Medicina privatã vs medicina publicã
Un binom de actualitate
• interviu realizat cu medicul si scriitorul Virgil Rãzesu Reporter: Domnule doctor Virgil Rãzesu, nu v-am mai „întîlnit“ prin presa noastrã, cu exceptia zilei Dvs. aniversare cînd Dl. Nicolae Sava a publicat în Ceahlãul o tabletã mãgulitoare.
Virgil Rãzesu: Mãrturisesc cã tableta de care vorbiti a fost o foarte plãcutã surprizã pentru mine, cu atât mai mult cu cît cu Dl. Sava, ne-am mai „încontrat“, pe teme scriitoricesti.
Rep.: Asemenea înfruntãri sînt binevenite si nu trebuie sã lase urme de nesters. Apropo de prezentã, cred cã au fost destul de multe evenimente la ordinea zilei care puteau sã vã suscite interesul si comentariile. Nu le-ati luat în seamã sau ati fost ocupat? Iatã, m-as referi, în mod special, la tema binomul „privat-public“ în medicinã si sãnãtate, care a suscitat discutii destul de ample. Cred cã cititorul nu este prea orientat în problematica respectivã. Cum priviti lucrurile, în lumina unei experiente îndelungate?
V.R.: Trebuie sã spun cã nu pot rãmîne indiferent la ce se petrece în jurul nostru si, din nefericire, realitatea nu este îmbucurãtoare, este departe de a merge pe un drum firesc si orice rãspuns contine, si el, o dozã de anormalitate. Referitor la tema de discutie propusã, s-ar putea ca unora dintre „ai mei“ sã nu le fie pe plac comentariile mele. Dar ... încerc sã fiu obiectiv. Teoretic, acest „binom“, cum l-ati numit, ar trebui sã existe si sã functioneze si la noi, ca oriunde în lumea civilizatã, ca o realitate beneficã pentru toate pãrtile implicate. E greu de stabilit proportia idealã dintre cele douã sectoare, dar ea se regleazã în raport cu o multitudine de factori care tin de populatie si, evident, de oamenii bolnavi. Curînd dupã revolutie, în speranta cã vom evolua înspre normalitatea evocatã, am abordat adesea, cu colegii mei, problemele privatizãrii. Dar mãrturisesc cã nu am gãsit aderenti si de unul singur nu am avut suflul necesar de a face ceva. Principalul argument împotrivã era cã oamenii nu au bani. Dar s-a dovedit cã existã si oameni cu bani. Ar fi fost foarte bine sã fi avut o medicinã privatã dezvoltatã, sã spun a noastrã, nu cu sucursale sau implementatã de unii veniti din afarã. Am iesit din competitie, dar sufãr cînd citesc anunturile referitoare la profesorii sau medicii veniti din alte centre pentru consultatii în zona noastrã. Este evident cã nimeni nu s-ar apuca sã facã nu stiu cîte sute de kilometri într-o zi, ca sã ofere consultatii în altã localitate, dacã ar gãsi domeniul „ocupat“ sau folosit asa cum trebuie de cãtre medicii nostri. Departe de mine sã desconsider capacitatea profesionalã a celor din afarã, dar fenomenul este (iar) nefiresc si pãgubitor. Oricît ar fi de competentã o consultatie, ea nu poate da rãspunsul corect celor mai multe întrebãri. Corolarul este unul singur: „aveti nevoie de ... si de ... vã rog sã veniti în clinicã, sã vã facem explorãrile necesare“. Si omul ce sã facã? Odatã pornit pe drumul respectiv nu mai are cum sã dea înapoi. Nu vreau sã fiu acuzat de infatuare, dar cu ani în urmã, fãrã sã spun cã nu trimeteam bolnavi în clinici (se petrecea asa ceva cînd bolnavii depãseau posibilitãtile noastre), dar acum exodul de bolnavi cãtre Iasi si Tg. Mures (mai rar pentru Bucuresti) mã supãrã. Parcã prea multi bolnavi iau drumuri în afara judetului. Chiar dacã repercusiunile nu sunt vizibile pe termen scurt, pentru o perspectivã mai îndepãrtatã ele sunt dãunãtoare si semnificã o coborîre a nivelului calitativ al asistentei medicale. Ceea ce este primejdios pentru un centru medical cu foarte frumoase traditii si valoare.
„Medicina privatã trebuie sã fie o alternativã la medicina publicã“
Rep.: Totusi, socotiti cã, pentru stadiul actual, medicina privatã este o solutie ori cã medicul din privat ar trebui oprit sã activeze în unitãtile publice, adicã ale statului?
V.R.: Sigur vã referiti la unele idei absurde enuntate si vehiculate, conform unor solutii extreme. Ar fi caraghios sã interzici unui profesionist sã practice în timpul liber, la cabinetul privat. Numai cã, iar intervine anormalul, între medicina practicatã în mediul privat si cel public (de stat), nu ar trebui sã fie diferente notabile, esentiale, cel putin în ceea ce priveste actul medical ca atare. Nimic anormal ca un cabinet privat sã fie dotat cu echipamente si posibilitãti de asistentã la nivelul medicinii actuale, dar este la fel de anormal ca serviciul public sã rãmânã subdotat, mult în urmã, nu fiindcã n-ar exista mijloacele materiale (sigur, si ele trebuie luate în seamã), ci doar pentru cã nu existã interesul celui care practicã si în sistemul privat. Medicina privatã trebuie sã fie o alternativã la medicina publicã. Sigur cã fiecare dintre ele are avantaje si dezavantaje, dar acestea nu trebuie sã prevaleze asupra esentei si calitãtii actului medical, de orice naturã. Omul este liber sã aleagã. Un exemplu prozaic: aceeasi fripturã o poti consuma în localul restaurantului sau o poti comanda la domiciliu. Mai departe ... De fapt, vedeti cã lucrurile au degenerat si la nivel national. Una este sã-ti operezi hernia la Brasov si alta s-o faci la Viena. Cu toate cã nici Viena nu este o formulã absolut sigurã, fiindcã nu are cum sã fie. Evident cã oportunitatea apartine oamenilor cu bani, însã la fel de interesant este cã putini dintre ei scot banii direct din buzunar. Ei fac presiuni tot asupra Casei Nationale de Asigurãri, asupra Statului si împutineazã si mai mult resursele si capacitatea de rezolvare a cazurilor rãmase în tarã. Am intrat în Comunitatea Europeanã, clamãm principiile ei, dar rezolvarea practicã lasã de dorit.
Cred (sau sper) cã oamenii Ministerului Sãnãtãtii vor gãsi formule mai potrivite pentru binomul în discutie. Din nefericire, sîntem mari maestri în solutii extreme. Poate cã mã abat de la temã, dar am citit cã de la 1 februarie sau martie apicultorii vor plãti 76 de lei pentru fiecare stup detinut. Un fel de impozit forfetar: ai, n-ai miere, plãtesti! O ramurã economicã bine dezvoltatã în urmã cu decenii, a ajuns la sapã de lemn, cu mari sanse de a deveni amintire.
Rep.: Domnule doctor, sunt interesante comentariile Dvs. si poate cã ar necesita o dezbatere mai largã, la care ar trebui sã participe mai multi factori.
V.R.: Sînt de acord si mã înscriu ca printre cuvîntãtori.
Rep.: În altã ordine de idei, cum mai stati în sectorul literar?
V.R.: Foarte curînd voi oferi publicului cititor douã cãrti, ale anului 2013. Voi apela la Dvs. pentru publicitatea cuvenitã. Deocamdatã, atît.
|
Autentificare
