Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cautare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareInregistrare 
RSS News Feed - Monitorul de Neamt Retele Sociale si RSS
RSS - Monitorul de Neamt
Calendar- Arhiva de Stiri Mai 2013
LMMJVSD
  12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Monitorul Neamt
 Judetul Neamt
 rochii.ro
 fantastic.ro
 sarcasm.ro
 helen.ro
 cojoc.ro
Optiuni Pagina Optiuni pagina
Adauga in Favorites Adauga in Favorites
Seteaza Pagina de start Seteaza Pagina de start
Tipareste pagina Tipareste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Locale 4 Mai 2013
Tipăreste articolul - Varianta pentru imprimantă Trimite acest articol unui prieten  prin email

Moarte si Înviere - Procesul lui Iisus

1. Săptămîna Mare a Patimilor. Înfrigurare. Tensiune crescîndă. Dorinta de a afla si de a întelege ce s-a întîmplat, cu adevărat, „în vremea aceea“. Evenimente istorice si trans-istorice. Durere si Bucurie. Mister. Ca să ne „descurcăm“ apelăm la evanghelisti (Ioan, în primul rînd), juristi (Ioan Fruma, Mircea Dutu etc), savanti (Mircea Eliade etc), scriitori (Geovanni Papini, Ernst Renan etc) si, nu în ultimul rînd, la monahul Andre Scrima.
2. Procesul lui Iisus. În pretoriul roman. Parte din Revelatie. Dialog între vizibil sI invizibil. Iisus „stie că a sosit ceasul Său si că împlineste voia Tatălui“. El este Cel ce depăseste, transcende, domină. Iisus stie tot ce urmează. În fata acestui personaj enigmatic, împins de iudei în fata lui Pilat, pretorul (prefectul, administratorul, care îndeplinea sI rolul de judecător) încearcă să înteleagă care îI este vina acuzatului si care sînt motivele acuzatorilor.
3. Întelesurile par, însă, să treacă dincolo de priceperea celor care se înversunează împotriva lui Iisus. Pur si simplu, iudeii îl predau unui tribunal „păgîn“, pentru că voiau să-L dea mortii. Or, dreptul de a aplica pedeapsa capitală îl avea numai ocupatia romană. Puterea iudeilor îngăduia să se aplice pedeapsa cu moartea numai în caz de adulter, blasfemie si atac împotriva Templului.
4. De aceea, primul capăt de acuzare împotriva lui Iisus în fata Sanhedriului a fost intentia Lui de a dărîma Templul: era un mod, indirect, de a-L condamna la o moarte rituală. Însă, conform ritualului iudeu, executia ar fi avut loc prin lapidare (aruncare cu pietre asupra condamnatului). Executia a fost evitată, deoarece, desi iudeii au pus mîna pe pietre, Iisus a iesit din Templu.
5. În dreptul roman, crucificarea era pedeapsa aplicată sclavilor si neromanilor. Crucificarea era pedeapsa cea mai infamantă dintre toate, iar în ochii iudeilor ea era grozăvia ultimă. Ca să obtină această pedeapsă, iudei si romani, împinsi parcă de un duh rău si de urgenta unor termene ce stau să se împlinească si de pasiunile acumulate în ajun de Pasti, concură si colaborează la împlinirea Planului întrupat de Iisus.

