂŁbovit pĂŽnĂŁ dupĂŁ miezul noptii ĂŽn pridvorul din fata sĂŁlii de mese; alĂŁturi, cĂŽtiva cĂŁlugĂŁri tineri depĂŁnau ĂŽntĂŽmplĂŁrile zilei; felul cum vorbeau, voiosia din glas, mi-au adus ĂŽn minte anii studentiei... Spre ora unu noaptea, pĂŁrintelui i se aduce o tavĂŁ acoperitĂŁ, pe care era, cred, putinĂŁ mĂŽncare. Se face curat ĂŽn chilie, dupĂŁ zecile de oameni care i-au cĂŁlcat pragul ĂŽn acea zi. Cu alte cuvinte, se pregĂŁteste locul pentru ziua urmĂŁtoare. Merg sĂŁ mĂŁ culc dupĂŁ douĂŁ noaptea si, dimineata, ĂŽn fata chiliei, acelasi ciorchine de oameni. „Alte mĂŁsti, aceeasi piesĂŁ“. Ce puternic trebuie sĂŁ fii pe dinlĂŁuntru spre a putea primi atĂŽtea confesiuni, ce asezare a duhului trebuie sĂŁ ai pentru a da fiecĂŁruia rĂŁspunsul eliberator. Am plecat atunci de la pĂŁrintele cu gĂŽndul cĂŁ am sĂŁ revin. Am reusit sĂŁ ajung abia anul acesta (n.r. - 2004) ĂŽn una din zilele lui februarie. Stiam cĂŁ pe zece, pĂŁrintele ĂŽsi sĂŁrbĂŁtorise ziua de nastere. MĂŁ ĂŽntreb cum aratĂŁ o astfel de zi la un om care, prin tunderea ĂŽn monahism, si-a schimbat numele si care, prin depunerea celor trei voturi - al sĂŁrĂŁciei, al ascultĂŁrii si al castitĂŁtii - a renuntat la ceea ce noi numim „viata lumii“. Înclin sĂŁ cred cĂŁ aratĂŁ ca oricare alta din zile. Am regĂŁsit mĂŁnĂŁstirea la deplina ei formĂŁ. Zidul de piatrĂŁ, clopotnita, clĂŁdirea stĂŁretiei terminate, pictura exterioarĂŁ a bisericii finalizatĂŁ. Ea m-a dus cu gĂŽndul la traditia ctitorilor moldoveni, ajunsĂŁ la apogeu ĂŽn epoca lui Petru Rares, de a ĂŽmpodobi cu picturĂŁ bisericile si ĂŽn exterior. Sorin Dumitrescu a consacrat acestui subiect un ĂŽntreg volum, apĂŁrut la editura Anastasia. Iar dacĂŁ mesterii de azi au pierdut taina albastrului de Voronet, el se pĂŁstreazĂŁ ĂŽntreg ĂŽn limpezimea ochilor pĂŁrintelui Iustin, tainĂŁ a prezentei duhului printre noi. MĂŁ asteptam sĂŁ gĂŁsesc, ĂŽn miez de iarnĂŁ, mai putinĂŁ lume dornicĂŁ sĂŁ treacĂŁ pragul chiliei lui, dar m-am ĂŽnselat. Abia dupĂŁ patru ore am reusit, cĂŽnd mi-a venit rĂŽndul, sĂŁ stau, fatĂŁ cĂŁtre fatĂŁ cu pĂŁrintele. Pe holul din fata chiliei douĂŁ tinere cu fuste pĂŽnĂŁ-n pĂŁmĂŽnt si cu ochii aplecati peste paginile cĂŁrtii de rugĂŁciuni, o doamnĂŁ de la Constanta, un student la teologie, un preot de la TĂŽrgu Mures, douĂŁ doamne de la Sibiu, o bĂŁtrĂŽnĂŁ a cĂŁrei fatĂŁ, mĂŁritatĂŁ, nu poate avea copii si care a venit sĂŁ cearĂŁ sfat, alte cĂŽteva perechi. VizualizĂŽnd, ĂŽn memorie, zecile de oameni pe care i-am ĂŽntĂŽlnit la chiliile duhovnicilor amintiti mai sus, pot face „portretul robot“ al cĂŽtorva categorii de credinciosi care cautĂŁ apropierea marilor duhovnici. Între ei, tinerele fete, cu pulovere largi si fuste lungi, de obicei studente la Teologie (la sectiile de teologie-litere, teologie-patrimoniu sau teologie-asistentĂŁ socialĂŁ) care vor preda religia ĂŽn scoli, vor restaura icoane sau vor ĂŽngriji bolnavi, tinere familii care cautĂŁ rĂŁdĂŁcina crestinĂŁ a relatiei care-i uneste si „sporul casei“, oameni aflati ĂŽn grea suferintĂŁ, bĂŁtrĂŽne ai cĂŁror fii sau fiice au pornit pe cĂŁi lumesti si care cautĂŁ sfat, oameni de afaceri care cautĂŁ binecuvĂŽntare si ajutor de la Dumnezeu ĂŽn ceea ce fac, persoane care vor sĂŁ plece la muncĂŁ ĂŽn strĂŁinĂŁtate si care asteaptĂŁ un cuvĂŽnt de la pĂŁrintele, ĂŽnainte de a porni printre strĂŁini.

