 SEFI SI SUBALTERNI
ACCENT
Sînt o multime de feluri de a fi sef; cum sînt si o multime de feluri de a fi subaltern. Am vãzut, am avut de-a face cu sefi duri, chiar împutiti, de multe ori fãrã nici un motiv, doar din plãcerea vanitoasã de a se auto-ilustra, dintr-o fudulie de neam prost. De obicei, ãstia sînt si slabi profesional. Duritatea sã tinã, adicã, locul valorii. Numai cã, stiti bine, n-are cum sã tinã. Dar, recunosc, am vãzut, am avut de-a face, însã mai rar, si cu sefi întelepti, respectati de subalterni, mai întîi pentru competenta lor în meserie, pentru stilul elegant si argumentat de a conduce. Am avut ghinionul, si apoi, norocul, sã cunosc ambele feluri de sef. Dacã e vorba de subalterni, aici plaja e, parcã, mai largã. Mai pestritã. Cei mai multi, pe care i-am cunoscut, îsi vedeau de treabã, în pasul lor, destepti si cuviinciosi, avînd doar grijã de a-si face treaba asa cum trebuie, indiferent unde sînt pusi de sefi. Ãstia sînt oameni de calitate, cu educatie si caracter, lipsiti de vanitãti desarte si, mai ales, de slugãrnicie fatã de cei de sus. Erau, de regulã, si prietenii mei. Dar sã te fereascã Domnul de subalternii pupincuristi! Ãstia tin, neapãrat, sã parvinã, sã obtinã repede posturi si bani, asa cã practicã, mai ales, linguseala pe lîngã sefi. ÃŽi laudã, cãci asta vor, se fac cã le gãsesc si le aruncã de pe haine cîte un fir de pãr sau de praf, inexistente. Si mai si toarnã pe cei din jur. Cã au fãcut, cã au dres, cã n-au fãcut, cã n-au dres. Totul ca sã se facã util. Ei bine, tipul ãsta de slugãrnicie, care stîrneste si hazul, dar si mila oamenilor normali, e practicat cu metodã si perseverentã, pentru a tine locul valorii profesionale. Pentru cã, de obicei, sînt slabi, incompetenti. Ei, si dacã ajunge unul din ãsta sã parvinã, sã ajungã vreun sef sau sefulet, ai mierlit-o, ai zbîrcit-o, cum se mai spune. Nu mai ai liniste! E cu ochii mereu pe tine, îti gãseste numai defecte, numai greseli. Nimic nu mai e bun din ce faci, din ce înainte era apreciat. Si dacã mai e si femeie... . Iar dacã ai mai fãcut si bãscãlie de el, de ei, cînd era - erau doar salahori ca si tine, tine-te bine, teme-te! Asteaptã sã te dea si afarã. Pînã la urmã, chiar te dã. La sprituri comune, spune celor de-ai lui, care, bineînteles, îi sînt aevea: „Nu-i nici o pierdere, nu era bun de nimic, mã mir cã a rezistat atîta!“. Si, cum ziceam, dacã mai e si femeie... . Dar, ca hazul sã fie întreg, cel dat afarã revine la vechiul lui loc de muncã, repus, cum s-ar zice, în drepturi, ca sef-sef. Ca sef adevãrat. De data asta si peste omul nostru. Am cunoscut o astfel de situatie. Ei, si ce credeti cã face noul sef? L-am întîlnit recent si mi-a spus: „L-am lãsat, bre, în pace; te apucã si jalea numai cînd îl vezi“. De aceea, doar atîta împutenie i-am aplicat si eu: i-am spus sã calce cît mai rar prin biroul meu, sã ne vedem cît mai putin. A-nteles si a rãspuns cu un „sã trãiti, trãiti, trãiti!“, aplecîndu-se pînã la pãmînt. Lume!
|
Autentificare