„Împărătia Mea nu este din lumea aceasta“

6. Pilat iese din pretoriu si îi întreabă pe iudei ce învinuiri îi aduc omului pe care i l-au predat. Răspunsul lor nu îl multumeste: e un fel de diversiune, de subterfugiu. „Dacă Acesta n-ar fi fost un răufăcător, nu ti L-am fi predat tie“. (Ioan 18, 30). Era evidentă lipsa de dovezi în ce priveste vina lui Iisus în fata iudeilor. De aceea, replica lui Pilat ne duce un pas înainte. El bănuieste, poate, o „înscenare“ si nu tine să participe la ea.
7. Răspunsul iudeilor: „Nouă nu ne este îngăduit să omorîm pe nimeni“ (Ioan 18, 31). Astfel, se ajunge la adîncimile nespusului, a ceea ce nu este spus dar domină si poartă toate spusele (Ioan 18, 31): „Ca să se împlinească cuvîntul lui Iisus, pe care îl spusese, însemnînd cu ce moarte avea să moară“, ceea ce ne trimite la începutul Evangheliei (Ioan 3, 14 sI urm.; 12, 32).
8. În intimitatea pretoriului, Pilat îl întîlneste pe Iisus fată către fată si are un dialog cu El. „Tu esti regele iudeilor?: - întreabă pretorul pe „acuzat“. (Ioan 18, 33): este o întrebare a legii. „De la tine însuti zice acesta, sau altii ti-au spus-o despre Mine?“ (Ioan 18, 34), răspunde Iisus. „Nu cumva sînt eu iudeu? Neamul Tău si arhiereii Te-au predat mie“ (18, 35).
9. Astfel, cu o sigurantă magistrală, evanghelistul ne face să pricepem, pas cu pas, adîncimea si înăltimea lucrurilor care se petrec acolo. Pilat vrea să asculte cuvîntul pe care chiar omul acesta îl are de spus ca să se apere si să explice ceea ce se întîmplă. Iisus: „Împărătia Mea nu este din lumea aceasta. Dacă Împărătia Mea ar fi din această lume, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu predat iudeilor. Dar acum, împărătia Mea nu este aici“ (18, 36)
10. Astfel, Iisus se distantează, apăsat, de „împărătia de aici“. Deci, răspunsul lui Iisus poartă altundeva, spre locul sursei sale autentice, însă răspunsul Lui îl multumeste doar pe jumătate pe Pilat. Pretorul întelege că Iisus a consimtit (acceptat, asumat) calitatea de rege: „Asadar, esti Tu rege?“, îl întreabă Pilat (18, 37). Răspunsul lui Iisus are forta oraculară a unei revelatii în act: „Tu zici că Eu sînt rege. Eu spre acesta m-am născut si spre aceasta am venit în lume, ca să mărturisesc pentru Adevăr; oricine este din Adevăr, ascultă de glasul Meu“(18, 37).

„Eu sînt Adevărul“

11.Iisus consimte să fie rege, ca să dezvăluie Adevărul acestei Împărătii, care e Împărătia însăsi a Adevărului. Prin chiar nasterea Sa, El detine această Împărătie. E născut din Tatăl. O mărturie pentru Adevăr, înteleasă numai de cei ce se află, ei însisi, în Adevăr, din Adevăr. Însă Pilat îi aude numai cuvintele lui Iisus, nu si vocea Lui. Pentru că întrebarea lui (18, 38) vine din adîncurile culturii, educatiei si disciplinei sale, de om din această lume, pus să mentină ordinea si stabilitatea.
12. „Ce este Adevărul?“, îl interoghează pretorul pe „acuzat“. Acest schimb de cuvinte trasează pentru întreaga durată a lumii limitele extreme între ceea ce vine de Dincolo de lume si ceea ce rămîne închis înlăuntrul acestei lumi. Ceea ce desparte aceste lumi este „Adevărul“. În lume, „Adevărul“ este o perpetuă interogatie, care îti permite să trăiesti ori să mori, să dai mortii o conceptie măreată si tristă, tristete de care ai dori să te salvezi, prin strădania de a trăi în clipă, pentru a nu cuprinde, la capăt, decît topirea în gol.
13. „Ce este Adevărul?“. Ceea ce mă păstrează încă viu, ca într-un soi de iluzie, făcînd să tac în mine sentimentul esecului si al deantului care duce cu el totul, inclusiv si mai ales adevărul… Însă, dacă rămîi la adevărul însusi, iar nu purtat de colo colo de diversele interogatii, ori impresii despre adevăr, dacă esti, deci, din adevăr, vei asculta acest glas care, venit în lume, din afara lumii, dă mărturie pentru adevăr.
14.Cuvintele lui Iisus: „sînt Duh si sînt Viatăă" (6, 63, 8, 51) comportă un caracter univoc de adevăr, la care Iisus se referă neîncetat: „V-am spus Adevărul pe care l-am auzit de la Tatăl Meu“ (8, 40, 45, 50). „Eu sînt Adevărul“ (14, 6)
15. Împărătia înseamnă Adevărul. Iar acest Adevăr e Realitatea divină însăsi. Esenta lumii de aici, a lumii noastre, e constituită prin separarea dintre adevăr si realitate. Lumea de aici dă un spatiu si minciunii. Sîntem atît de cufundati în această lume, încît nu ne mai dăm seama de separarea între adevăr si minciună. Dacă adevăr si realitate ar coincide, lumea de aici ar lua sfîrsit si noi ne-am găsi, brusc, în Cealaltă Împărătie.