Pledoarie doar pentru drepta credintĂŁ si pentru neimplicarea ĂŽn miscarea ecumenicĂŁ

Am sentimentul cã mã aflu la usa unui cabinet medical; Hristos este adevãratul doctor al sufletelor si al trupurilor si cei ce au primit harul preotiei lucreazã în numele lui. Dar asa cum în viata laicã oamenii stiu sã ajungã la doctorii cei mai buni, asa si în viata crestinã mirenii simt la care duhovnic sã alerge cînd au un necaz. Harul este peste tot si har au toti preotii, dar harul, îmi mãrturisea pãrintele Ioan de pe Rarãu, devine lucrãtor doar în rugãciune si în Sfintele Taine. Se întîmplã un lucru interesant: pe hol, în asteptare, ti se pare cã cel care se aflã atunci în chilia pãrintelui stã nepermis de mult, dar cînd intri constati cã, în prezenta lui, timpul este, parcã, suspendat. Asa am pãtit si eu... o jumãtate de orã a fost timpul în care abia am pus început bun dialogului nostru. Îmi pregãtisem, constiincios, o serie de întrebãri, doream sã port discutia asupra anumitor teme care mi se par de maximã importantã. Dar nu tot ce-mi apare mie ca fiind important este cu adevãrat, iar pãrintele a stiut sã puncteze discutia asa cã, truditele mele întrebãri si-au gãsit rãspunsurile sub forme pe care nu le bãnuiam. Am înteles, dupã ce am iesit de la pãrintele cã, alãturi de obstea pe care o pãstoreste, el dã seamã de adevãrata mãsurã, de mãsura etalon a Ortodoxiei, si cã rãspunsurile, sfaturile, nu-si ating tinta dacã cel ce le aude nu a înteles felul de a fi a celor de aici. O privire a pãrintelui, o tãcere prelungitã între douã fraze, gestul apãsat prin care te unge cu mir fãcîndu-ti semnul sfintei cruci pe frunte si pe mîini, iatã adevãratul discurs. Mi s-a certificat încã odatã faptul cã lucrurile cu adevãrat importante nu se pot comunica decît celor care le stiu deja.
