Pastorale de Crãciun
Pastoralã la sãrbãtoarea Naºterii Domnului nostru Iisus Hristos
Iubitului nostru cler, cinului monahal ºi tuturor dreptmãritorilor creºtini din aceastã de Dumnezeu pãzitã ºi binecuvîntatã eparhie, har, nemãrginitã milã ºi pace de la Înduratul Dumnezeu, iar de la noi arhiereascã binecuvîntare!
Iubiþii mei fii duhovniceºti, Sãrbãtoarea Naºterii Domnului nostru Iisus Hristos, sãrbãtoare mare a întregii creºtinãtãþi, ne oferã din nou prilejul negrãitei bucurii de a ne afla duhovniceºte lîngã staulul din Betleem, împreunã cu pãstorii, cu îngerii ºi cu magii ºi de a ne închina dumnezeiescului Prunc. ÃŽn aceastã zi minunatã, plinã de har ºi mîngîiere, nu sînt graiuri nici cuvinte îndeajuns de potrivite sã poatã cuprindã ºi lãuda dupã cuviinþã milostivirea lui Dumnezeu. Cerul sã se bucure ºi pãmîntul sã sãlteze cã iatã a venit „mîntuirea a toatã lumea“. Cel necuprins de marginile lumii este þinut în braþele Fecioarei Maria, Cel ce este mai înainte de întemeierea lumii, intrã în curgerea ei sã o sfinþeascã.
De aceea în jurul ieslei din Betleem vedem pe Fecioara Maicã, pe dreptul Iosif, cetele îngerilor, pãstorii ºi magii, prea-mãrind marea tainã a întrupãrii lui Dumnezeu, pentru mîntuirea noastrã. Cãci pentru noi ºi pentru a noastrã mîntuire Fiul lui Dumnezeu „s-a pogorît din ceruri ºi s-a întrupat de la Duhul Sfînt ºi din Fecioara Maria ºi s-a fãcut om“. El este Dumnezeu - Om, Fiul lui Dumnezeu ºi Fiul Omului, unind într-o singurã Persoanã, firea dumnezeiascã cu firea omeneascã. El s-a fãcut „om asemenea nouã, afarã de pãcat“ (Evrei 4, 15).
Iubiþi fii duhovniceºti,
Prin Domnul nostru Iisus Hristos, noi ne-am fãcut „neam al lui Dumnezeu“ (Fap. Ap. 17, 28) ºi „pãrtaºi ai firii sale dumnezeieºti“ (II Petru 1, 4). Pãstrînd pururi în inimile noastre pe Hristos, sau mai bine zis, pãstrîndu-ne pe noi Hristos în El, sã ducem viaþã ca buni creºtini zidiþi „dupã chipul lui Dumnezeu, în dreptatea ºi sfinþenia adevãrului“ (Efes IV, 24). Sã nu mai sãvîrºim pãcate ºi fapte rele care ne abat de la legile morale de nu mai putem fi fii credincioºi ai lui Dumnezeu ºi ai Sfintei Sale Biserici. Cu toatã scumpãtatea sã pãzim adevãrul dumnezeiesc descoperit nouã de Mîntuitorul. ÃŽn comuniune „unul faþã cu altul acelaºi cuget sã avem în Hristos, pentru ca toþi laolaltã ºi cu singurã gurã sã preamãrim pe Dumnezeu“ (Rom. 15, 6).ÃŽmpreunã cu acest cuvînt de creºtineascã învãþãturã, povãþuire dreaptã ºi de cald îndemn, în slãvitã prãznuire de astãzi a Naºterii Domnului, vã îmbrãþiºez cu pãrinteascã dragoste, rugînd pe milostivul Dumnezeu sã vã împãrtãºeascã darurile Sale cele mai bogate. ANUL NOU 2006 sã vã aducã multã sãnãtate, bucurii duhovniceºti ºi spor în binele mîntuitor! Al vostru de tot binele voitor ºi pururi fierbinte cãtre Domnul rugãtor.
Eftimie, din mila lui Dumnezeu, Episcop al Romanului
ªi Cuvîntul s-a fãcut trup ºi a locuit între noi!“ „veniþi sã-l SEPARAT
SUPRA adorãm!“ (cf. In 1,14)
Chemare de Crãciun
Petru Gherghel, episcop de Iaºi
Sfinþiile voastre, Preacucernici pãrinþi, dragi fraþi ºi surori, iubiþi credincioºi, retrãim în aceste binecuvîntate zile, cu o reînnoitã bucurie, vestea cea bunã, evanghelia naºterii Domnului nostru Isus Cristos, sãrbãtoarea Crãciunului, încercînd sã uitãm toate celelalte greutãþi ºi necazuri pe care viaþa ºi tranziþia ni le scot în faþã ºi care ne copleºesc în fiecare zi. În iubirea sa infinitã, Tatãl ceresc îl trimite pe Fiul sãu pe pãmînt, ca sã ne ajute sã devenim ºi sã fim ºi noi fii prin Duhul Sfînt, Duhul dãtãtor de viaþã veºnicã.
La împlinirea timpului, Cuvîntul veºnic al Tatãlui coboarã pe pãmînt, prin lucrarea Duhului Sfînt, prin preasfînta Fecioarã Maria ºi rãmîne cu noi, aºa cum ne spune evanghelistul Ioan în prologul Evangheliei: „ªi Cuvîntul s-a fãcut trup ºi a locuit între noi, iar noi am vãzut mãrirea lui, ca pe slava unuia nãscut din Tatãl, plin de har ºi de adevãr“ (In 1,14). Dumnezeu se face om; veºnicia intrã în timp ºi în istorie, ca sã transforme totul, iar pe oameni sã-i facã sã fie fii cu drept de moºtenire ºi fericire veºnicã. Mereu sîntem invitaþi sã ne apropiem ºi sã pãtrundem în acest mister, sã-l contemplãm ºi sã-l trãim. ÃŽn pruncul divin se ascunde însuºi Dumnezeu, cerul întreg ºi toatã speranþa omului de pe acest pãmînt. ÃŽngerii cerului vestesc bucurie mare ºi aclamã neîncetat: „Mãrire în cer lui Dumnezeu ºi pe pãmînt pace“ (Lc 2,14).
Iar acest Dumnezeu, luînd asupra sa firea omeneascã, se adreseazã oamenilor timpului sãu, ucenicilor ºi apostolilor, sub chip de om, vorbindu-le în limbajul lor ºi explicîndu-le profeþiile, Scripturile... Acest lucru continuã sã-l facã ºi astãzi, prezentîndu-ne neîncetat cuvintele vieþii veºnice ºi calea pe care trebuie sã mergem spre Tatãl.
ÃŽnsuºi Tatãl ceresc, atunci cînd Isus era pe munte ºi se ruga, a fãcut sã se audã un glas din ceruri: „Acesta este Fiul meu cel iubit, pe el sã-l ascultaþi“ (Lc 9,36). Cine ascultã cuvintele sale ºi le împlineºte acela se mîntuieºte.
Sfinþiile voastre, dragi fraþi ºi surori, anul acesta am stabilit ca sã ne îndreptãm spre acest izvor nesecat pe care l-am primit în dar, cuvîntul Domnului: Sfintele Scripturi. Avem, aºadar, bucuria de a ne apropia mai mult de acest cuvînt divin, transmis prin profeþi, prin apostoli ºi evangheliºti, atît în istoria veche a primului testament, cît mai ales în istoria nouã, începutã cu naºterea lui Isus, noul ºi veºnicul legãmînt. Cuvîntul lui Dumnezeu a intrat în istoria omenirii, în atîtea feluri ºi moduri, iar în cele din urmã, prin însuºi Fiul sãu, pe care Tatãl ceresc l-a trimis în lume ºi l-a pus domn peste toate.