„Pilat speră că multimea o să accepte să-L elibereze pe Iisus“

16. Adevărul mărturisit de Hristos a Adevărul Împărătiei care nu e din lumea asta, ci din lumea Realitătii divine însăsi, încît, ca să întelegem ce spune El, trebuie să participăm la acest Adevăr si să fim de un acelasi Duh cu El. Fiindcă Adevărul pentru care mărturiseste Iisus în fata lui Pilat e Duhul însusi al Adevărului (16, 13).
17. Întrebînd „ce este Adevărul“, Pilat iese, din nou, din pretoriu si le spune iudeilor că nu există nimic care să justifice condamnarea la moarte a învinuitului (18, 38). Si, pentru a potoli multimea, el îi spune că „este la voi obiceiul ca la Pasti să vă eliberez pe unul“ (18, 39). Un fel de amnistie. Pilat speră, astfel, că multimea o să accepte să-L elibereze pe Iisus.
18.Multimea este, însă, dezlăntuită: „Nu pe Acesta, ci pe Baraba“ (18, 40) - un tîlhar. În aramaică, Baraba - Bar Abbas - înseamnă exact „fiul tatălui“. Iată, deci, antiteza dintre împărătia aceasta, mundană, si Cealaltă împărătie; antiteza dintre adevăratul Fiu al tatălui si celălalt. Iată de ce parte stă preferinta acelora care în această lume sînt confruntati cu Cealaltă lume.
19. Pilat esuează, deci, în încercarea de a salva pe Iisus, încît este silit să continue procedura obisnuită în asemenea cazuri. „Atunci, Pilat a luat pe Iisus si L-a dat să fie biciuit“ (19, 1). „Si ostasii, împletind cununa de spini, I-au pus-o pe cap si L-au îmbrăcat în hlamidă rosie“ (19, 2-3). Un fel de ritual al corpului de gardă, prin care lumea ia în rîs dumnezeirea...
20. Multimea nu întelege că suveranitatea lui Dumnezeu se întemeiează prin si în Duh, prin comuniunea ce rezultă din lilbertatea interioară umplînd inimile care l-au primit. Însă, Pilat, constient de datoria sa, „a iesit afară din pretoriu si le-a zis: (19,4): „Iată omul“, adică, pentru mine, acest învinuit este om si asa rămîne, înainte de orice vină pe care as putea-o stabili.

„Mai mare păcat are cel ce M-a predat tie“

21. Iisus stie ce va urma si acceptă. „Cînd L-au văzut, deci, arhiereii si slujitorii au strigat „Răstigneste-L! Răstigneste-L! (19, 6). Este crucea cu care Iisus stie că trebuie să se însotească pentru a se întoarce din lumea aceasta în Cealaltă, din care a venit. Constiincios, stiind că omul Iisus nu e vinovat, Pilat refuză executarea sentintei: „Luati-L voi si răstigniti-L!“ (19,5). Multimea, în cor: „Noi nu avem lege si, după legea noastră, El trebuie să moară, pentru că S-a făcut pe Sine Fiu al lui Dumnezeu...“
22. „Cînd a auzit Pilat acest cuvînt, mai mult s-a temut“(19,7-8) si, desi se îndoia de vina lui Iisus, nu putea rezista presiunii multimii, care i-ar fi putut crea probleme dacă l-ar fi reclamat Romei că este un prost administrator. De aceea, „Pilat a intrat iarăsi în Pretoriu si L-a întrebat pe Iisus: „De unde esti?, cu subîntelesul de „care-ti este tainică obîrsie?“, întrebare care răsună cu puterea ultimă a enigmei care este Hristos pe punctul de a iesi din lumea aceasta. Adică, „cine esti, în fond?“ - întrebare care L-a însotit, neîncetat, pe Iisus, la traversarea istoriei si a mediului iudeu.
23. Evident, Iisus nu le putea răspunde, în mod direct, interlocutorilor săi, deoarece El nu „pretinde de a fi“. El nu este acolo pentru El însusi, ci pentru Tatăl: toate, în mîna Lui le-a dat (3, 35). „De unde esti?“ „Iar Iisus nu i-a dat răspuns“ (19,9). Dacă ar fi răspuns, ar fi iesit, efectiv, din această lume, în vreme ce, cei ce pun întrebarea asteaptă o explicatie precisă, în termenii lumii noastre. De aceea, Pilat aude numai tăcerea Lui.
24.Pilat: „Mie nu-mi vorbesti? Nu stii că am putere să Te eliberez sau să Te Răstignesc? “(19,10). Puterea legii. Si iată că, de astă dată, Iisus răspunde: „E o putere care ti-a fost dată de Sus“ (19,11). Răspunsul face parte din spectacolul Revelatiei pe cale de a se desfăsura. Este puterea care îI permite lui Pilat să ordone crucificarea lui Iisus, deoarece Pilat nu este decît instrumentul acestei puteri. „Mai mare păcat are cel ce M-a predat tie“ (19,11). „Era noapte...“, mentionează evanghelistul.
25. Pilat nu se resemnează. El pare să mai caute o posibilitate de a-L elibera pe Iisus. Este, însă, amenintat de multime: Dacă Îl vei elibera pe Acesta, atunci nu esti prietenul Cezarului, deoarece oricine se face pe sine rege este împotriva Cezarului“ (19, 12). Este ceea ce pune capăt ezitărilor si amînărilor lui Pilat. „Deci, Pilat, auzind cuvintele acestea, a scos afară pe Iisus si a sezut pe scaunul de judecată...“ (19, 13). „... era Vinerea (pregătirii) Pastilor“ (19, 14).