Pe de altĂŁ parte, pot afirma cĂŁ am intrat la el pregĂŁtit pentru cĂŁ, ĂŽn atĂŽtea ore de asteptare, am avut timp sĂŁ citesc textele afisate, ĂŽn exterior, pe peretii chiliei. De la programul dupĂŁ care trebuie sĂŁ se desfĂŁsoare o zi din viata unui crestin, la felul cum trebuie sĂŁ ne comportĂŁm cu copiii nostri, de la lucrurile pe care trebuie sĂŁ le evitĂŁm spre a nu fi opriti de la sfĂŽnta ĂŽmpĂŁrtĂŁsanie (mĂŁrturisesc faptul cĂŁ lista m-a cam pus pe gĂŽnduri) la ce ĂŽnseamnĂŁ sĂŁ fii ateu. Poti fi botezat, poti fi bun cu cei din familie si din jurul tĂŁu, corect la serviciu, atent, elegant, instruit, dar dacĂŁ nu asezi toatĂŁ truda ta de zi cu zi sub semnul relatiei cu Dumnezeu-omul, cu Iisus Hristos, esti, se afirmĂŁ ĂŽn acele pagini, ateu. Cele cĂŽteva zeci de rĂŽnduri sĂŽnt, de fapt, o radiografie a lumii ĂŽn care trĂŁim; reliefĂŽnd cum ar trebui sĂŁ fim, ele contureazĂŁ ĂŽn fiinta fiecĂŁruia dintre noi prĂŁpastia ce ne separĂŁ de o dreaptĂŁ vietuire crestinĂŁ. Asa cĂŁ, dacĂŁ le citesti cu atentie, asa cum am procedat eu, si dacĂŁ ai si o cunoastere a lumii la care ele se referĂŁ (dacĂŁ nu ai venit la pĂŁrintele orbit doar de necazul tĂŁu si dacĂŁ ĂŽti asumi pozitia de cetĂŁtean al planetei), ai sansa sĂŁ intri ĂŽn chilia lui cu cateheza fĂŁcutĂŁ. O serie din ĂŽntrebĂŁrile mele si-au gĂŁsit astfel rĂŁspunsul chiar ĂŽnainte de a fi puse. Mai mult, ĂŽn stĂŽnga usii chiliei, poti citi cĂŽteva scurte texte alese din paginile lĂŁsate de marii trĂŁitori ai Ortodoxiei, o pledoarie pentru pĂŁstrarea nealteratĂŁ a dreptei credinte si pentru neimplicarea ĂŽn miscarea ecumenicĂŁ.
Am pĂŁsit asadar pragul ĂŽntelegĂŽnd cĂŁ mĂŁ aflu aici, la mĂŁnĂŁstirea cu hramul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil, ĂŽntr-un bastion al Ortodoxiei; si de bunĂŁ seamĂŁ cĂŁ avem nevoie de astfel de cetĂŁti ĂŽntĂŁrite, ĂŽntr-o vreme ĂŽn care se reaseazĂŁ temeiurile economice si spirituale ale Europei si ale lumii ĂŽntregi, ĂŽntr-o vreme a noii „ordini mondiale“.

„Perioada comunistĂŁ a fost un bine prin faptul cĂŁ a izolat acest popor de putreziciunea lumii“

Pe pĂŁrinte l-am gĂŁsit stĂŽnd ĂŽntr-un jilt, ĂŽnconjurat de pachetele lĂŁsate de credinciosi. M-a invitat sĂŁ iau loc pe scaunul asezat ĂŽn spatiul rĂŁmas liber ĂŽn mica chilie de monah. Patul, rafturile cu cĂŁrti, masa pe care aseazĂŁ pomelnicele si de pe care sunĂŁ, la rĂŁstimpuri, telefonul, icoanele, soba - interiorul clasic al monahului crestin ortodox pornit cĂŁtre cer pe calea deschisĂŁ de MĂŽntuitorul Hristos. GĂŽndul mĂŁ duce la chilia pĂŁrintelui Cleopa de la SihĂŁstria (devenitĂŁ astĂŁzi muzeu) ori la aceea a pĂŁrintelui Ioan de la SihĂŁstria RarĂŁului. Aceeasi atmosferĂŁ, acelasi duh le uneste, ĂŽn adĂŽnc, aceeasi bunĂŁ asezare pe calea desĂŁvĂŽrsirii crestine, asezare ce trage perdeaua peste confortul lumii de azi, spre a deschide perspectiva unui modus vivendi ĂŽn care postul si rugĂŁciunea mosesc nasterea din nou, metanoia. Dialogul pe care l-am avut nu poate fi ĂŽnteles pĂŽnĂŁ la capĂŁt decĂŽt dacĂŁ-l cunosti, dacĂŁ-i stii felul de fiintĂŁ. A lucra pentru ceilalti, mi-a spus ca rĂŁspuns la nelinistea mea de a nu mĂŁ risipi ĂŽn social, „este a lucra pentru Dumnezeu, iar a lucra pentru Dumnezeu este a lucra pentru mĂŽntuirea ta. Monahul este crestinul desĂŁvĂŽrsit; rugĂŁciunea lui este pentru toatĂŁ suflarea si fĂŁrĂŁ rugĂŁciunile monahilor lumea aceasta s-ar risipi. Mireanul este ĂŽntre ciocan si nicovalĂŁ, iar marea masĂŁ de crestini a ajuns, din pĂŁcate, o masĂŁ de manevrĂŁ. BineĂŽnteles cĂŁ rĂŁdĂŁcinile sĂŽnt mai adĂŽnci si ele merg, ĂŽn Europa, pĂŽnĂŁ la Revolutia francezĂŁ si mai adĂŽnc. Pentru a iesi din situatia actualĂŁ ne trebuie oameni de jertfĂŁ, oameni care sĂŁ fie gata sĂŁ se jertfeascĂŁ pentru AdevĂŁr!“ Nu Dumnezeu hĂŁrĂŁzeste acesti oameni?... „Îi hĂŁrĂŁzeste Dumnezeu, dar ei trebuie si formati; trebuie sĂŁ existe o miscare care sĂŁ ne trezeascĂŁ ĂŽn inimi sentimentul prestigiului de a fi om si de a apartine unui neam. Cu toate jertfele pe care le-a implicat, putem spune acum cĂŁ perioada comunistĂŁ a fost un bine prin faptul cĂŁ a izolat acest popor de putreziciunea lumii. Iar acum, dupĂŁ 1989, multi s-au folosit de darurile noastre crestine, de toleranta, de bunĂŁtatea, de buna cuviintĂŁ a noastrĂŁ pentru a ne domina. Ne putem salva dacĂŁ recuperĂŁm starea spiritualĂŁ pe care o avea acest neam acum 200 de ani. Si pentru aceasta, repet, ne trebuie oameni de jertfĂŁ“.

Învãluirea în tãcerea duhovnicului suspendã parcã timpul

MĂŁ uit la telefonul de pe masĂŁ si spun: lumea de azi nu mai poate fi conceputĂŁ fĂŁrĂŁ telefonie. „Asa este, dar ei ne fac sĂŁ credem cĂŁ lumea de astĂŁzi nu mai poate exista nici fĂŁrĂŁ telefonie mobilĂŁ, nici fĂŁrĂŁ internet, nici fĂŁrĂŁ calculator, nici fĂŁrĂŁ televizor, fĂŁrĂŁ atĂŽtea si atĂŽtea altele. Toate ne sĂŽnt prezentate ca fiind indispensabile nouĂŁ, dar, vai, ĂŽn spatele lor se ascunde altceva, se ascunde ĂŽncercarea de a ĂŽngrĂŁdi libertatea omului, de a-i pierde sufletul“. Se asterne tĂŁcerea. Este un privilegiu sĂŁ ajungi sĂŁ fii ĂŽnvĂŁluit ĂŽn tĂŁcerea pĂŁrintelui. La un moment dat, se aud bĂŁtĂŁi ĂŽn usĂŁ si de pe hol, apoi prin usa ĂŽntredeschisĂŁ, strĂŁbate vocea unui bĂŁrbat (tĂŽnĂŁr ĂŽntreprinzĂŁtor, dupĂŁ marca masinii ale cĂŁrei chei le frĂŁmĂŽnta ĂŽn mĂŽnĂŁ). MĂŁ uit la ceas... cĂŽnd au trecut atĂŽtea minute? MĂŁ ridic, primesc pecetluirea cu mir si dau sĂŁ sĂŁrut mĂŽna pĂŁrintelui. Si-o retrage discret si gĂŽndul mĂŁ duce la un articol semnat de Theodor Baconski, ĂŽn care se afirma cĂŁ ierarhii ar trebui sĂŁ refuze sĂŁ li se sĂŁrute mĂŽna, ĂŽn afara gesturilor liturgice, care tin de cult. Ies din chilie, nu ĂŽnainte ca privirile mele sĂŁ se ĂŽntĂŽlneascĂŁ cu cele ale pĂŁrintelui si nu ĂŽnainte de a primi, cadou, cĂŽteva exemplare din ultimul numĂŁr (al patrulea) al revistei de ĂŽnnoire duhovniceascĂŁ a mĂŁnĂŁstirii, fondatĂŁ de protosinghelul Iustin PĂŽrvu. Pe ultima paginĂŁ, ĂŽn caseta de redactie, stĂŁ scris: „toatĂŁ rĂŁspunderea pentru opiniile exprimate revine autorilor“. Pentru cei care n-au avut ĂŽncĂŁ prilejul sĂŁ rĂŁsfoiascĂŁ revista ĂŽmi permit sĂŁ fac cĂŽteva consideratii. PĂŁrintele Iustin semneazĂŁ articolul „Vocea noastrĂŁ“. „Cauza pentru care Dumnezeu a ĂŽngĂŁduit ispitele si ĂŽncercĂŁrile la care a fost supus neamul nostru - afirmĂŁ el - sĂŽnt pĂŁcatele neascultĂŁrii noastre. Am urmĂŁrit ĂŽn cei aproape 100 de ani acestea, de la primul si al doilea rĂŁzboi mondial, cu toate implicatiile de pĂŽnĂŁ astĂŁzi: nesinceritatea, indiferentismul, trĂŽndĂŁvia, nestatornicia si alte mari neajunsuri... Ceea ce sapĂŁ la rĂŁdĂŁcina rĂŁutĂŁtilor este mĂŽndria, care ne desparte de dragostea lui Dumnezeu. Toti sfintii s-au socotit nevrednici de Dumnezeu si si-au arĂŁtat vrednicia care constĂŁ ĂŽn smerenie“. Revista este o pledoarie pentru pĂŁstrarea Dreptei Credinte, pentru pĂŁzirea legii lui Dumnezeu, pentru actualitatea Sfintelor Canoane (care par aspre doar asezate alĂŁturi de starea duhovniceascĂŁ nefireascĂŁ ĂŽn care trĂŁim), pentru renuntarea la compromisurile pe care le implicĂŁ dialogul ecumenic, pentru sfintenia Bisericii Ortodoxe. „Biserica (adunare - din greceste) cea sfĂŽntĂŁ si adevĂŁratĂŁ se restrĂŽnge la cei ce mĂŁrturisesc si trĂŁiesc drept, la cei ce sĂŽnt oameni ai lui Dumnezeu (cĂŁci «cunoscut-a Domnul», nu oamenii, ci «pe ai SĂŁi», iar restul formeazĂŁ pleava)“. Asadar, unul este grĂŽul si alta este neghina. Cei ce vor sĂŁ cĂŽstige pretiosul mĂŁrgĂŁritar al mĂŽntuirii, pe Hristos, trebuie sĂŁ trĂŁiascĂŁ ĂŽn chip drept ĂŽn Biserica Lui, pĂŁzindu-se sĂŁ nu se molipseascĂŁ de scĂŁderile celorlalti, „cĂŁci trebuie sĂŁ fie si ĂŽntre voi si eresuri, ca sĂŁ se ĂŽnvedereze ĂŽntre voi si cei ĂŽncercati“. „Nevoia de acum, puncteazĂŁ ieromonahul Lavrentie, este sĂŁ ascultĂŁm glasul lui Dumnezeu, care nu-i la televizor, la radio, pe internet sau prin ziare sau ĂŽn piete (bine-ar fi sĂŁ fie!), ci ĂŽntru liniste, ĂŽntru bunĂŁtate, ĂŽntru dragoste, ĂŽn rugĂŁciuni simple, ĂŽn slujbele Bisericii pline de pace, ĂŽn scrierile Sfintilor PĂŁrinti... Nu dibĂŁcia ĂŽn cuvinte dĂŁ putinta de a despica tainele cele dumnezeiesti, ci ochiul mintii curat de patimi si de viclesug, ĂŽn stare sĂŁ strĂŁbatĂŁ tainele cele luminoase si orbitoare pentru cei cu vederea slabĂŁ, ale lui Dumnezeu“.
Revista stĂŁ mĂŁrturie asupra faptului cĂŁ felul de fiintĂŁ al pĂŁrintelui a dat roade, cĂŁ ucenicii lui au ĂŽnceput sĂŁ creascĂŁ duhovniceste, mĂŁrturisind AdevĂŁrul. PĂŁrintele Iustin, asemeni tuturor marilor duhovnici, nu poate fi ĂŽnteles pĂŽnĂŁ la capĂŁt decĂŽt ĂŽmpreunĂŁ cu obstea pe care o pĂŁstoreste. De obicei, oamenii care vin prima datĂŁ la mĂŁnĂŁstire ĂŽntreabĂŁ, grĂŁbiti, unde este chilia pĂŁrintelui, lĂŁsĂŽnd sĂŁ se ĂŽnteleagĂŁ faptul cĂŁ nu-i intereseazĂŁ altceva, altcineva. Am procedat si eu, cu ani ĂŽn urmĂŁ, la fel. DacĂŁ citesti ĂŽnsĂŁ revista de ĂŽnnoire duhovniceascĂŁ a mĂŁnĂŁstirii „Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil“ de la Petru VodĂŁ, ĂŽntelegi cĂŁ obstea de acolo este dupĂŁ chipul si asemĂŁnarea pĂŁrintelui, cĂŁ ea mĂŁrturiseste ĂŽntr-un glas AdevĂŁrul si cĂŁ, ĂŽn clipa ĂŽn care Dumnezeu ĂŽl va chema la El pe pĂŁrintele Iustin, ucenicii vor fi, pe mai departe, mĂŁrturisitori ĂŽn duhul AdevĂŁrului. Si aceasta pentru cĂŁ mĂŁrturisirea lor ĂŽsi are rĂŁdĂŁcinile ĂŽn mostenirea lĂŁsatĂŁ de Sfintii PĂŁrinti si de toti cei care au trĂŁit AdevĂŁrul ĂŽn Hristos, lungul sir al cuviosilor Ortodoxiei. FatĂŁ de unul dintre ei, pĂŁrintele Iustin Popovici (1894-1979), staret al mĂŁnĂŁstirii Sfintilor Arhangheli din Valievo, Serbia, pĂŁrintele Iustin PĂŽrvu afirmĂŁ: „DacĂŁ nu vom mĂŁrturisi AdevĂŁrul si Ortodoxia dupĂŁ ĂŽnvĂŁtĂŁtura Cuviosului PĂŁrinte Iustin Popovici, nu ne mĂŽntuim“. Categorice cuvinte, asa cum categorice sĂŽnt toate cuvintele pĂŁrintelui, asa cum categoric este tonul revistei pe care a fondat-o. El este vĂŽrful icebergului de care se vor sparge multe erezii ale vremii noastre.

Iesirea din statisticĂŁ

Pentru cei care stiu sĂŁ navigheze pe internet dau trei adrese copiate de pe unul din textele afisate pe peretele chiliei: www.ortodoxia.go.ro, www.mirem.home.ro, www.ortodoxinfo.com. Am deschis doar prima adresĂŁ si am avut surpriza sĂŁ aflu realitĂŁti din viata Bisericii si din gĂŽndirea marilor trĂŁitori români pe care nu prea le-am gĂŁsit ĂŽn cĂŁrti si reviste. De aceea, dincolo de ceea ce am reusit (sau nu) sĂŁ vĂŁ transmit prin aceste rĂŽnduri, vĂŁ invit la lecturĂŁ. Si pentru cĂŁ acest articol a fost prilejuit de vizita la pĂŁrintele Iustin, voi ĂŽncheia cu cĂŽteva cuvinte ale lui: „Om din marea societate este si monahul venit ĂŽn mica societate a unei mĂŁnĂŁstiri. «Dotat» cu aceleasi defecte sufletesti, el si le cultivĂŁ ĂŽn obstea ĂŽn care intrĂŁ. Ca si ĂŽn domeniul militar, obstea este o adunĂŁturĂŁ din toatĂŁ lumea. Bun a fost afarĂŁ, bun este si ĂŽnĂŁuntru, dupĂŁ cum glĂŁsuieste un proverb chinezesc: «Omul bun, ĂŽn zile rele, e tot bun ca-n zile bune». Primesti un tĂŽnĂŁr si, dupĂŁ o verificare de un an doi sau mai mult, ĂŽl recomanzi pentru ĂŽmbrĂŁcare sau rasoforie. Mergi mai departe - o tundere ĂŽn monahism, o diaconie sau o preotie. În postura aceasta se uitĂŁ pe sine, devine mare sfĂŁtuitor, ĂŽndrumĂŁtor, doritor de locuri sfinte, de o bursĂŁ ĂŽn strĂŁinĂŁtate. Ajuns acolo ĂŽnvatĂŁ englezĂŁ, germanĂŁ, francezĂŁ si o scolasticĂŁ protestantĂŁ. Începe sĂŁ lepede sutana, dulama, sosit ĂŽn tarĂŁ se vrea autor de cĂŁrti, publicist, masinĂŁ la scarĂŁ, un salariu doldora, un sobor select, o predicĂŁ frumoasĂŁ, o masĂŁ sofisticatĂŁ - «pace tuturor»! Prostimea ascultĂŁ, fiecare se ĂŽntoarce acasĂŁ, la mizeria cunoscutĂŁ, ĂŽntr-o familie schiloditĂŁ si nimeni nu-l mai cerceteazĂŁ ĂŽn lipsurile lui. Si asa cum spune zicala româneascĂŁ: «Toate-s bune si frumoase de la care ne tragem foloase». Si cine este el, de fapt, de unde a odrĂŁslit? Nu-i decĂŽt fiul tĂŁranului nostru smerit, credincios, rĂŁbdĂŁtor, ascultĂŁtor pĂŽnĂŁ la moarte si moartea pe altarul luptelor de la Podul Înalt, RĂŁzboieni, MĂŁrĂŁsesti, Oituz, Odessa, Harkov, Crimeea, Pitesti, Gherla, Aiud, pĂŽnĂŁ ĂŽn zilele noastre. TĂŁranul acesta luptĂŁ si trebuie acum sĂŁ lupte cu cei care vor sĂŁ ne fure si sufletele prin «buletinele electronice»“.
MĂŁ gĂŽndesc la pĂŁrintele Iustin, la pledoaria pe care o sustine cu fapta, si gĂŽndul ĂŽmi zboarĂŁ ĂŽnapoi cu mai bine de jumĂŁtate de veac, cĂŽnd un trĂŁitor ca sfĂŽntul Daniil Sihastru primea la sfat pe voievodul tĂŁrii, pe Stefan Cel Mare si SfĂŽnt, cĂŽnd mĂŁsura Duhului, fĂŁcutĂŁ sensibilĂŁ prin gura pustnicului, hotĂŁra buna asezare a tĂŁrii, ĂŽn vremuri care erau, atunci ca si acum, tulburi si repede surpĂŁtoare de tĂŁri. Pe de altĂŁ parte, atunci ca si acum, usa chiliei marilor duhovnici pe care ni i-a lĂŁsat Dumnezeu este deschisĂŁ, si pe pragul ei putem pĂŁsi toti, „de la opincĂŁ pĂŽnĂŁ la vlĂŁdicĂŁ“. Dar, din mĂŽndrie, din slava de sine, cei mai multi dintre noi nu ne ridicĂŁm la puterea acestei vrednicii. Venim, cu felul nostru de fiintĂŁ si avem orgoliul de a pune o pecete pe lume, fĂŁrĂŁ sĂŁ ĂŽntelegem cĂŁ, ĂŽn adĂŽnc, Lumea pune o pecete pe noi. Oameni ca pĂŁrintele sĂŽnt trimisi de Dumnezeu pentru a ne trage de mĂŽnecĂŁ si a ne ajuta sĂŁ iesim din simpla statisticĂŁ, din turma obiectelor umane, spre a deveni subiecte ĂŽn stare sĂŁ-si sume libertatea si AdevĂŁrul. Scris este: „Veti cunoaste AdevĂŁrul si AdevĂŁrul vĂŁ va face liberi!“