Despre aceastã admirabila dovadã de iubire ºi de viaþã ne vorbeºte autorul Scrisorii cãtre Evrei cînd spune: „Dupã ce în repetate rînduri ºi în multe feluri Dumnezeu le-a vorbit odinioarã pãrinþilor noºtri prin profeþi, în aceste vremuri de pe urmã ne-a vorbit prin Fiul sãu, pe care l-a pus moºtenitor peste toate ºi prin care a creat ºi lumea. El este strãlucirea slavei sale ºi chipul fiinþei sale ºi pe toate le susþine prin cuvîntul sãu puternic“ (Evr 1,13).
Dumnezeu le-a vorbit ºi le vorbeºte oamenilor. La Crãciun Dumnezeu ne vorbeºte prin Fiul sãu plãpînd ºi culcat în iesle; mãreþia lui Dumnezeu se foloseºte de îmbrãcãmintea umilã a omului, se ascunde sub chipul unui prunc drãgãlaº ca sã poatã vorbi tuturor oamenilor, mici ºi mari, ca sã poatã vorbi lumii.
Sfinþiile voastre, dragi fraþi ºi surori, apropiaþi-vã de iesle ºi priviþi: Cuvîntul lui Dumnezeu s-a fãcut trup ºi locuieºte printre noi. Dumnezeu cel mare ºi veºnic gãseºte modalitatea sã se adreseze oamenilor printr-o formã aºa de simplã, printr-un prunc pe care l-au recunoscut îngerii ºi i-au cîntat; l-au întîlnit pãstorii ºi i-au adus daruri; l-au descoperit ºi i s-au închinat, iar Maria, mama lui, împreunã cu dreptul Iosif, l-a þinut în braþele l-a admirat ºi ni l-a prezentat ºi nouã.
Evanghelistul Luca, relatîndu-ne aceste momente, noteazã, în puþine cuvinte, surprinderea tuturor: „Pãstorii, dupã ce l-au vãzut, au vestit cuvîntul ce li se spusese despre copilul acesta; ºi toþi cei ce îi auzeau se mirau de cele ce le spuneau pãstorii. Iar Maria pãstra toate cuvintele acestea, cumpãnindu-le în inima ei (Lc 2,17-19).
Mã bucur ca prin aceastã chemare sã vã invit pe toþi lîngã Isus, lîngã ieslea din bisericile noastre, sã ascultaþi cîntarea îngerilor, lauda pãstorilor ºi a magilor ºi, mai ales, sã admiraþi tãcerea ºi bucuria Mariei ºi a lui Iosif, care îl adorau ºi-l lãudau pe prunc în inima lor.
ÃŽnchei cu un cuvînt al aceluiaºi evanghelist ce aº dori sã fie o provocare ºi o chemare pentru toþi: „ªi s-au întors pãstorii slãvind ºi lãudînd pe Dumnezeu pentru toate cîte le-au auzit ºi le-au vãzut, aºa cum li se spuseserã“ (Lc 2,20).
Bucuraþi-vã ascultînd cuvintele sfintelor lecturi, tresãltaþi în cîntare de laudã împreunã cu pãstorii ºi îngerii ºi cu toþi cei ce cred în Cristos, spunînd: „Mãrire în cer lui Dumnezeu ºi pe pãmînt pace oamenilor de bunãvoinþã“, cãci cuvîntul s-a fãcut trup ºi a locuit între noi.
Tuturor preoþilor, tuturor persoanelor consacrate, tuturor credincioºilor noºtri din þarã ºi din strãinãtate, gînduri de preþuire, de sãnãtate, din partea mea, a Preasfinþitului Aurel ºi a colaboratorilor de la episcopie, parohie ºi seminar.
Crãciun fericit!
|
Autentificare