„Eu sînt Calea, Adevărul si Viata“

26. Pilat nu poate face altceva decît să le repete iudeilor: „Iată regele vostru!“ (19,14). Atît a putut retine din acest proces tumultuos. Însă ei au strigat: „Răstigneste-L!“ (19,15). Acest brav magistrat, Pilat, depăsit de evenimente, îsi face, totusi, pînă la capăt, meseria, întrebîndu-i: „Să răstignesc pe regele vostru?!“. „Nu avem rege, decît pe Cezarul“, răspund marii-preoti (19,15). Lui Pilat nu-i mai rămîne altceva de făcut decît să-L dea lor pe Iisus. „Atunci L-a predat lor ca să fie răstignit“ (19,16).
27. „Rege al iudeilor?“ era un pericol potential pentru însăsi autoritatea Romei. De aceea sentinta pare a fi fost retinută, si în scris, lapidar, pe tăblita (titulus) plasată pe cruce, deasupra capului condamnatului: INRI, adică Iisus Nazarineanul Regele Iudeilor. Pilat: „Sînt nevinovat de sîngele acestui om drept, treaba voastră!“. „Cadă sîngele Lui asupra noastră si a copiilor nostri!“, urlă norodul.
28. Concluzia amară, dar încărcată de profunde semnificatii: Iisus a trăit într-o lume crudă si nesăbuită, dar a oferit lumii o alternativă: nu viata exterioară, ci cea interioară, a smereniei, a iubirii, a iertării si a sperantei: „Eu sînt Calea, Adevărul si Viata“. Învierea nu conduce la reluarea obisnuitelor gesturi „dinainte“: „Mă sui la Tatăl Meu si Tatăl vostru si la Dumnezeu Meu si Dumnezeul vostru“ (20, 17), le spune El apostolilor, după Înviere.
29.Totusi, Învierea duce la o altă dimensiune decît cea a lumii: ea era un dat cu neputintă de conceput pentru discipoli, deoarece întîlnirea cu Iisus era guvernată de o altă lege decît cea a lumii obisnuite: Iisus „se face văzut“ (Marcu 16, 17), „se arată“ (21,1). „A venit, a stat în mijlocul lor si le-a zis: „Pace, vouă!“ si zicînd aceasta le-a arătat mîinile si coasta sa (20, 19-20). Rănile de pe cruce. Deci, crucea e aceea care „semnează“ adevărul Învierii.
30. „Precum M-a iubit pe Mine Tatăl, asa V-am iubit si Eu pe voi“ (15,9). Si a suflat asupra lor si le-a zis: „Luati Duh Sfînt. Cărora le veti ierta păcatele, le vor fi iertate si cărora le veti tine, vor fi tinute“ (20, 22-23). Consecintă: „Cu Tine, Hristoase, m-am îngropat si mă ridic cu Tine“, mărturiseste o cîntare a Bisericii. Cum ne raportăm, noi, la Înviere? În ce măsură receptăm mesajul ei ecleziastic comunitar?
31. Fără Înviere, lumea n-are nici un sens: „Dacă Hristos nu a înviat, zadarnică este credinta voastră“ (Corinteni 15, 17). În noaptea Învierii, cel mai mult ne impresionează generozitatea extraordinară a momentului: Toti sînt chemati să se bucure, chiar si ateii: „Masa este plină, ospătati-vă toti!...“, spune Sfîntul Ioan Gură de Aur. Hristos, cu Adevărat, a Înviat!

N.R.: Subtitlurile acestui articol apartin Redactiei Monitorul

Articol afisat de 1346 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(Mihai Ciubotaru, judecător)
Adaugă comentariul tău la acest articol Comentarii la acest articol:
Nu există nici un comentariu la acest articol
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri Politica Stiri Politica
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Premium UK domain names
©2003-2006 Drepturile de autor asupra intregului continut al acestui site apartin in totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totalĂŁ sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective